Circ în jurul „Militarului fanfaron“
0
Pe cât de fanfaron, pe atât de naiv, am spune. Deşi conduce ţinutul antic Efes şi reprezintă, deci, o autoritate, militarul Pyrgopolinices este înşelat în chip impecabil chiar de către sclavii săi. Toată strategia atent gândită face deliciul spectacolului „Militarul fanfaron“, în regia lui Mihai Mălaimare, care a avut avanpremiera vineri seară, la Teatrul Masca din Capitală.
Comedia latină antică „Militarul fanfaron“ a fost reinventată vineri seară pe scena Teatrului Masca, într-o adaptare modernă semnată de Mihai Mălaimare şi interpretată de actori tineri şi veseli. Ironia amuzantă cu care întocmai stăpânul – autoritar, dar mai ales mândru - este păcălit la mare artă de către sclavii lui recreează tabloul descris de Plaut în societatea romană, atât de actual chiar şi vremurilor noastre. Jocul actoricesc este presărat din plin cu poante, de aceea nu e de mirare că stârneşte râsete până-n ultimul rând al (amfi)teatrului - dacă ne gândim la vechiul spaţiu în care se ţineau spectacolele.
O iubire care orbeşte şi amuză
Iubirea este motorul întregii farse de care „stăpânul fanfaron“ (Valentin Mihalache) nu are habar şi-n plasa căreia este prins până la capăt. Palaestrio, unul dintre sclavii săi de încredere, îi hrăneşte orgoliul şi îi întăreşte o convingere: aceea că femeile mor după el şi că la fel se întâmplă şi cu soţia vecinului lor, Periplectomenus. Sclavii săi îi pun la cale o întâlnire cu ea, cu femeia care, aparent, e total şi irevocabil îndrăgostită de fanfaron. Ea-şi arată dragostea în mod vădit exagerat: ţipă, gesticulează energic, aleargă în stânga şi-n dreapta, orbită de dragostea ce i-o poartă, „tremură şi se înfioară“ atunci când îl vede pe militarul fanfaron.
Toată înscenarea este dirijată din priviri complice între femeie, sclava ei şi Palaestrio, pe când fanfaronul, în vanitatea lui înnăscută, nu vede şi nu aude nimic. Scopul întregii înscenări este ca Philocomasia, actuala nevastă a militarului, să scape din mâinile acestuia şi să poată fugi cu cel care conduce Atena şi care-i era iubit înainte să fie furată de fanfaron. Tot alaiul de sclavi conclurează la ceea ce se poate numi cea mai mare, mai exagerată şi mai evidentă farsă, cu mare succes la final. Philocomasia reuşeşte să fugă în Atena cu iubitul ei, aşa-zisa soţie a vecinului se face rapid dispărută din aria fanfaronului şi, pe deasupra, acesta încasează şi o bătaie zdravănă din partea sclavilor lui Periplectomenus, pentru că a îndrăznit să-i facă avansuri nevestei lui. Şi Palaestrio, interpretat de actorul Aurel Sandu, pleacă în Atena împreună cu sclava „soţiei“ lui Periplectomenus, iar fanfaronul care odinioară avea o mulţime de sclavi la picioare, rămâne numai cu unul dintre ei, cel cu care apare şi-n prima scenă a spectacolului şi care încă se dă în vânt după măslinele murate primite de la militar.
Mihai Mălaimare: „Iubirea colorează lumea doar în alb şi negru“
Circuitul închis al poveştii este dublat de melodia de început care se regăseşte şi la sfârşit şi-n care „personaj principal“ este iubirea dintre Philocomasia şi fostul conducător al Atenei. Dragostea învinge, ar spune Mălaimare, care a pus întregul spectacol sub egida iubirii şi a făcut ca frumosul sentiment să învingă asupra mândriei, lăudăroşeniei şi prostiei.
Spectacolul „Militarul fanfaron“ se joacă şi-n această seară, 16 februarie, la Teatrul Masca, începând cu ora 19.00.
Distribuţie
Pyrgopolinices (Militarul fanfaron) – Valentin Mihalache
Periplectomenus – Cosmin Creţu
Palaestrio – Aurel Sandu
Philocomasia – Cristina Panait
Regia: Mihai Mălaimare
Scenografia: Sanda Mitache
Muzica: Gabriel Basarabescu
Coregrafia: Ileana Mirela Simniceanu
Acrobaţie: Ioan Albu
Canto: Haricleea Bădescu
Se încarcă comentariile...
