Reforma Constituţională - Va fi Parlamentul unicameral o reîntoarcere la Marea Adunare Naţională?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Traian Băsescu solicită printr-o scrisoare adresată conducerii Camerei Deputaţilor  ca revizuirea Constituţiei să aibă la bază referendumul din 2009 prin care cetăţenii români au hotărât Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Demersul Preşedintelui Republicii este unul legal, dar este şi moral? Va fi dispariţia parlamentului bicameral un câştig real sau o pierdere gravă pentru democraţia românească?

Să ne reamintim, pentru început, cum s-a ajuns în această situaţie. Traian Băsescu a iniţiat în 2009 organizarea unui Referendum pentru trecerea la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, simultan cu alegerile prezidenţiale. Aflat într-un moment de criză al carierei sale politice, confruntat cu nemulţumirea crescândă a cetăţenilor care nu au văzut realizate promisiunile primului său mandat cu privire la diminuarea corupţiei şi la lichidarea mafiei politico-economice din structurile de stat, Traian Băsescu s-a reorientat şi a reinventat ”duşmanul de clasă” - parlamentarul român a luat locul politicianului corupt. Lansând această temă, Preşedintele Republicii, candidat pentru al doilea mandat prezidenţial, a folosit referendumul ca armă politică pentru a orienta dezbaterea electorală spre o zonă confortabilă pentru discursul cinic, agresiv şi populist pe care îl practica la acel moment.

Argumentele aduse de partizanii lui Traian Băsescu şi de el însuşi în favoarea unui parlament unicameral au fost populiste, demagogice: s-ar economisi bani, s-ar reduce ineficienţa etc. Lozinci de-a dreptul proletcultiste - ”De ce le e frică, nu scapă! Din 471 rămân 300!” / ”Referendum pentru un parlament de bun simţ!” - au indus o stare de spirit fals justiţiară, încercându-se convingerea alegătorilor că o astfel de reorganizare a Parlamentului ar fi soluţia pentru înlăturarea mizeriei morale din clasa politică românească. S-a refuzat orice dezbatere serioasă, cu argumente de drept constituţional, cu exemple din istoria şi practica parlamentară a statelor cu democraţie consolidată.

Reacţia societăţii civile a fost şocant de slabă. Doar patru organizaţii - Pro Democraţia, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency România şi Agenţia de Monitorizare a Presei - au cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în chestiunea convocării referendumului odată cu alegerile prezindenţiale, motivând că Traian Băsescu are un avantaj evident faţă de restul candidaţilor în alegerile prezidenţiale: imaginea lui apare pe două afişe, atât pe cel pentru alegerile prezindenţiale, cât şi pe cel al referndumului. Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea ca fiind inadmisibilă.

În Uniunea Europeană aflăm 14 state, din 27 state membre, care au parlament unicameral şi anume: Bulgaria (Narodno Sabranie), Cipru (Camera Reprezentantilor), Danemarca (Folketing), Estonia (Riigikogu), Finlanda (Eduskunta), Grecia (Vouli ton Ellinon), Ungaria (Országgyűlés), Letonia (Saeima), Lituania (Seimas), Portugalia (Assembleia da República), Suedia (Riksdag), Slovacia (Narodna Rada), Luxemburg, Malta. Observăm, cu câteva excepţii, că este vorba de ţări mici sau medii ca suprafaţă şi ca număr de locuitori. Restul statelor membre ale Uniunii Europene prevăd în structura lor parlamente bicamerale.

Diferiţi analişti, mai mult sau mai puţin independenţi, au lansat după noiembrie 2009, teza că referendumul pentru parlamentul unicameral ar fi fost parte a unui plan de remodelare a statului, care ar fi preconizat un sistem statal format dintr-un Preşedinte cu puteri extinse până la limita maximă permisă de slăbiciunile Constituţiei (care nu defineşte clar tipul de republică - prezidenţială sau parlamentară), un Parlament unicameral controlat de o majoritate politică favorabilă Preşedintelui, un guvern-marionetă (acest punct fiind chiar confirmat în viaţa reală - a se vedea guvernele Boc şi Ungureanu) şi un aparat de Justiţie care să manifeste o neutralitate favorabilă, inclusiv cu excepţii de partizanat politic. S-a afirmat apoi că agravarea crizei economice şi financiare nu a făcut posibilă implementarea completă a scenariului.

Dincolo de orice ”teorie a conspiraţiei”, dar şi de argumentele ”pro” şi mai ales, ”contra” organizării unui parlament unicameral cu un număr de cel mult 300 de membri (de ce nu 301 sau 299?), trebuie să acceptăm că ne aflăm în situaţia în care Preşedintele Republicii face apel la puterea legii şi solicită, astfel, respectarea rezultatelor referendumului din 2009. Chiar dacă s-ar putea dovedi că alegătorii au fost manipulaţi, chiar dacă, printr-o aproape imposibilă renaştere a conştiinţei morale personale, cineva ar mărturisi că referendumul a fost doar o teribil de eficientă viclenie politică, nu se mai poate opri mecanismul declanşat în 2009.

După intervenţiile unor lideri importanţi ai USL, care direct sau indirect au confirmat că se exclude discutarea chestiunii formei de guvernământ, implicit a revenirii la Monarhia Constituţională - în temeiul faptului că Republica impusă în 30 Decembrie 1947 de tancurile sovietice este apărată de Articolul 152 din actuala Constituţie - Traian Băsescu vine şi aruncă în joc ”Joker”-ul referendumului din 2009, tensionând şi complicând situaţia. Preşedintele Republicii are dreptul legal - despre cel moral este inutil să discutăm, căci nu întotdeauna a fi legal înseamnă şi a fi moral - de a cere Parlamentului României să respecte rezultatele referendumului din noiembrie 2009. În acest context, se reduce drastic probabilitatea ca la finalul procesului de reformă constituţională, cetăţenii români să beneficieze de o Constituţie care să asigure stabilitatea statală şi prosperitatea naţiunii.

Reîntoarcerea la democraţia veritabilă, anterioară Republicii, ar presupune o singură soluţie, însă extremă: Parlamentul să se proclame Adunare Constituantă şi să adopte o nouă Constituţie, conform cu tradiţia istorică a României şi cu exigenţele normelor europene, validată ulterior prin referendum. Evident, vorbim despre o istorie paralelă, care din păcate, în rătăcita Românie de azi, nu va avea loc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite