Cei mai săraci 300 de români

Mi s-a năzărit acum vreo câţiva ani să alcătuiesc un top al celor mai săraci 300 de români. Voiam să ştiu, dacă pot spune aşa, cine sunt corespondenţii în sens invers ai bogaţilor României.

Ziceam să încep de sus în jos, cu omologul, în planul sărăciei, al lui Ioan Nicolae. Pe urmă să văd cine este Ion Ţiriacul românilor care nu au după ce bea apa. După care să-i aşez în ordine descrescătoare, corespunzător lipsurilor în care se zbat, pe ceilalţi  < nababi> ai sărăciei.  Ochiul meu de simplu muritor n-a putut să scaneze ţoţi oamenii din ţară. A trebuit să aleg din rândul celor pe care-i cunoşteam şi al celor întâlniţi întâmplător.

Mi-am dat imediat seama că era mai dificil decât îmi închipuisem. Dificultatea venea din faptul că nu mă mulţumeam niciodată cu cei aleşi, apăreau a doua zi alţii nu mai puţin eligibili decât primii. Adevărul e că-mi era cu nepuţinţă să stabilesc un criteriu, sau, mă rog, un barem în funcţie de care să mă opresc asupra celor 300. Dacă la bogaţi e simplu, întră în top cei care au de la 10 sau 15 milioane de euro în sus, cum să ierarhizezi, fără teama de a greşi, sărăcia, astfel încât să-i alegi pe cei mai potriviţi 300 de reprezentanţi ai ei? Pe cineva care nu are nimic nu-l diferenţiază până la urmă nimic de altcineva care n-are nimic, aşa c-am hotărât să stabilesc ordinea la întâmplare. Adică Popoviciul de pe 4 putea să facă oricând schimb cu Patriciul de pe 3, după cum Burciul de pe 17 avea tot dreptul să urce în locul Voiculescului de pe 9, iar Vântul de pe 5 să coboare în locul lui Becali pe 11.

Nenorocirea era că existau mai mulţi Popovici decât aveam nevoie, mai mulţi Voiculeşti, Burci,Ţiriaci şi aşa mai departe. Din fiecare corespondent putred de sărac al celor din topul celor putrezi de bogaţi existau nenumărate exemplare. Sute de Ioan Nicolae, mii de Gigi Becali, zeci de mii de Adamescu! Îi vedeam căutând prin tomberoane, pe orice stradă mi-aş fi purtat paşii, umblând cu privirile lacome şi sacoşele goale prin magazine, încălzindu-se la spinarea vreunui câine, iarna, prin parcuri, sau îndreptându-se sub formă de copii desculţi spre şcoală. Spre deosebire de bogăţie, sărăcia nu ţine cont de vârstă, aşa cum, spre deosebire de sărăcie, bogăţia  n-are caracter de masă, îi place să se exprime prin puţine chipuri, bine individualizate!

Ar fi însemnat să comit un act de nedreptate, alegând doar 300 de oameni pentru topul celor mai săraci români. Am decis să cresc la 3000 numărul lor. Chiar şi aşa însă îi lăsam pe cei mai mulţi dintre ei pe dinafară. La fel şi în cazul în care aş mai fi adăugat un zero la coadă. Era nevoie de cel puţin trei.

Topul celor mai săraci 3 000 000 de români se potrivea cel mai bine cu realitatea. Dar unde şi cum să publici un astfel de top? Plus că s-ar fi creat un dezechilibru prea mare între cele două categorii de… nababi. Aşa că m-am lăsat păgubaş. Îi rog pe Tiriacii şi Popovicii săracilor să mă ierte.  Visez uneori c-or să se răzbune pe mine, îmbogăţindu-se. Dar când mă trezesc, îmi dau seama că n-o vor face niciodată!