Steagul american şi cei 20.000 de studenţi, din România răsăriteană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Am urcat, de două ori, în interiorul Statuii Libertăţii din New York. La a doua ascensiune, distanţată în timp de prima, mi-au fost în preajmă un ofiţer şi un diplomat de peste Prut - visând la aceeaşi libertate. A naţiunii române, in integrum.
Am urcat, de două ori, în interiorul Statuii Libertăţii din New York. La a doua ascensiune, distanţată în timp de prima, mi-au fost în preajmă un ofiţer şi un diplomat de peste Prut - visând la aceeaşi libertate. A naţiunii române, in integrum.

Când un frate se ceartă cu altul, o vreme nu se mai văd, nu se mai caută, unul pe celălalt. Chiar la telefon îşi vorbesc mai mult răstit. Sau preferă tăcerea. Pentru care au optat şi preşedintele unionist al României şi premierul de la Bucureşti, care au ignorat, pe bună dreptate, aniversarea a 95 de ani, de la Unirea Basarabiei, cu România. Semn că nu uită, firesc, vizitele anulate, la Chişinău, de liderii de acolo, speriaţi de viitorul lor.

Anul acesta, la invitaţia unor studenţi din România răsăriteană, am participat la două dintre evenimentele incluse şi derulate în cadrul Festivalului Zilele Basarabiei, prilejuit de aniversarea a 95 de ani, de la Unirea teritoriului hăcuit de baionetele ţariste, cu Patria Mamă. 

Despre primul am scris, din perspectiva semnalării publice a necesităţii înfiinţării, în guvernul condus de tânărul premier Victor Ponta, al unui Minister al Unificării Naţionale. Acum. În această primăvară. Nu la calendele greceşti! 

Al doilea eveniment a avut loc pe 28 martie, tot la Palatul Parlamentului, de data asta fiind vorba de o dezbatere utilă, focalizată pe "Basarabia în presa de ieri şi de azi", la care au participat studenţi basarabeni, jurnalişti, istorici, politicieni, vârstnici cu drag de pământul înstrăinat, cu forţa armelor, de imperialii estici. 

Nu am văzut în sală, alături de drapelul României şi cel al Uniunii Europene, nici pe cel al NATO - că doar România nu este parte a Comunităţii Statelor (In)dependente! -, nici pe cel al Statelor Unite ale Americii, cu care ţara tuturor românilor are un parteneriat strategic, în baza căruia este ferită de dramele prin care a trecut în cele două conflagraţii mondiale. 

Mi-ar fi plăcut să observ şi prezenţa unor lideri, ai unor organizaţii româneşti studenţeşti puternice, din mediul universitar bucureştean. Absenţa lor fiind sublimă...

Utilă ar fi fost şi invitarea unor voci autentice din societatea civilă, fie doar pentru a asculta ce vor, cum se exprimă şi îşi susţin năzuinţele pentru viitor, aceşti frumoşi tineri ai Basarabiei, expresia actuală, deloc exagerată, a uneia dintre cele mai valoroase sculpturi a lui Constantin Brâncuşi - Cuminţenia Pământului. 

După cum, măcar la evenimentele viitoare, ar fi dezirabilă prezenţa reprezentanţilor cursanţilor americani, din România, aceştia fiind cei care vor înţelege, vor susţine şi vor multiplica apoi, în medii diferite, dar influente, cauza naţională a reunificării actualelor state româneşti. 

Cum a fost dezbaterea cu pricina?

Iniţial banală. Apoi, treptat, cu fulgere cerebrale în bună parte notabile. Câteva de interes public. 

Eugen Tomac a reamintit asistenţei că 10.000.000 de români trăiesc în lume. Iar activităţi precum festivalul organizat de studenţii basarabeni sunt iniţiate "din respect pentru noi şi înaintaşii noştri, pentru ca distanţa dintre români să fie micşorată."

Preşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni, Mircea Tîra, a avut inspiraţia de a sintetiza astfel aniversarea celor 95 de ani trecuţi de la unire:"pe 27 martie 1918 a fost reîntregirea familiei noastre, azi fiind două state, care vorbesc aceeaşi limbă, au aceeaşi cultură şi istorie."

El a mai precizat că anual vin la studii, în România, circa 5000 de studenţi, elevi şi masteranzi, din landul de peste Prut şi numai în Bucureşti s-ar afla 20.000 de cursanţi, cu dulcele accent moldovenesc. 

Istoricul Constantin Corneanu, un adept al reabilitării trecutului istoric, cu luminile şi umbrele sale, a punctat inteligent, când a reamintit celor care îl ascultau, că generaţia de la 1918 nu a renunţat niciodată să gândească şi să se exprime în limba română. Şi a reiterat convingerea sa că "noi putem provoca conjunctura" reunificării naţionale.

El a pledat, din nou, pentru introducerea, în viitoarea Constituţie, a prevederii comform căreia întregul popor român să fie mandatat să acţioneze pentru unitatea naţională, aşa cum au procedat anterior germanii, cu o stipulaţie similară în Constituţia lor. 

Ei bine, ceea ce nu mă aşteptam s-a petrecut în momentele următoare. Când a vorbit Constantin  Codreanu, care şi-a exprimat convingerea, clară, fără echivoc - tipică unui conaţional cu mentalitate de învingător - că speră ca, aniversarea a 100 de ani, de la Unirea Basarabiei cu România să fie făcută în Patria Reîntregită!

Deci, NU peste 10, 20 sau 30 de ani! 

Constantin Codreanu este unul dintre cei care nu doar au scandat pentru Unire, la manifestaţiile de stradă, ci a şi participat la alte modalităţi de persuasiune, a celor neatenţi la cauza naţională, de tipul acestei dezbateri.

Cuvintele sale m-au uns la suflet: "nu o să fie niciodată cazul unei federalizări a Republicii Moldova. Aşa cum ne-am opus, prin demonstraţii, celebrului Plan Kozak, aşa vom ieşi în stradă, cu miile, dacă s-ar încerca federalizarea. La 16 septembrie 2012 am înaintat autorităţilor de la Chişinău, cu prilejul manifestaţiei de atunci, un memorandum, în patru puncte, care vizează şi soluţionarea problemei transnistrene. Termenul fixat de noi este septembrie 2013."

George Damian, un publicist din Bucureşti, care scrie şi în presa de la Chişinău, în ziarul "Timpul", a făcut o lucidă evaluare a evoluţiei spre dezinteres, a presei române, pentru subiectul Basarabia.

Aici fiind totuşi de precizat că el, alături de Doru Dragomir, Roland Cătălin Pena şi Marius Bâtcă, au reuşit, prin publicaţia "Ziua Veche", să menţină o tribună de susţinere a unioniştilor de peste Prut, în mod constant, necondiţionat şi cu încredere - în finalitatea logică a reunificării naţiunii române. 

Fiind întrebat cum vede influenţa publicaţiilor pro-Kremlin, din Republica Moldova, George Damian a avut o replică memorabilă:"Sunt împotriva oricărei forme de cenzură. Trebuie lăsate să moară pe limba lor."

Incisiv, Eugen Popescu a punctat  corect, când a afirmat că - la nivelul percepţiei publice - România nu are un proiect privind unificarea naţională. El a mai pus o chestiune de bun simţ. Sunt în Bucureşti, la studii, 20.000 de învăţăcei, din Republica Moldova?

Unde au fost pe 27 martie 2013?

Chiar aşa!

Ce duş rece, meritat, ar fi primit aleşii lui peşte prăjit - a se citi alegătorul român -, dacă două divizii paşnice de moldoveni, adică 20.000 de tineri de peste Prut manifestau, cu steagurile Tricolore în faţa Parlamentului României - unde mai mult pierd timpul 588 de parlamentari - strigând simplu şi convingător: UNIREA - ACUM!

Cum ar fi reacţionat poliţiştii şi jandarmii români? Aplaudând, de la cel mai mic la cel mai mare în grad şi funcţie! 

Ce atitudine ar fi avut generalii Armatei României? Ar fi dat ordin de arborare a Tricolorului în toate unităţile militare, inclusiv la cele dislocate în Afganistan. Pentru că prima calitate a militarului român este patriotismul luminat, nu mimat! 

Posibila atitudine a lui Traian Băsescu? Ar fi venit în faţa mulţimii de juni moldoveni, ca să le vorbească. 

Cum s-ar fi poziţionat Victor Ponta? Până la proba contrarie - inteligent, urcând la tribuna improvizată, alături de preşedintele legal al ţării. Şi vorbind pe aceeaşi lungime de undă - a necesităţii reunificării naţionale. 

Rostul real al Organizaţiei Studenţilor Basarabeni/OSB?

Dacă ei vor să nu fie percepuţi ca varianta modernă a fostei organizaţii de tineret comuniste trebuie să simtă clipa istorică. Cea de acum!

Dacă Mircea Tira, Elena Guşanu, Valentina Turcu - liderii actuali ai OSB -, precum şi Constantin Codreanu şi  echipa sa se simt în stare, atunci să cheme în stradă, pe cei 20.000 de studenţi basarabeni, la o manifestaţie paşnică, în Piaţa Parlamentului României, pe 6 MAI 2013, când se împlinesc 23 de ani, de la emoţionantul, necesarul şi semnificativul prim Pod de Flori peste Prut.

Atunci să fie invitaţi, în faţa mulţimii de moldoveni, laolaltă, preşedintele şi premierul României.

Iar în spatele lor să fie inscripţia: UNIREA - ACUM!

20.000 de moldoveni fluturând, pe 6 mai, Tricolorul României şi steagul american. Statele Unite sprijinind adecvat voinţa manifestă a românilor lucizi, din ţară şi de peste hotare, exprimată paşnic, prin manifestări tot mai ample. 

Pot fi 1001 de pretexte de a nu se organiza aşa ceva. De la timiditate, la dezinteres. De la lipsă de sprijin, la negăsirea aliaţilor utili, unei asemenea iniţiative civice de interes naţional. 

Dar avem o singură viaţă.

Şi studenţii basarabeni preferă să o trăiască uitând tragedia buneilor lor?

___________________________________________________________

P.S.: În seara aceleiaşi zile, la postul public de radio, în cadrul emisiunii EUROATLANTICA, cunoscutul realizator NICU POPESCU m-a întrebat ce părere am despre demonstraţia de forţă, ordonată de preşedintele Vladimir Putin, la care iau parte peste 30 de nave militare ruseşti şi 7000 de militari din forţa de intervenţie rapidă, forţele speciale şi paraşutişti. În acest context am afirmat, pentru cine are urechi să audă, că precedarea acestui al doilea mare exerciţiu de antrenament, din ultima perioadă - de data asta în sudul Mării Negre, nu departe de coastele Turciei, fermă opozantă a regimului de la Damasc, Siria fiind aliata Rusiei -, de dislocarea primitivă a unor haite de cazaci, în ţinutul găgăuzilor, din sudul Republicii Moldova este proba faptului că iniţiatorii acestei mutaţii de simplii pioni, uită că tabla de şah a zonei s-a schimbat, faţă de anul când s-a derulat primul conflict militar pe Nistru. Atunci, între 2 martie - 21 iulie 1992 s-a desfăşurat un război sângeros, în condiţiile în care România nu era membră a NATO. Acuma este. 

Iar azi, în presa de la Chişinău am citit, cu satisfacţie, declaraţia viceministrului de externe, în exerciţiu, Andrei Popov, care afirma ceea ce am tot scris, de multă vreme:"NATO nu poate să închidă ochii şi să devină dezinteresat", de problematica transnistreană. 

Quod erat demonstrandum. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite