EXCLUSIV Rădoi e scârbit de ceea ce i s-a întâmplat lui Gigi Becali şi anunţă: „Nu mă mai întorc în România“

În primul său interviu după un an, finul patronului Stelei a avut un discurs virulent. A criticat aspru sistemul judiciar din România şi a dezvăluit că Gigi Becali putea fi în libertate, dacă l-ar fi ascultat, în luna februarie, când cei doi s-au văzut în Emirate. Mijlocaşul de 32 de ani a povestit, în premieră, despre episoadele jenante care l-au îndemnat să se retragă de la echipa naţională.

În România, impresia generală e că cine se duce la arabi, se duce la „cimitirul elefanţilor“. Mirel Rădoi demontează această teorie. Mijlocaşul de 32 de ani tocmai a încheiat cel de al cincilea sezon consecutiv în zona Golfului Persic, perioadă în care a jucat la Al-Hilal (Arabia Saudită) şi la Al-Ain (Emirate), a luat patru titluri şi patru cupe, şi a ajuns unul dintre cei mai apreciaţi fotbalişti străini din Orientul Mijlociu. Aleargă mai mult decât când era la Steaua, însă acordă la fel de puţine interviuri, ca atunci. Cam unul pe final de sezon. A acceptat un amplu dialog cu „Weekend Adevărul“, înainte de a pleca într-o mini vacanţă, la Paris.

„Weekend Adevărul“: Mi-ar plăcea să începem cu fotbalul, însă ştiu că eşti mai preocupat de soarta naşului tău, Gigi Becali, pe care tocmai l-ai vizitat în arest...

Mirel Rădoi: Nu-mi vine să cred ceea ce i s-a întâmplat lui Gigi. Nu e omul perfect, clar! Dar nici nu e posibil ca un om care a ridicat biserici, care a sărit mereu în ajutorul oamenilor săraci, care a construit case pentru oamenii din sate, să fie închis, precum un criminal de rând, pentru un caz în care paguba estimată e de 800.000 de dolari. OK! A fost păgubit statul? Atunci, să primească daune de două ori, de trei ori, de patru ori cât e paguba, că tot se spune că statul are nevoie de bani.

Sunt voci care susţin că Gigi Becali a fost condamnat la închisoare pentru ca imaginea României, ca o ţară coruptă, să fie reabilitată în străinătate.

E foarte posibil, doar că străinii nu sunt proşti. Unii au crezut că vor spăla imaginea României, dacă vor condamna la închisoare cea mai cunoscută figură publică de la noi. Cum să faci însă aşa ceva, fără să te gândeşti că distrugi o familie? Sunt mii de oameni, de angajaţi, care depind de Gigi. S-a gândit cineva la ei? Dacă îşi vor pierde locurile de muncă, fiindcă Gigi a intrat în închisoare?

Crezi că el plăteşte şi pentru că a avut gura mare, cum se spune?

Într-adevăr, a spus mereu ce a gândit, iar anumitor oameni nu le-a convenit asta. Eu şi ceilalţi apropiaţi l-am sfătuit mereu să se potolească, dar el credea că va muri cu dreptatea în mână. 

Gigi a fost la voi, în Emirate, când s-a anunţat condamnarea lui la închisoare cu suspendare, în „Dosarul Sechestrării“. Decizia de atunci nu i-a dat de gândit că poate va urma o condamnare cu executare în alt dosar?

Nici nu-i trecea prin cap că va fi trimis la închisoare. Eu de atunci l-am avertizat că i se pregăteşte ceva, că ar fi bine să plece din România. I-am zis: <<Ia-o pe naşa, ia fetele şi vino aici. Stai liniştit, nimeni n-are treabă cu tine şi conduci Steaua de la distanţă>>. 

El ce a spus?

Nici n-a vrut să audă de aşa ceva. Îmi zicea: <<Nu finule! România e ţara mea. Cum să plec din ţara mea şi să trăiesc printre străini>>.

Am văzut că, anul ăsta, n-ai mai sărbătorit titlul cu Al-Ain cu steagul României, la fel ca în sezonul trecut. De ce?

Fiindcă mi-e ruşine de ce i s-a întâmplat naşului meu. De fapt, treaba asta mă face să nu mă mai întorc în România. Mi-am luat deja casă acolo, în Emirate, şi o să rămân acolo, după ce îmi termin cariera.

Nu e o decizie prea dură?

Nu. România e o ţară în care n-ai siguranţă. Eu sunt şi genul de om care vorbesc, atunci când am ceva de spus. Dacă o să supăr pe cineva cu influenţă politică, aşa cum s-a întâmplat cu Gigi, şi sunt trimis şi eu la închisoare? Ce o să facă atunci familia mea? Nu e mai bine să stau departe de aici, liniştit, şi să-mi văd de treabă? Uite, ca să-ţi dai seama în ce ţară trăim, îţi spun de o chestie care mi s-a întâmplat în 2008.

Te rog...

La câteva zile după ce s-a terminat campionatul, am primit, acasă, o hârtie de la ANAF că am de plătit impozite de un miliard de lei vechi, adică vreo 31.000 de euro. Am intrat în panică, am început să calculez şi am văzut că nu-mi ies socotelile de nicio culoare. M-am dus la ANAF şi am întrebat: <<Cum aţi ajuns la suma asta?>>. La care ei mi-au spus: <<Am calculat pe baza primelor pe care naşul tău le-a declarat la televizor>>. Am rămas blocat. I-am întrebat: <<Voi lucraţi cu acte sau cu vorbe?>>. 

Sigur nu exagerezi? Chiar aşa s-a întâmplat?

Stai că n-am terminat. Mi-am luat avocat, am stat pe capul lor 4-5 zile, după care mi-au zis că, de fapt, am de plătit un leu nou! Îţi dai seama? De la un miliard de lei vechi s-a ajuns la un leu nou! Avocatul a insistat să nu renunţ, să-i dau în judecată. Cei de la ANAF s-au rugat de mine să nu fac scandal şi acum îmi pare rău că am lăsat lucrurile aşa. Păi, dacă era altcineva în locul meu, care nu-şi permitea să ia un avocat? Îl executau silit şi îi luau casa. Asta e România.

Am citit că Gigi a fost condamnat la închisoare pentru abuz în serviciu. Păi, cum să zici o asemenea aberaţie? El a fost funcţionar public ca să facă abuz în serviciu?

„Chiricheş, la fel de bun ca Belodedici, peste Mexes şi Carvalho“

Cum ţi s-a părut Steaua în acest sezon?

S-a văzut o mare diferenţă între ei şi restul echipelor din campionat. Într-adevăr, Reghecampf şi preparatorul fizic au avut un rol foarte important în rezultatele echipei, dar nu e corect să le atribuim lor tot meritul. La Steaua s-a format un grup senzaţional, cu jucători tineri. Practic, crema fotbalului românesc e la Steaua.

Vor avea rivali în viitorul campionat?

Eu zic că mai multe echipe o să ameninţe Steaua. În primul rând, o să fie Vasluiul, dacă se ambiţionează Porumboiu. Sunt convins că şi CFR o să facă, iarăşi, o echipă bună. Astra şi Petrolul o să fie şi ele periculoase.

Dinamo?

O să le fie greu să facă echipă competitivă, încă din sezonul viitor, dar mi-e îmi place de Negoiţă. E un tip serios şi nu vorbeşte doar de dragul de a vorbi. Dacă nu o să atace titlul, la anul, foarte probabil, peste doi ani, Dinamo o să fie acolo, în frunte.

Ca stelist, cum ţi se pare retrogradarea Rapidului?

E mare păcat. N-am nimic cu alte echipe, dar, odată cu dispariţia unor cluburi ca Rapid, „U“ Cluj, „U“ Craiova şi Timişoara, vor dispărea şi meciurile tari. Apoi, nu o să mai avem spectatori în tribune. Păi, la Rapid era o atmosferă senzaţională, fie că echipa era pe primul loc sau pe locul 8.

Cum ţi se pare nivelul Ligii I faţă de când erai tu la Steaua?

Mult în scădere! În afară de primele trei clasate, în rest, sunt doar echipe slabe şi inconsistente. Fac un meci bun şi trei din care nu înţelegi nimic.

Cum ar arăta un top 3 al jucătorilor Stelei, care te-au impresionat în ultimul sezon?

Chiricheş, Bourceanu şi Chipciu. Nu ştiu în ce ordine să-i pun, pentru mine, toţi trei sunt pe primul loc (râde).

Ai jucat fundaş central la Steaua. Cum ţi se pare Chiricheş?

De la Belodedici, Steaua n-a mai avut un fundaş atât de bun ca el. Eleganţă, viteză, joc aerian bun, va avea şi experienţă, fiindcă deja e internaţional şi a jucat şi în cupele europene.

Poate juca la Milan sau la alte echipe mari?

Chiricheş e peste mulţi fundaşi mai bine cotaţi ca el, gen Mexes sau Ricardo Carvalho, care săracu’ nu mai poate să alerge, dar tocmai a semnat cu Monaco. OK! Poate că nu va fi vândut pe 12 milioane de euro, dar asta e din cauza campionatului românesc. Din acelaşi motiv, nici eu n-am putut să plec de la Steaua, când am avut oferte din Europa, fiindcă s-au cerut sume prea mari pentru cota Ligii I.

Steaua 2006 faţă în faţă cu Steaua 2013. Care e mai bună?

Grea întrebare (râde). Ca şi grup, balanţa se înclină spre noi. Dacă luăm însă fiecare jucător individual, atunci ei sunt în avantaj. Noi aveam doi, trei fotbalişti tehnici, în frunte cu Dică. În rest, erau jucători care cărau pianul (râde cu poftă). Steaua are acum jucători tineri, curajoşi, care merg peste adversar. Dovadă şi ce au făcut în meciurile cu Ajax şi cu Chelsea. Noi încercam, în primul rând, să nu luăm gol şi apoi să ne lovim adversarul pe contraatac.

Cum a fost al doilea sezon consecutiv la Al-Ain?

Foarte bine. Am câştigat campionatul la pas, deşi n-am transferat mulţi jucători, cum au făcut alte echipei. Cheia succesului a fost pregătirea fizică pe care Oli pune mare preţ. Şi totul e făcut cu cap, fără să-ţi vomiţi plămânii la antrenamente.

Cât mai ai contract cu Al-Ain?

Până în iunie 2014, dar deja suntem în discuţii ca să-l prelungim până în 2015.

Apoi, te întorci la Steaua?

Depinde cine va fi antrenor şi ce va fi la echipă, mai ales că eu sunt deja băbăciune (râde cu poftă). Dar, în principiu, nu mă mai întorc în România, fiindcă, aşa cum ţi-am zis la început, vreau să rămân în Emirate.

De ce tot zici că eşti băbăciune? Alergi mai puţin decât acum doi ani, să zicem?

Nu, din contră! Chiar şi Oli îmi zice: <<Tu ai început să alergi mai mult la bătrâneţe>>. Păi, acum doi ani, când eram la Al-Hilal, alergam 10-11 kilometri în fiecare meci. Acum alerg 11,7 – 12 kilometri (râde).

Te-ai gândit cât mai vrei să joci?

Sincer, încă trei ani. După aceea, mă fac fie antrenor, fie impresar. Deşi, ţi-am mai zis, când îl văd pe Oli, cum munceşte zi de zi, nu mai sunt atât de sigur că vreau să fiu antrenor. Parcă mi-ar plăcea să am şi timp liber (râde).

În campionatul următor, podiumul va fi aşa: Steaua, Vaslui, Petrolul.

„M-am retras, fiindcă naţionala ajunsese ca o echipă de Divizia B“

Cum ţi s-au părut imaginile cu Tamaş beat?  

Sincer, nu le-am văzut, fiindcă cineva m-a avertizat că sunt nasoale şi n-am vrut să le văd. Gabi e prietenul meu, dar el e primul vinovat pentru ce face. Trebuie să-şi controleze nebunia. El e un băiat senzaţional, un caracter de nota 10. E urât însă ce s-a întâmplat, fiindcă e jucător de echipă naţională şi joacă la un club din Premier League. Când ai un asemenea statut, trebuie să fii foarte atent ce faci şi în afara terenului. Mai ales că tu, ca internaţional român, eşti idolul unor puşti, care îţi urmăresc fiecare mişcare.

Ai văzut ultimele meciuri ale naţionalei?

Doar cel cu Ungaria. La meciul cu Olanda am fost la antrenament. Îmi pare rău că am făcut doar egal, la Budapesta, mai ales că ungurii au o echipă de bătut. Din păcate, noi, din 2000 avem aceeaşi problemă la naţională: fazele fixe. E o problemă care ţine de relaxare şi de simţul răspunderii la fiecare jucător. Cu toate acestea, eu sper la locul 2 în grupa de calificare.

Nici Ştefan Radu nu o să mai vină la lot…

Nu ştiu ce să zic. Am văzut că nea Piţi a spus că ar fi fost titular, dacă nu s-ar fi retras. E uşor să zici asta, după ce un fotbalist anunţă că nu mai vine la lot. Eu ştiu că el a mai venit la echipa naţională şi n-a jucat mereu. Poate că şi această situaţie l-a îndemnat să se retragă. 

Acum, când te uiţi înapoi, ţi se pare că ai luat cea mai bună decizie, când te-ai retras de la naţională?

Nu pot să zic că am fost bucuros, când m-am retras, dar nici nu mai puteam continua în halul în care ajunsese situaţia. Parcă eram o echipă de Divizia B, nu o naţională cu pretenţii.

Păi, tu te-ai retras, după ce te-a criticat Ionuţ Lupescu…

Asta a fost ultima picătură. Au existat şi alte probleme. Ajunseserăm să vorbim despre diurne de câteva zeci de euro pe zi, ni se băgau pe gât nişte contracte de publicitate pe care trebuia să le semnăm, fără să le citim. Apoi, a fost şi episodul cu primele de calificare pentru Euro 2008.

Ce s-a întâmplat?

La jucători, împărţeala s-a făcut în funcţie de minutele jucate. Eu, care am ratat nişte meciuri, fiindcă m-am accidentat la un antrenament al naţionalei, am luat 22.000 de euro. Mihăiţă Neşu, care s-a accidentat în timpul unui meci al naţionalei, a luat 15.000 de euro. În schimb, au fost oameni din stafful FRF, care au luat prima întreagă, de 120.000 de euro de om! Cum se poate aşa ceva? Bine, până la urmă, pentru mine a contat faptul că am jucat pentru România la un turneu final. 

Rădoi despre...

Familia sa: Soţia şi cei doi copii s-au adaptat foarte bine la viaţa din Emirate, mult mai bine decât în Arabia Saudită. Poate fiindcă şi oamenii sunt mai deschişi.

Băiatul său, Denis (10 ani): A mai progresat la fotbal. La un moment dat, voia mai mult la tenis, dar acum e, din nou, înnebunit după fotbal. Doar că nu vrea să facă antrenamente zi de zi. Într-un fel e de înţeles. La ora 14.30 vine de la şcoală şi la ora 16 are antrenament. N-are timp să mănânce, să se odihnească, e şi cald. 

Românii de la Al-Ain: Stăm în acelaşi compound. Când avem timp, ieşim împreună în oraş, dar mai rar cu Oli. El e de dimineaţă până seară la el în birou şi munceşte. 

2,6

milioane de euro e salariul lui Rădoi la Al-Ain, el fiind cel mai bine plătit fotbalist român.

„În Emirate, un junior ia 2.000 – 3.000 de euro pe lună“

După doi ani la Al-Ain, Rădoi e un bun cunoscător al fotbalului din Emirate. „Aici, străinii fac diferenţa şi îi trag şi pe localnici după ei. Diferenţe sunt faţă de fotbalul din România, aş minţi dacă n-aş recunoaşte asta. Jucătorii din zona asta a lumii sunt delăsători. De multe ori, aşteaptă ca străinii să facă şi treaba lor. La ei, această delăsare vine şi pe fondul faptului că sunt plini de bani. Păi, la ei, juniorii au contracte de 2.000 – 3.000 de euro pe lună! Mă uit la ei şi mă gândesc că, în Liga I, sunt fotbalişti care nu iau sumele astea“, a povestit mijlocaşul de 32 de ani. El a detaliat care sunt carenţele jucătorilor arabi. „Ei au rugăciunea de dimineaţă la ora 5, deci se trezesc atunci, se roagă, se culcă, la opt sunt la micul dejun şi nu mai vor să meargă la sala de forţă la 10 dimineaţă. În general, nu le place la sală. De aceea, le lipseşte forţa, deşi sunt fotbalişti tehnici. Fotbaliştii de la Al-Ain au progresat mult în ultimii doi ani. De exemplu, iniţial, nu făceau refacerea cum trebuie. Nu le plăcea de nicio culoare să se bage în bazinul cu apă rece. Apoi, au văzut că merg eu, că merg toţi străinii din echipă, şi au început să vină şi ei câte unul, câte doi. Tot aşa, dacă în primul an, doar treceau pe lângă sala de forţă, acum mai şi intră acolo (râde)“, a adăugat Rădoi.

Dintre toate trofeele pe care le-am câştigat în Asia, cel mai drag mi-e primul titlu luat cu Al-Hilal. Am câştigat campionatul fără înfrângere şi a fost şi primul campionat pe care l-am câştigat, după ce am plecat din România.