Adio Nabucco! Aşteptăm oferta energetică South Stream?

Aşadar, publicaţia austriacă Die Presse a anunţat ieri că Şah Deniz II – consorţiul responsabil de exploatarea gazeiferă în Azerbaidjan – a ales gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline). Racordată la TANAP (Trans-Anatolian gas pipeline), magistrala de gaze va trece prin Turcia, Grecia, Albania, cu destinaţia finală Italia.

Nici măcar SUA nu a fost consecventă în a susţine Nabucco, semn că de acum încolo Europa de Est va trebui singură să preia iniţiativa de a-şi obţine independenţa energetică.

Zăcămintele de gaze de şist

Potrivit agenţiei Mediafax, România are rezerve de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, estimează Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA), în condiţiile în care rezervele dovedite de gaze se plasează la 113 miliarde metri cubi, iar consumul anual este de aproximativ 14 miliarde metri cubi. Astfel, explorarea zăcămintelor de şist ar creşte cu 50% rezervele de petrol ale României şi de peste 10 ori rezervele de gaze naturale. România se plasează pe locul al treilea în UE privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi), potrivit raportului EIA. Problema e că metoda perforării hidraulice ar putea pune în pericol mediul, iar de aici încep campaniile de lobby.

             Zăcămintele de gaze de la Marea Neagră

Imediat după ce a anunţat eşecul proiectului Nabucco, grupul austriac OMV a mai declarat că ar putea construi propria conductă pentru transportul de gaze naturale, în funcţie de rezultatele explorării perimetrelor deţinute la Marea Neagră. OMV se va concentra de acum încolo pe proiectele de explorare la Marea Neagră. Potrivit directorului OMV, Gerhard Roiss, grupul a făcut făcut deja o descoperire uriaşă de gaze naturale în apele teritoriale ale României, unde investeşte 1 miliard de dolari în perimetrul Neptun, şi vor urma activităţi în apele teritoriale ale Ucrainei şi Bulgariei, urmând să extragă până la 6 miliarde de metri cubi anual.

            Proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România-Interconector)

Proiectul are drept scop transportarea de gaze naturale de la zăcământul Şah Deniz spre România, Ungaria şi presupune livrarea gazului natural prin conducte din Azerbaidjan în Georgia şi lichefierea într-un terminal care ar urma să fie construit pe ţărmul georgian al Mării Negre, de unde să fie transportat pe mare în România. În terminalul din România ar avea loc regazeificarea şi transferul în sistemul naţional de transport prin conducte fie pentru tranzit, fie pentru consumul intern. Investiţia în proiectul AGRI este estimată între 1,2 miliarde euro şi 4,5 miliarde euro, în funcţie de capacitatea de transport. Problema e că, în afară de participanţii în cadrul AGRI LNG Project Company (Romgaz, Georgian Oil and Gas Company, State Oil Company of Azerbaijan, MVM), sunt puţine state care ar fi dispuse să investească în acest proiect , în condiţiile în care Baku respinge orice participare a Turkmenistanului ca potenţial copraticipant. La fel ca şi în situaţia gazelor de şist în România, un segment al societăţii georgiene vede AGRI ca pe o ameninţare ecologică.

        ...şi „oferta pe care nu o poţi refuza”: South Stream

Nu ştim dacă această ofertă a fost făcută în cadrul discuţiei privind perspectivele de colaborare în domeniul energetic purtate de către premierul Victor Ponta şi secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Nikolai Patruşev. Cu siguranţă, după eşecul Nabucco, ne putem aştepta la o creştere a presiunii mediatice din partea Rusiei în defavoarea materializării celor trei proiecte energetice menţionate mai sus. Scopul final va fi atragerea României în proiectul South Stream şi creşterea dependenţei energetice a României faţă de Federaţia Rusă de la 20%, la 50%. „Vocea Rusiei” a început această campanie încă de la începutul lunii iunie curent: „România, care în prezent importă din Rusia 2,6 miliarde metri cubi de gaze/an (la un preţ de 450 dolari/1.000 mc), are o poziţie centrală pe direcţia strategică balcanică şi o impresionantă infrastructură naţională de transport a gazelor creată în epoca socialistă, utilizată în prezent la 1/2 din capacitate. Cu toate acestea, conducătorii ei au refuzat să participe la South Stream şi gazoductul s-a orientat pe direcţia operativă greacă. El porneşte de la portul Anapa de pe litoralul rusesc, traversează Marea Neagră până în Bulgaria, la Varna, străbate teritoriile Bulgariei, Serbiei, Ungariei, Slovaciei, Cehiei şi Austriei. În paralel, o ramificaţie a South Stream aprovizionează zona Balcanilor de vest (Macedonia, Muntenegru, Bosnia-Heţegovina, Croaţia şi Slovenia), alimentând totodată Grecia, Albania şi sudul Italiei pe sub Marea Adriatică (100 km între Vlore şi Otranto). Gazoductul South Stream va deveni funcţional înainte de 2017 şi i se va aloca 44% din gazele livrate de Gazprom” (Valentin Vasilescu, „Independenţa energetică a României e doar pe hârtie”). De altfel, şansa Rusiei de a-şi „reseta” relaţiile cu România vine pe filon energetic, iar ofertarea statelor „dezamăgite” de Nabucco se va înscrie ca fiind una din strategiile de consolidare a poziţilor (geo)economice ruse în Europa de Est. Răspunsul României la o astfel de provocare ar trebui să se realizeze prin sprijinul acordat proiectelor de diversificare a livrărilor de resurse energetice venite din partea partenerilor occidentali. Problema e că Europa de Est, atât la nivelul statelor, cât şi a partidelor aflate la guvernare în respectivele state, va avea un grad diferit de „răspuns” la o astfel de provocare. „Cred că ceea ce ne-am dori este o Românie care preia conducerea în zona ei europeană, în zona ei din lume”, spunea analistul american Matthew Rojansky. Cine va porni iniţiativa românească?

Ţîbrigan Nicolae – absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).