Ministrul Educaţiei Maia Sandu: „E mai uşor să cerem bani suplimentari decât să-i folosim judicios pe cei care-i avem“

Peste 360.000 de elevi vor reveni astăzi în clase, odată cu începerea unui nou an şcolar. „Adevărul“ a discutat cu şefa de la Educaţie despre problemele, dar şi provocările instituţiilor de învăţământ.

Doamna ministru, de la 1 ianuarie şcolile au fost trecute la autogestiune. Mulţi manageri de instituţii de învăţământ se plâng că această reformă avantajează şcolile mari, iar cele mici riscă să dispară în timp. Aţi făcut o evaluare, e viabilă iniţiativa „Banii urmează elevul“? Este adevărat ceea ce spun dascălii?

Este adevărat că sistemul vechi de finanţare favoriza şcolile mici, subvenţionându-le din contul celor mari. Un elev dintr-o şcoală mică beneficia de o alocaţie de câteva ori mai mare decât unul dintr-o şcoală mare. Aceasta se întâmpla pentru că, indiferent de numărul de elevi, salariile profesorilor şi costurile de întreţinere sunt cam aceleaşi. În consecinţă, aveam, în cea mai mare parte, cheltuieli ineficiente şi rezultate slabe şi în şcolile mari, şi în şcolile mici. Acum avem un sistem echitabil de finanţare, orientat pe beneficiari. Şcolile cu mai mulţi beneficiari vor primi mai mulţi bani şi vor putea să investească în infrastructură, materiale didactice, instruirea profesorilor, alte lucruri care le vor spori performanţa. Chiar dacă suntem doar în primul an de implementare a noului mecanism de finanţare la scară naţională, am făcut o analiză şi vom veni foarte curând cu propuneri de ajustare a formulei de finanţare. Dar nu există nicio îndoială că principiul „Banii urmează elevul“ este unul corect: nu putem finanţa serviciile educaţionale făcând abstracţie de numărul de beneficiari. Această reformă stimulează folosirea mai eficientă a banilor publici şi acolo unde administraţia publică locală împreună cu managerii şcolari au dat dovadă de responsabilitate rezultatele nu au întârziat să apară. În raioane precum Călăraşi, Orhei, Hânceşti, Ungheni, Nisporeni, Criuleni, şi UTAG, unde, pe parcursul ultimilor ani, s-au făcut eforturi de optimizare a claselor şi a şcolilor, resursele pentru investiţii în dezvoltarea şcolilor au crescut de la câteva sute de mii de lei, în anii precedenţi, la 3, 5 şi chiar 12 milioane de lei în anul 2013. Resursele suplimentare pe care le vom atrage în sector, inclusiv cele provenite din creditul Băncii Mondiale, aprobat de curând, vor fi alocate în mod prioritar raioanelor care demonstrează efort în implementarea reformei. Şcolile mici vor rezista dacă vor reuşi să se descurce cu bugetul alocat fără a compromite rezultatele. Să fim sinceri, în cele mai multe cazuri, şcolile mici sunt amplasate în localităţi mici, unde este foarte greu să atragi cadre tinere şi unde câţiva profesori predau toate disciplinele. Totuşi, acolo unde se doreşte păstrarea acestor instituţii, administraţia publică locală poate veni cu surse suplimentare din venituri proprii pentru a acoperi diferenţa dintre trans-ferurile de la bugetul de stat şi necesităţile reale ale şcolii.

Din păcate, a devenit o tradiţie în ultimii ani ca 1 septembrie să vină şi cu anunţul că se închid atâtea şi atâtea şcoli. Câte instituţii îşi vor suspenda activitatea începând cu anul şcolar 2013-2014?

Conform informaţiei primite de la direcţiile de învăţământ, până la moment există deciziile consiliilor raionale pentru închiderea a 14 şcoli şi reorganizarea altor 42 de instituţii. Pentru comparaţie, anul trecut au fost închise 57 de instituţii, alte 61 fiind reorganizate. Aceste cifre denotă o încetinire a mersului reformei. În unele raioane reţeaua a fost ajustată anterior, în altele reforma se tergiversează în continuare din mai multe motive. Evident, există şi impedimente de ordin tehnic, atunci când autorităţile raionale nu reuşesc să asigure transportarea elevilor în cele mai bune condiţii, asigurarea lor cu hrană etc. Dar, în cele mai dese cazuri, motivele sunt de ordin politic. De exemplu, în muncipiul Chişinău, unde capacitatea şcolilor este utilizată la nivel de doar 60%, consolidarea reţelei nu se întâmplă chiar dacă aici elevii nu trebuie transportaţi dintr-o localitate în alta. Aici pot exista doar două motive: rezistenţa opusă de directorii de şcoli, care se ţin de funcţii, şi factorul politic care preferă să promoveze o politică populistă, care ne costă pe toţi. E mai uşor să cerem resurse suplimentare, decât să întreprindem măsuri ca să folosim judicios banii pe care îi avem. În general, reforma de consolidare a reţelei şcolare este un subiect preferat al politicienilor. Nu spun că este o transformare uşoară sau că nu avem deficienţe în implementare, dar există cazuri pe care forţele politice la nivel central sau local le speculează în mod insistent şi ruşinos. Vreau să aduc doar câteva exemple. Cazul de la Valea Perjei, raionul Taraclia, unde au fost comasate două şcoli pentru a nu irosi banii pe întreţinerea spaţiilor şi unde elevii continuă să înveţe în limba lor de instruire – română şi rusă. Un exemplu similar este cel de la Olăneşti, Ştefan Vodă, unde elevii vorbitori de limbă rusă au fost transferaţi în liceul din localitate cu predare în limba română, din nou, păstrând limba de predare. De ce se face atâta zarvă în jurul acestor cazuri? De ce ne deranjează că elevii vorbitori de limbă română şi alolingvii învaţă în aceeaşi şcoală, atâta timp cât păstrăm limba de predare? Moldova este un stat multietnic şi noţiunile precum „prietenie“ şi „toleranţă“ trebuie învăţate la şcoală, odată cu primele litere din alfabet.

Câte instituţii şcolare au fost închise în total de la demararea reformei şi ce se întâmplă cu ele? Nu există riscul ca acest patrimoniu să degradeze şi să nu mai poată fi utilizat ulterior?

Din 2005 până în 2012 au fost închise 126 de şcoli. Situaţia patrimoniului am discutat-o cu administraţiile publice locale şi am pregătit o iniţiativă legislativă care să permită schimbarea destinaţiei acestor edificii, acolo unde există cerere pentru utilizare în alte scopuri. Sperăm că Parlamentul va examina propunerea noastră în această toamnă.

Acolo unde s-au făcut eforturi de optimizare au apărut şi bani pentru investiţii în dezvoltarea şcolilor. În Chişinău, unde capacitatea şcolilor este utilizată la nivel de doar 60%, consolidarea reţelei nu se întămplă din cauza rezistenţei directorilor de şcoli, care se ţin de funcţii, şi a factorului politic. Maia Sandu, ministrui Educaţiei

O altă problemă referitoare la optimizarea cheltuielilor sunt clasele mari, de 35 şi mai mulţi elevi. Învăţătorii, dar şi elevii spun că sunt condiţii insuportabile. Ce se va face în cazurile în care nu există condiţii tehnice ca să încapă atâţia oameni în clase?

Noi suntem departe să ne confruntăm cu o asemenea situaţie. În anul de studii 2012-2013, numărul mediu de elevi per clasă era de 20. Avem situaţii cu un număr mare de elevi în clasă în special în Chişinău, în câteva şcoli suprasolicitate. Dar în Chişinău avem şi şcoli cu clase foarte mici, doar că părinţii preferă să nu-şi dea copiii acolo. Aceasta înseamnă că dimensiunea clasei nu este factorul principal care determină rezultatele. Avem în continuare foarte multe clase mici în ţară (de la doi la zece elevi) cu rezultate mediocre. În general, eu optez pentru un sistem descentralizat şi sper să ajungem curând la o situaţie în care şcoala o să-şi stabilească singură regulile: pe noi trebuie să ne intereseze rezultatele finale - reuşita elevilor, mai departe, fiecare decide pentru sine dacă poate asigura aceste rezultate într-o clasă mai mare sau mai mică, cu condiţia să se încadreze în limitele bugetului. Pentru moment, conform art. 13 (4) din Legea Învăţământului, „numărul de copii/elevi/studenţi în clase/grupe se stabileşte de Ministerul Educaţiei“. Articolul 18 (6) permite funcţionarea în localităţile rurale a claselor cu un alt număr de copii de vârsta respectivă decât cel stabilit în art.13 (4) precum şi clase cu predare simultană, la decizia autorităţii administraţiei publice locale, cu acordul Ministerului Educaţiei. La stabilirea numărului de elevi în clase, directorii instituţiilor de învăţământ urmează să ia în calcul suprafaţa sălilor de clasă şi normativele igienico-sanitare.

Când vom avea bani şi pentru dezvoltarea învăţământului, nu doar pentru salarii?

Aici pot exista doar două surse: folosim mai judicios banii alocaţi astăzi educaţiei (inclusiv prin optimizarea reţelei) şi sporim Produsul Intern Brut şi atunci cele 8% care se alocă astăzi vor constitui mai mult în valoare absolută. Într-adevăr, salariile reprezintă o parte importantă a cheltuielilor în educaţie. În acelaşi timp, mărimea acestora este mică. Majorarea semnificativă a salariilor este problematică din cauza ponderii mari a angajaţilor din educaţie în numărul total al populaţiei ocupate: astăzi avem aproximativ 115.000 de oameni angajaţi în sector, ceea ce constituie 9% din populaţia ocupată a ţării.

Avem insuficienţă de cadre didactice şi în acest an? Câţi dintre tinerii profesori pe care i-aţi solicitat au ajuns în şcoli?

Salariile mici şi condiţiile neatractive nu ne ajută să aducem tineri în sistem. În acest an numărul absolvenţilor ins-tituţiilor pedagogice a fost de aproape 2.500, din care doar 750 au fost repartizaţi în instituţiile de învăţământ. Această cifră este mai mică decât necesarul de 1.054 de persoane. Locurile vacante vor fi completate cu cadre didactice angajate prin cumul.

În acelaşi context, am întâlnit situaţii cu directori care reduc orele tinerilor specialişti, promovând profesorii pensionaţi, cu care sunt rude sau prieteni. Cine trebuie să intervină în astfel de cazuri?

Aceste situaţii se întămplă pentru că astăzi nu avem un sistem prin care să responsabilizăm managerii şcolari pentru rezultate. Atunci când directorii vor plăti cu funcţia pentru rezultate proaste, atunci ei vor fi motivaţi să atragă şi să menţină în instituţie cei mai buni profesori. Un asemenea sistem, bazat pe rezultate, ne propunem să construim pe termen mediu. Până atunci, aceste cazuri trebuie comunicate direcţiilor raionale de învăţământ, iar dacă nu sunt soluţionate, să fim sesizaţi noi, cei de la minister.

Aţi vorbit despre simplificarea programei şcolare, prin introducerea mai multor materii opţionale. De când urmează să intre în vigoare această iniţiativă?

Revizuirea curriculumului se face o dată la cinci ani, iar următoarea revizuire este planificată pentru anul 2015. Până atunci, trebuie să ne mobilizăm ca să pregătim şi să pilotăm aceste schimbări: cea mai mică modificare a numărului de ore, a structurii trunchiului de bază, au un efect mare în întreg sistemul în ceea ce priveşte asigurarea cu manuale, numărul de cadre didactice necesare, instruirea acestora etc. Respectiv, schimbările nu pot fi făcute peste noapte.

Cu ce s-a terminat dosarul autobuzelor? În acest an există suficiente autobuze pentru a transporta elevii la şcolile de circumscripţie? Cunoaştem că unele vehicule s-au şi defectat între timp.

Prima întrebare trebuie adresată Procuraturii Generale, care se ocupă de caz. În ceea ce priveşte organizarea transportării elevilor la şcolile de circumscripţie, în acest an am mers pe formula achiziţionării serviciilor de transport şi nu a unităţilor de transport.

„În 2014, vom continua politica antifraudă la BAC“

Aţi fost şi lăudată, dar şi criticată pentru organizarea Bacalaureatului din acest an. Pentru dumneavoastră a fost un succes acest exerciţiu? Ce metode antifraudă vreţi să implementaţi la anul?

Pentru echipa noastră, Bacalaureatul din acest an va deveni un succes dacă se va dovedi că am reuşit să schimbăm atitudinea elevilor faţă de procesul educaţional, dacă ei vor face un efort mai mare şi vor veni mai pregătiţi la sesiunile următoare. În acelaşi timp, Bacalaureatul din 2013 ne-a ajutat să aducem problema sectorului educaţional pe agenda societăţii şi să iniţiem o discuţie sinceră despre probleme şi soluţii. În sesiunea din 2014 vom continua politica neadmiterii fraudei, dar vom încerca să asigurăm şi o predictibilitate mai mare a testelor şi o evaluare mai corectă.

„Adevărul“ a analizat mediile de concurs ale celor care au fost admişi la specialităţile pedagogice şi am observat că s-a intrat, în mare parte, la matematică, fizică, informatică, cu medii între 5 şi 6. Vi se pare normal acest fenomen, în condiţiile în care avem o problemă cu aceste materii?

Este adevărat că interesul pentru aceste specialităţi este foarte mic şi tocmai de aceea avem probleme. Toate aceste discipline sunt extrem de importante pentru competitivitatea ţării şi a fiecărui tânăr în parte, aşa că trebuie să venim cu soluţii cât mai repede. Această situaţie este caracteristică şi pentru alte ţări şi cred că merită să studiem experienţa internaţională. În SUA, de exemplu, exista un program al Preşedintelui de sprijin pentru profesorii de matematică. Noi ne propunem să abordăm la modul cel mai serios problema cadrelor didactice pentru toate disciplinele şi proiectul Strategiei Educaţie 2020 prevede elaborarea unui program naţional pentru a spori atractivitatea profesiei de pedagog.

Aţi iniţiat un proiect simpatic de modernizare a şcolii, un calculator pentru fiecare elev. Nu credeţi că există riscul ca laptopurile să rămână în şcoală, măsuri de vigilenţă a unor administraţii? Avem semnale că multe săli de calculatoare din şcoli sunt închise în loc să fie folosite de elevi.

În primul rând, de această dată noi vom monitoriza implementarea proiectului în fiecare instituţie. Până la urmă, este important să ştim dacă aceste mijloace TIC vor conduce sau nu la îmbunătăţirea rezultatelor învăţării ca să putem lua o decizie la nivel naţional. Avem un sistem de măsurare a rezultatelor şi la prima constatare că lucrurile nu merg tocmai bine vom putea interveni. În al doilea rând, tocmai de aceea selectarea instituţiilor care vor participa în proiectul pilot se face în bază de concurs: instituţiile trebuie să facă dovada că există angajament, interes şi capacitate din partea cadrelor didactice, a elevilor şi a părinţilor. Vrem să le dăm o şansă în primul rând celor care cred în utilitatea acestor metode.

Aveţi propuneri pentru a scăpa de directorii pe viaţă, dintre cei care se cred pe moşia lor? Veţi schimba regulamentul de alegere a directorilor?

Managerii şcolari au un rol important în administrarea eficientă a instituţiilor, dar şi în asigurarea calităţii procesului educaţional. Mai mult, rolul managerului şcolar se schimbă dramatic în contextul creşterii autonomiei şcolare. Şcoala obţine mai multă libertate în administrarea resurselor financiare şi umane. Astfel, un manager şcolar bun poate îmbunătăţi condiţiile în şcoală şi pentru elevi, şi pentru învăţători. În această situaţie, avem nevoie de un sistem de responsabilizare a managerilor. În primul rând vom insista pe sporirea transparenţei activităţii fiecărei instituţii: începând cu acest an vom face publice bugetele şcolilor şi rezultatele acestora. Aceasta va permite părţilor interesate şi, în special, părinţilor să ştie mai bine ce se întâmplă în şcoală. În acelaşi timp, avem în sistem un număr mare de instituţii în care directorii au fost numiţi pentru o perioadă nelimitată. Acest lucru nu este corect în raport cu ceilalţi manageri şcolari şi nu contribuie la crearea unui sistem eficient. Ministerul Educaţiei a pregătit o iniţiativă legislativă care presupune selectarea tuturor managerilor şcolari prin concurs o dată la cinci ani. Am elaborat şi un regulament nou de selectare a directorilor la toate treptele, care trebuie să asigure o competiţie adevărată şi selectarea celor mai buni candidaţi. 

De ce există diferenţe de numărul de ore şi, respectiv, diferenţe de salariu între dascălii care predau la ciclul primar şi cei de la ciclul gimnazial şi liceal?

Nu ştiu care a fost justificarea pentru această diferenţiere atunci când a fost aprobată, dar problema este una reală şi noi ne propunem să o rezolvăm în contextul elaborării unui nou sistem de salarizare pentru angajaţii din sectorul educaţional.