E timpul restanţelor. Trece Ministrul Sănătăţii de pragul remanierii de toamnă?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am intrat în sesiunea de restanţe. Unii studenţi, mai leneşi, au lăsat deliberat examene pe toamnă, alţii, pur şi simplu nu au putut să se ridice la nivelul aşteptărilor. Nu ştiu în ce categorie să încadrez Ministerul Sănătăţii. În acest an Ministerul Sănătăţii a introdus pe agenda publică o serie lungă de schimbări de esenţă, menite a îmbunătăţi radical sistemul de sănătate din România. Să le numărăm:

  • Începutul a fost fulminant – urma să se introducă un sistem de licitaţii naţionale pentru medicamentele, para farmaceutice şi alte consumabile necesare bunei funcţionări a spitalelor. Economiile urmau să fie de zeci de milioane de euro. Licitaţiile ar fi trebuit sa înceapă cel târziu odată cu semestrul II.  Nu s-a întâmplat nimic iar economia promisă putem s-o încadrăm acum la pagubă, o adevărată neglijenţă în serviciu, de vreme ce termenele legale au fost depăşite.
  • Pachetul minim de servicii, cel care ne va arăta cât ne putem permite să acoperim prin asigurările sociale de sănătate şi cât va trebui să plătim din buzunar este gata încă din primăvară. Cel puţin aşa ne spune Ministrul Sănătăţii. Însă, cu excepţia unor principii enunţate, nu-l ştie nimeni, este secret. Nici măcar ministrul se pare că nu are voie să-l vadă. Frica de a informa populaţia despre abisul care există între finanţare şi pachetul nelimitat de servicii din prezent contribuie major la adâncirea crizei din sistemul sanitar, care este înainte de toate una financiară. Cine nu are curajul de a aborda făţiş acest subiect devine el însuşi o parte a dezechilibrelor şi inechităţilor din sănătate!
  • Introducerea coplăţilor este o necesitate, o perspectivă care nu poate fi ocolită. FMI ne-a presat să ne respectăm promisiunile asumate, iar Ministerul Sănătăţii a înţeles să introducă o coplată între 0 si 2 Euro lăsându-i perplecşi pe bancherii internaţionali de ineficieţa evidentă a măsurii.  Astfel, un mecanism important  de contenţie a costurilor a fost dezavuat, aruncat în derizoriu, tocmai de cel care ar fi trebuit să îl  sprijine cel mai tare. Pe de altă parte, dacă nu ai curajul de a delimita pachetul minim de servicii este evident că nu poţi să fii brav în introducerea coplăţilor!
  • Apoi a urmat regionalizarea administraţiei sanitare. Ideea nu este rea, ar putea conduce la economii de personal şi la o mai bună gestionare a resurselor în profil teritorial. Măsura a fost atât de prost comunicată intern, la nivelul Guvernului şi coaliţiei, încât baronii locali au rămas cu gura căscată când au auzit la televizor de deciziile luate fară consultarea lor. Bătutul cu pumnul în masă nu ţine la oricine. Bineînţeles că i-au trântit uşa în nas ministrului nefiind convinşi de necesitatea măsurii.   Rezultatul – o iniţiativă bună, pusă la coş.
  • Deschiderea listei de medicamente compensate o promisiune făcută industriei dar şi pacienţilor . În iunie s-a emis ordinul de ministru, impresionant prin rigurozitatea termenelor, impunând un calendar strict, procesul de evaluare urmând să se finalizeze fix în 60 de zile cu elaborarea unui proiect de Hotărâre de Guvern.  Termenele au explodat, ministrul a ieşit public şi a anunţat că, vezi doamne, comisiile de specialitate nu au avut capacitatea de a-şi termina sarcina, iar claie peste grămadă, şefa serviciului de evaluare şi-a dat demisia. Comisiile însă şi-au făcut treaba iar declaraţia ministrului a fost încă o minciună menită să acopere blocarea sau chiar renunţarea de facto la acceptarea de noi molecule pe lista de compensare.
  • Creşterea salariile medicilor şi asistentelor şi scoaterea personalului medical al spitalelor din rândul personalului bugetar a fost ades evocată. Oamenii în alb nu primesc nici un leu de la bugetul de stat iar restricţiile impuse sectorului bugetar perturba grav funcţionarea spitalelor. Promisiunile au curs gârlă, grupurile de lucru s-au tot întâlnit, ca la final să fie dată publicităţii o variantă care nu avea nicio legătură cu cele discutate. Un proiect pilot este uneori binevenit însă în condiţiile propuse de MS este aproape sigur ca această experienţă nu va avea loc.  Nici măcar ameninţarea preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile  Astărăstoaie, conform căruia, începând cu luna septembrie, profesioniştii din domeniu vor începe manifestări de protest în întreaga ţară dacă MS nu găseşte o soluţie măcar pentru salariile rezidenţilor, nu pare a fi scos din imobilism oficialii din minister.
  • Malpractice-ul medical reprezintă un subiect predilect al presei iar MS, preocupat de PR şi imagine,  nu a ratat nici o ocazie să anunţe că vrea să facă ceva în această privinţă. A făcut: a pus în discuţie un proiect de modificare a legii. Vrea însă MS să facă ceva cu adevărat în vederea scăderii numărului de cazuri de practică medicală incorectă? Am convingerea că NU, totul fiind doar spoială. De un an, în repetate rânduri, secretarului de stat Arafat şi Ministrului Nicolăescu i se aduce înaintează o propunere de modificare a unui ordin de ministru astfel încât orice pacient să semneze dacă doreşte sau nu să-şi exercite dreptul (pe care majoritatea nu-l ştiu) de a desemna o persoană care să aibă acces la foaia sa de observaţie pe perioada internării sau în caz de deces. Familiile pacienţilor decedaţi în spital nu au accesul la foile de observaţie în absenţa exprimării acordului acestora cât timp se aflau în viaţă. Aşa se face că majoritatea cazurilor de mal practice cu greu ajung în instanţă, medicii având posibilitatea de a face modificări pe evidenţele originale iar familiile neavând acces nici la o copie a acestor acte medico-legale! În repetate rânduri cei doi au promis organizaţiilor de pacienţi vor pune în discuţie propunerea şi în fapt nu au făcut-o, dovedindu-se de rea credinţă şi neinteresaţi de combaterea fenomenului!
  • Introducerea cardului de sănătate ar fi trebuit să ne apropie rapid de închiderea baierelor pungii din care diverşi înţeleg să ne fure, cu raportări false şi reţete pentru persoane care nu au trecut pe la medic. Preşedintele CNAS o ţine lângă, că trebuie să respecte legea (care prevede că medicii de familie trebuie să distribuie infamul card), ministrul – culmea, tocmai cel care a elaborat legea, anunţa că vrea s-o schimbe. Rezultatul? Mormane de carduri se adună în stocuri în timp ce banii ni se scurg printre degete, în continuare.
  • Una din promisiunile ferme ale ministrului viza intrarea în funcţiune a liniei de producţie de vaccinuri de la Institutul Cantacuzino. Astăzi avem certitudinea că vom cumpăra şi în acest an vaccinuri de cel puţin 30 de milioane de euro – de 5 ori mai mult decât dacă le-am produce în ţară. Vina este una exclusiv birocratica iar răspunderea pentru acest eşec aparţine exclusiv MS, care nu s-a îngrijit de finanţare deşi avea toate aprobările necesare!!

Ministerul Sănătăţii a dat dovadă de o superioritate augustă faţă de legi, elaborate şi impuse tocmai de actuala conducere a ministerului, iar acolo unde cadrul legal nu exista încă, nimeni nu pare a se grăbi să-şi respecte promisiunile.

Dacă însă dăm deoparte promisiunile ne onorate nu mai rămâne nimic! Dacă ar fi să scădem câte un punct pentru fiecare promisiune sau sarcina asumată şi nerespectată sau pentru fiecare încălcare a legilor în vigoare, chiar şi cu un punct din oficiu, cu greu cineva ar putea aspira la o notă de trecere. După un an de zile, raportul de activitate al MS este gol că o foaie de examen al unui student nepregătit!

Uneori restanţierii trec şi conjunctural, ce să faci, nu poţi să-i laşi pe toţi repetenţi! De o astfel de conjunctură beneficiază şi ministrul Nicolăescu, care are şansa de a-şi ascunde ineficienţa păguboasă a acestui an de activitate sub zgomotul produs de atacul fără de sfârşit la adresa miniştrilor liberali, loviţi de incompatibilităţi şi de procese penale. În acest context, a cere demisia încă a unui ministru liberal ar putea fi interpretat ca un gest subiectiv, îndreptat împotriva partidului si nu a activităţii persoanei cu pricina. De aceea cred că Ministrul Nicolăescu îşi va conserva poziţia şi nu este exclus, aşa cum ăl ştim, să se şi laude cu performantele sau chiar cu contraperformanţele sale. Pentru liberali însă costurile menţinerii în funcţie s-ar putea să fie mari, dacă atunci când linia se va trage într-un an electoral.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite