E bine sau nu să mănânci alimente cu vitamine adăugate?
0
Industria alimentară apelează, în ultimii ani, la un nou truc, pentru a atrage consumatorii interesaţi de un stil de viaţă sănătos: îşi fortifică produsele prin adaos de vitamine, minerale şi de antioxidanţi. Dar această practică este îndoielnică, mai ales în cazul biscuiţilor, cerealelor şi sucurilor, spun specialiştii.
Dacă un produs are înscrise pe etichetă, pe lista ingredientelor, anumite vitamine şi minerale înseamnă că respectivele substanţe au fost adăugate de către producători, pentru a le conferi o valoare nutritivă mai mare. Unele dintre ele sunt adăugate chiar sub formă de E-uri.
În cazul unor produse, cum este făina albă, se adaugă, de exemplu, fier, pentru că acesta este un element nutriţional pierdut în timpul procesului de rafinare. De asemenea, de foarte mulţi ani, specialiştii recomandă consumul de sare cu adaos de iod, din cauza carenţei de iod a populaţiei. Şi în cazul produselor pentru bebeluşi, adăugarea unor vitamine are menirea de a combate carenţele frecvente în cazul lor. Siguranţa acestor adaosuri este discutabilă. Şi mai discutabilă este însă adăugarea de vitamine şi de minerale în alimente nesănătoase cum sunt, de exemplu, biscuiţii cu zahăr, cerealele pentru micul dejun dulci şi sucurile.
Pot interfera cu alţi nutrienţi
În cazul alimentelor fortificate în scopul înlocuirii vitaminelor şi mineralelor pierdute în timpul procesării, există problema dificultăţii de asimilare a respectivului element, interacţiunea cu celelalte elemente componente ale alimentului respectiv, dar şi problema acumulării în exces a acestora în organism.
De exemplu, în multe ţări, făina albă este îmbogăţită cu fier şi cu acid folic, substanţe necesare pentru combaterea anemiei feriprive, frecventă în rândul mai multor populaţii şi cu consecinţe grave mai ales în cazul femeilor însărcinate.
S-a luat în discuţie şi la noi în ţară această măsură, la sugestia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF. Scopul era acela de a scădea rata mortalităţii materne şi de a preveni afecţiunile congenitale la copii, cauzate de carenţele de fier şi de acid folic. Măsura nu a trecut însă de stadiul de proiect de hotărâre. Motivele au fost că fortificarea universală a făinii cu fier ar fi putut crea probleme în special persoanelor care nu au voie să includă o cantitate mare de fier în dietă. În această situaţie se află bolnavii de hepatică şi cei cu hemocromatoză (acumularea excesivă a fierului în organism).
În plus, fierul adăugat, care de regulă nu este organic (pentru că cel organic este mai scump) generează radicali liberi atunci când intră în contact cu unele grăsimi din alimente cum sunt produsele de patiserie. De asemenea, acest mineral adăugat poate reacţiona chimic cu alţi aditivi, determinând eliberarea de compuşi toxici, sau cu celelalte vitamine şi minerale, scăzându-le din eficienţă.
Aceste riscuri sunt valabile în cazul mai multor tipuri de vitamine şi de minerale adăugate în alimente. De exemplu, excesul de vitamina A poate da defecte congenitale şi prea mult calciu poate duce la afectarea rinichilor.
Cea mai bună soluţie pentru a beneficia de produse făinoase bogate în fier şi acid folic ar fi să consumăm alimente din făină integrală, în coaja şi în germenii grâului regăsindu-se o varietate de substanţe nutritive esenţiale.
Alimentele nesănătoase nu devin mai bune
Astăzi, o varietate de producători îşi axează politica de marketing pe adaosul de Omega 3 şi de antioxidanţi în anumite alimente. Dar este adevărat că, de exemplu, dacă se pun vitamine într-o băutură compusă din apă şi zahăr, ea devine astfel mai sănătoasă?
Răspunsul la această întrebare l-a oferit medicul Francesco Branca, director al departamentului de Dezvoltare a Sănătăţii şi Nutriţiei din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii:
„Adăugarea de substanţe nutritive unui dulce preparat cu zahăr nu îl face mai sănătos. În plus, această politică de marketing a producătorilor ar putea fi chiar nocivă dacă îi încurajează pe consumatori să exagereze cu astfel de alimente tocmai în ideea că au vitamine şi minerale în compoziţie.“
Un exemplu de adaos vitaminic într-o varietate de alimente procesate este vitamina C, care apare pe etichetele produselor şi ca acid ascorbic. În timp ce această vitamină se asimilează foarte uşor atunci când provine din surse naturale cum sunt citricele, kiwi şi pătrunjelul, dacă este adăugată artificial, nu se mai asimilează la fel de uşor. În plus, necunoscându-se condiţiile în care a fost adăugată această vitamină, nu se poate şti dacă în timpul procesării nu îşi schimbă valoarea biologică.
Adaosul de Omega 3, beneficii incerte
Acizii graşi Omega 3 sunt recunoscuţi pentru beneficiile lor asupra menţinerii sănătăţii creierului, inimii şi vaselor de sânge. Sute de studii confirmă faptul că aceşti acizi graşi ar trebui recomandaţi de specialişti pentru prevenţia bolilor cardiovasculare. Însă nu toate tipurile de Omega 3 existente în natură sunt egale din punctul de vedere al calităţilor nutriţionale şi al beneficiilor asupra organismului.
De fapt, cei mai eficienţi acizi graşi Omega 3 sunt cei proveniţi din peşti cum sunt somonul şi macroul. Aceştia sunt alcătuiţi din două lanţuri lungi de acizi graşi DHA (docosahexaenoic) şi EPA (eicosapentaenoic), cu rol în protecţia sistemului nervos central, a corneei oculare şi a sistemului cardiovascular.
În ceea ce priveşte acizii graşi Omega 3 de provenienţă vegetală, adică din uleiul de măsline, din vegetale verzi şi din seminţele de in, aceştia nu conţin aceleaşi lanţuri de acizi graşi şi, prin urmare, beneficiile sunt mai reduse. Studiile realizate de-a lungul timpului au arătat că acizii Omega 3 din plante nu au aceleaşi efecte protectoare ca aceia proveniţi din peşte.
„Ambele tipuri de Omega 3 sunt necesare în alimentaţie, pentru că organismul nu poate produce singur astfel de acizi graşi. Însă, în timp ce este clar că persoanele care consumă peşte sunt mai ferite de boli de inimă, acizii graşi din plante nu au dovedit încă beneficii similare. Mai este nevoie de o serie de studii de amploare pentru a recomanda acizii Omega 3 de provenienţă vegetală în prevenţia cardiovasculară şi pentru protecţia creierului”, a explicat profesorul Dariush Mozaffarian de la Universitatea Harvard.
În anul 2007, Parlamentul European a dat o directivă prin care a permis producătorilor să menţioneze pe eticheta produselor fortificate că au în componenţă acizi graşi esenţiali Omega 3 fără însă a preciza şi sursa acestora. Prin urmare, faptul că într-un produs se regăsesc aceşti acizi nu ne oferă şi certitudinea că aduc beneficii importante sănătăţii.
Reglementare cu privire la promisiunile false
Începând din 2009, în Uniunea Europeană a început să fie pusă în aplicare o reglementare a Parlamentului European, cu numărul 1924/2006, care impune producătorilor din industria alimentară anumite condiţii înainte de a putea să pună pe etichetă precizări cu privire la beneficiile asupra sănătăţii.
Această reglementare a pornit de la faptul că, până în 2007, nu exista un control suficient din partea UE asupra produselor alimentare astfel încât să se asigure că „promisiunile“ înscrise pe etichete promovează o alimentaţie sănătoasă şi nu păcălesc, de fapt consumatorii. Astfel, producătorii ar trebui să realizeze studii serioase înainte de a face astfel de promisiuni, sunt de părere specialiştii OMS.
Se încarcă comentariile...
