„Autorităţile găgăuze încearcă să convingă că opţiunea ideală este proiectul geopolitic rusesc...“

2 februarie. Găgăuzia organizează un referendum, considerat ilegal de Chişinău, în cadrul căruia populaţia acestei regiuni autonome de pe teritoriul Moldovei, aproximativ 162 000 de locuitori, este îndemnată să se pronunţe asupra apartenenţei geopolitice a regiunii: pro Uniunea Europeană sau pro Uniunea Euroasiatică? Interviu cu analistul politic Dionis Cenuşă (Moldova), expert asociat la Expert-Grup.

Iulia BG : Găgăuzia se pregăteşte de referendum. De referendurmuri. Iar UE descoperă acum, în ceasul al 12-lea, că lucrurile sunt, în Moldova, cu  mult mai complicate decât se credea. Ce se întâmplă de fapt si ce albină a înţepat acum, din senin, Găgăuzia?

Dionis Cenuşă: Referendumurile pe care autorităţile găgăuze intenţionează să le desfăşoare [duminică, 2 februarie, referitor la adeziunea la Uniunea euroasiatică a lui Vladimir Putin, şi un al doilea, care nu este încă stabilit, privind revenirea la statutul din 1990 al Găgăuziei, de Republică independentă) nu sunt deloc întâmplătoare. Consider că iniţiativele de la Comrat sunt condiţionate parţial de evenimentele din aprilie 2009 [revoluţia Twitter, care a dus la venirea la putere a unei coalitii pro-europene] , care au dus la divizări între cetăţeni pe principii politice, dar şi geopolitice.

Odată cu înlăturarea de la putere, comuniştii au iniţiat campanii de discreditare a guvernării pro-europene. În consecinţă, a fost prejudiciată imaginea integrării europene, considerată până în prezent drept principalul atu electoral al partidelor pro-europene. Astfel, în timp ce guvernarea a pedalat pe aprofundarea relaţiilor cu UE, PCRM (partidul comunist) şi alte partide pro-ruseşti au pus bazele unei agende publice paralele, cu accentul pe relaţiile cu Rusia. Chiar dacă agenda “euroasiatică” promovată de comunişti nu poate fi materializată,  aceasta deligitimează puterea centrală în teritoriu. Totodată, aceasta pune în lumină negativă Acordul de Asociere, văzut ca cea mai mare realizare a guvernării pro-europene.

Pe de altă parte, desfăşurarea referendumurilor face parte din calculele electorale ale forţelor politice tradiţional populare în Găgăuzia. Or, comuniştii şi alte forţe cu viziuni pro-ruseşti încearcă să capitalizeze în urma referendumului "pro-Uniunea Vamală”, folosindu-l pentru organizarea unei lovituri de imagine a a conducerii. În altă ordine de idei, referendumurile date corespund cu interesele unor factori externi. Deşi autorităţile ruse nu susţin direct plebiscitele, Rusia este vizată în mod nemijlocit. Or, unul din referendumuri presupune consultarea populaţiei autonomiei în privinţa orientării externe a Republicii Moldova. Iar autorităţile găgăuze încearcă deja acum să convingă populaţia că opţiunea ideală este Uniunea Vamală - un proiect geopolitic rusesc.

Pare ciudat că „trezirea” găgăuzilor are loc într-o perioadă pre-electorală pentru Chişinău, într-un an în care Moldova se pregăteşte să semneze un acord european esenţial pentru viitorul ei. Este "un coup monté”, cum spun francezii?

Cu certitudine, dacă referendumul ar fi fost organizat după semnarea şi ratificarea Acordului, atunci şi-ar fi pierdut semnificaţia. De aceea, autorii iniţiativei sunt interesaţi să-l aibă până la semnarea Acordului cu UE, preconizată pentru anul curent. Aceasta coincide şi cu perioada electorală, care sporeşte şi mai mult interesul faţă de acest plebiscit printre forţele ce simpatizează Rusia, fie vor să folosească votul “pro-Uniunea Vamală” pentru a înfrânge actuala guvernare.

În orice caz, principalul câştigător al acestui "mini-concurs de frumuseţe geopolitică” ar putea deveni Rusia, iar UE va fi cel mai degrabă surclasată. În timpul vizitei recente în Găgăuzia, comisarul Stefan Füle, Extindere şi politica de vecinătate, a încercat să se socializeze şi să se apropie de liderii autonomiei. Dar acest exerciţiu este insuficient pentru a convinge autorităţile găgăuze să renunţe la referendum. Cu toate acestea, interacţiunea oficialilor UE cu Comratul trebuie continuată pentru a minimiza efectele unor plebiscite eventuale. Însă activităţile delegaţiei UE în teritoriu nu trebuie în nici un caz să se substituie autorităţilor centrale, responsabile de comunicarea cu cetăţenii privind avantajele şi costurile integrării europene.

De fapt, situaţia creată în Găgăuzia este parţial generată şi de absenţa unor canale de comunicare cu publicul din teritoriu. În condiţiile unui vid informaţional, acesta se alimentează din miturile anti-europene, promovate puternic de forţele care îmbrăţişează valorile Unii Vamale.

Ce pârghii are Chişinăul pentru a ieşi din această situaţie complicată? Care este, pe de altă parte, sentimentul moldovenilor faţă de Găgăuzia, mai ales în comparaţie cu cealaltă regiune separatistă...Transnistria?

Pârghiile de care dispune Chişinăul constau în cadrul legal care interzice desfăşurarea unui referendum de acest gen, în mod unilateral şi fără a avea aprobarea autorităţilor centrale. Totuşi, chiar şi în condiţiile scoaterii plebiscitului în afara legalităţii, acesta va avea impact şi poate genera reacţii în lanţ. Rolul acestei acţiuni este unul simbolic, dar cu repercusiuni politice de durată. Pe lângă efectul electoral, referendumul va încuraja confruntări de ordin ideatic între diferiţi actori, generând o competiţie şi mai acerbă între adepţii integrării europene şi susţinătorii cursului euroasiatic. Sentimentul moldovenilor nu este unul deosebit pentru găgăuzi.  Identic, pe agenda subiectelor importante pentru moldoveni soluţionarea conflictului din Transnistria nu face parte nici măcar din primele 5 priorităţi.