Acasă la Ioana Maria Vlas: „Acum îmi e milă de Vîntu”

Retrasă la ţară, într-un sat din judeţul Sibiu, Ioana Maria Vlas, „mama FNI”, priveşte cu alţi ochi lumea înconjurătoare, dar şi pe cel care a implicat-o într-o afacere în urma căreia s-a ales cu şase ani şi jumătate de închisoare.

Nou Român este un sat mic, aflat la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu. Fără indicaţii, îl găseşti greu, pentru că nu are nici măcar o tăbliţă cu denumirea sau un indicator din ultima intersecţie. Aici, de câţiva ani, trăieşte o viaţă de ţăran autentic Ioana Maria Vlas, „mama FNI” şi una din figurile celebre ale României post-decembriste. 

Nu duce dorul bucureştenilor

În poarta unei case ţărăneşti, aflată la doi paşi de biserica din sat, ne întâmpină zâmbind stăpâna şi un câine mare, vesel şi gata de joacă, cel mai bun prieten al ei. În urmă cu aproape 4 ani, Ioana Maria Vlas ajungea la Nou Român din pură întâmplare, pe post de şofer al unei cunoştinţe din Cluj, carea avea aici o proprietate. „Nici idee vagă nu aveam că există aşa ceva în România. Când am ajuns pe şosea şi m-am uitat la dreapta către munţi şi la stânga către Olt am spus «Doamne, cât e de frumos, şi cât e de interesant», având în vedere că eu sunt mare pescar. După ce am venit aici şi am mai văzut nu numai Oltul, am mai văzut şi lacul, şi satul, am zis că aici e locul în care vreau să mă mut. M-am săturat de Bucureşti. Şi de bucureşteni”, povesteşte, zâmbind. 

Casa în care s-a mutat, a unei nepoate, are două camere, bucătărie şi baie, o şură, o grădină superbă, foarte multe flori şi un grajd mare transformat într-un inedit salon de oaspeţi. Aici, în fiecare duminică, prietenii din sat vin la masă şi o pun la curent cu tot ce s-a mai întâmplat prin zonă. „De fiecare dată când am musafiri, şi mie îmi place foarte mult să am musafiri, oamenii de aici şi de prin împrejurimi, de la Sibiu, mergem în grajd, eu fac câte o mâncare bună, de preferinţă câte o supă de găină cu tăieţei de casă şi peşte prăjit, că zău am prins peşte, şi aşa, fără niciun fel de fiţe, toată lumea se simte foarte bine”, povesteşte Ioana Vlas. 

Viaţă de ţăran autentic

În camera în care stăm de vorbă sunt câteva rafturi pline cu cărţi şi un laptop, la care Ioana Vlas tocmai făcea revista presei. Pe geam se văd, pierduţi în zare, munţii acoperiţi cu zăpadă. Un peisaj simplu, în care „mama FNI” a învăţat să trăiască din nou, după ce a ieşit din închisoare. O viaţă de ţăran autentic, în care Bucureştiul, pe care nu l-a mai văzut de un an şi jumătate, nu-i lipseşte deloc. 

 „Acum în general citesc şi scriu pentru că nu mă pot ocupa de grădină, dar vara, la ora 4 şi jumătate, mă apuc să-mi ud grădina, plivesc, îmi aranjez straturile, după aceea mă duc la pescuit, mă întorc după masă şi seara din nou îmi ud grădina şi plivesc, când este mai răcoare. Sunt foarte mândră de grădina mea, anul trecut atâtea vinete am avut că puteam să mă duc la piaţă”, povesteşte Ioana Vlas. 

Se mândreşte râzând cu averea ei – 10 găini, un cocoş roşu, frumos de mama focului, doi câini şi o mulţime de flori - şi se mai mândreşte cu un lucru extrem de important pentru ea: cu prietenia oamenilor simpli, de la ţară, de la care a primit cele mai frumoase lecţii de viaţă. 

Amintiri de după gratii

Seara, după ce îşi termină munca în grădină, se aşează în faţa laptopului şi scrie. Transcrie cărţi scrise după gratii, pe care spune că le-ar vrea publicate doar după ce nu va mai fi, pune pe hârtie cercetările de psihologie carcerală şi sociologie făcute cât timp a fost închisă. Şi scriind, încet-încet, curg amintirile. 

 „Am avut prietene foarte multe ţigănci în puşcărie, mi-au spus «Să ştii că noi suntem hoaţe sau suntem traficante, dar suntem în primul şi în primul rând oameni». Şi atâta cât am stat eu acolo dacă cineva m-a ajutat material atunci ele au fost. Dacă aş fi spus, dar mă feream să spun, că vreau să mănânc ceva deosebit, sau dacă ziceam „Uite ce frumoasă fustă sau ce frumoasă bluză” săptămâna viitoare venea soţul respectivei şi îmi aducea. E adevărat că eu le-am fost un fel de sfătuitor şi ajutor în toate cele. Îmi spuneau Mother Vlas, le-am învăţat să scrie, le-am povestit despre istorie, le-am vorbit altfel despre legendele biblice, le plăcea. În 2004, o colegă de celulă, ţigancă, dar eu spun că era mai intelectuală decât mulţi cu diplomă, mi-a făcut cadou de ziua mea un Larousse, cu dedicaţie, şi ea se autointitula ca făcând parte din nobilimea romă”, povesteşte, zâmbind. 

Despre asumarea pedepsei

Ioana Vlas a stat în închisoare 6 ani şi jumătate, 5 în arest preventiv, un an şi jumătate în penitenciarul Târgşor. Vorbeşte cu detaşare, mai face şi câte o glumă „Eram 4 într-o celulă de 6 metri, cam strâmt”, la Târgşor a împărţit celula cu şapte condamnate pentru crimă, unele dintre ele pe viaţă. Şi-a asumat vina şi şi-a asumat şi pedeapsa. Şi asta a ajutat-o să treacă alfel prin anii de puşcărie. 

 „În opinia mea libertatea nu ţine de gratii şi nici de ziduri, libertatea se află în interiorul tău, şi eu nu m-am simţit închisă din punctul ăsta de vedere. Atâta vreme cât am citit, am scris, am tradus, am fost absolut liberă. Este un iad puşcăria, eu n-am spus că este raiul pe pământ, este un iad din toate punctele de vedere, se întâmplă acolo lucruri abominabile, dar eu socotesc că cineva care are toată mintea la sine este în stare să gestioneze această situaţie cu o singură condiţie: să-ţi asumi faptele, şi asumându-ţi faptele să-ţi asumi şi pedeapsa. În marea majoritate a cazurilor la puşcărie nu ajung oameni nevinovaţi. Păi dacă ai făcut un lucru reprobabil, fii om cu şira spinării şi spune da, am făcut un lucru antisocial, trebuie să plătesc pentru acest lucru. Şi dacă faci chestia asta, puşcăria nu mai este altceva decât o pedeapsă asumată, înţeleasă şi de aceea suportabilă. Eu n-am pledat niciodată nevinovată, eu ştiu foarte bine ce am greşit. Şi pentru ce am greşit merita să fac închisoare, şi am şi vrut să fac închisoare. Altfel n-aş fi acum atât de întreagă pe cât sunt”, spune Ioana Vlas. 

 „Eu mi-am pus obrazul pentru cât a furat Vîntu”

Pe Sorin Ovidiu Vîntu Vlas îl vede acum doar la televizor, când este dus la instanţe. Anii, mai ales cei petrecuţi după gratii, au învăţat-o să privească lucrurile altfel. Să-l privească altfel inclusiv pe Vîntu, pentru care acum spune că mai nutreşte doar un sentiment profund de milă. 

 „Mi-e milă de el, îmi pare foarte rău de el. Într-un fel eu am ţinut la el, pentru că pe mine m-a impresionat întotdeauna capacitatea lui fantastică de a mirosi sursa de bani. El este în fond un autodidact, nu are multă şcoală, dar a mirosit sursa de bani, a ştiut să facă bani, a ştiut să manipuleze oameni. E un foarte fin psiholog, până la un moment dat, când a a început să greşească şi atunci a încurcat-o”. 

Vlas susţine că, în mod normal, FNI-ul nu trebuia să ajungă schemă piramidală de tip Ponzi. „L-a condus altcineva timp de 4 ani, eu l-am condus în ultima perioadă şi de aia mi-a căzut mie în cap, dar aşa îmi trebuie, pentru că ştiam în ce mă bag.  Orgoliul meu nemăsurat m-a împins să mă bag în porcăria asta, deşi ştiam ce ascunde. Eu controlasem FNI-ul înainte de a mă băga în el şi am ştiut ce este şi am luat-o pe coajă”. 

Vlas explică însă că şi legislaţia a fost de aşa manieră încât Vântu a exploatat orice fel de lacună, ajutat fiind şi de lăcomia politicienilor care conduceau atunci România. „Cei care l-au ajutat au fost guvernanţii CDR, începând cu Radu Vasile, cu Decebal Traian Remeş şi alţii ca ei care au fost cumpăraţi de Vîntu. Îmi aduc aminte, săracul Camenco Petrovici, a fost şeful CEC-ului pe vremea aceea, şi CEC-ul a dat garanţie pentru FNI, ceea ce nu se face nicăieri în lume, şi a băgat şi 300 de miliarde în el. Când m-am dus cu contractul pe care îl pregătise domnul Vîntu ca să-l semneze, Camenco a spus plângând «Ce să fac, doamna Ioana, dacă îl semnez, asta nu e o treabă care trebuie făcută», şi am zis «Domnul Camenco, dar nu-l semnaţi». «Păi nu pot să fac, că e comandă politică». PNŢCD-ul l-a pus acolo. Şi pe Camenco această porcărie l-a costat viaţa, nici nu mai apucat să fie judecat, a murit înainte. Eu încercând să salvez porcăria asta de FNI, am minţit cât am putut, am minţit că este bun şi normal şi în fond era o furăciune. Eu mi-am pus obrazul pentru cât a furat Vîntu”, spune Vlas. 

România văzută de la Nou Român

Ioana Vlas are o pensie de urmaş de 2.000 de lei, şi spune că acum, din satul Noul Român, România se vede foarte departe. Ca şi ţăran, le urează „de bine” guvernanţilor, oricare ar fi ei, de fiecare dată când apare câte o reglementare care o atinge la buzunar. 

 „Din punctul de vedere al unuia care ştie ce înseamnă economie, România de astăzi este absolut deconcertantă, paradoxală de-a dreptul şi dureros de rămasă în urmă. Noi am fost băgaţi în UE, ăsta este termenul, dar nu ştiu dacă suntem încă pe deplin europeni în concepţii şi în acţiuni. În opinia mea statul trebuie să facă cadrul legislativ, să asigure respectarea lui şi să lase libera concurenţă să regleze chestiunile economice, să le ofere înreprinzătorilor privaţi un mediu economic prietenos şi atât”, spune Ioana Vlas. 

În opinia ei, cel mai dificil în acest moment, în România, este să fii ministru de finanţe. „Situaţia economică a României este una cumplită, este o chestie pe care şi un contabil de CAP o poate explica. Tu ca să ai bani la buget trebuie să percepi taxe şi impozite. Taxe şi impozite poţi să iei de la cei care produc oareşce bunuri sau servicii care conţin plusvaloare şi care aduc profit. Care sunt operatorii economici de stat care produc profit? Nu produce niciunul, că toţi sunt căpuşaţi din punct de vedere politic. Şi atunci nu faci nimic pentru sectorul privat, îl sugrumi, de unde să iei taxe şi impozite? Trebuie pusă ordine în economie, toţi operatorii de stat din economie ar trebui puşi pe ceea ce se numeşte «profit oriented». Curăţă toate amantele, toate nevestele, toţi nepoţii, toţi verişorii, pune oameni de meserie şi pune-le contract, dacă performezi rămâi, dacă nu, am terminat. Dar nu se poate, pentru că oricare vine la putere tot trebuie să-şi plătească clica politică”, spune Vlas. 

Vă mai recomandăm: 

Ioana Maria Vlas, despre condamnarea lui Vîntu: Nu o să fie peste măsură de dificil. Vîntu e deja obişnuit Ioana Maria Vlas a declarat, la România TV, că pedeapsa primită de Sorin Ovidiu Vântu în dosarul deschis pentru şantaj este un semn al faptului că justiţia îşi face datoria. Pe de altă parte, Vlas spune că sentinţa nu este prea dură pentru Vântu. 

Moromeţii, varianta Dealu Frumos: cum se văd politicienii la talpa României În timp ce în Capitală se fac şi se desfac jocuri politice, în Dealu Frumos, localitate considerată centrul geografic al României, concluziile oamenilor sunt clare: ăia mari fură, toţi se ceartă la televizor, toţi sunt doar pentru ei. Cine sunt „ăia mari“? De aici, povestea de la sat se pierde între „nu ştiu cine-i prim-ministru“, „Băsescu e de nota 10“, „Iohannis e băiat fain“ sau „nu ştiu nimic, dar merg la vot“.

Lecţie de turism: Eugenia, gazdă perfectă la aproape 90 de ani

Eugenia Pau face agroturism din anul 1970 şi a găzduit, de-a lungul timpului, turişti de pe toate continentele în gospodăria ei din localitatea Sibiel. Cea mai mare mândrie este faptul că nu a avut, niciodată, nicio reclamaţie.