Zece experimente psihologice care au scăpat de sub control

Chiar dacă Psihologia poate fi considerată o ştiinţă relativ „tânără”, încă de la primele cercetări ea ne-a oferit răspunsuri cu privire la noi înşine, precum şi asupra interacţiunilor noastre cu lumea. Majoritatea experimentelor psihologice au fost valide şi etice, însă au existat şi câteva care au scăpat pur şi simplu de sub control.

1. Experimentul Stanford

În 1971, psihologul american Philip Zimbardo a dorit să afle modul în care oamenii se conformează cu normele sociale. Pentru asta a organizat un grup de studenţi care au luat parte la un experiment ce îşi propunea să ilustreze viaţa într-o închisoare. După ce a selectat persoanele, Philip Zimbardo le-a atribuit o serie de roluri fără ştiinţa lor. Astfel, „deţinuţi” au fost luaţi pe neaşteptate din faţa propriilor case, precum într-n caz de arestare. Rezultatele însă au fost tulburătoare. Studenţii obişnuiţi s-au transformat în nişte gardieni sadici sau în nişte deţinuti efeminaţi. Psihologul a fost nevoit să încheie prematur exprimentul său.

2. Studiu Monştrilor

În 1939, 22 de copii orfani, dintre care 10 care sufereau de bâlbâială, au fost separaţi în două grupuri egale. Primul dintre ele oferea o terapie „pozitivă” copiilor, răsplătind toate progresele în exprimare, iar celălalt grup pedepsea în mod sistematic orice greşeală. Din nefericire, cei din al doilea grup le-a fost afectată atât de mult sănătatea psihică încât în 2007 şase dintre ei au fost recompensaţi cu peste 900.000 de dolari, drept despăgubiri pentru experimentul psihologic.

3. MK-ULTRA

În anii 1950, CIA a desfăşurat o serie largă de experimente în ceea ce priveşte controlul minţii în aşa numitul proiect MK-ULTRA. Cunoscut sub numele de Unabomber, Theodore Kaczynski este doar unul dintre subiecţii care au avut de suferit în urma testelor făcute de CIA. Într-un alt caz, administrarea de LSD unui expert în arme biologice i-a creat acestuia o criză de conştiinţa, forţându-l practic să povestească detalii despre cercetările sale.

4. LSD-ul şi elefanţii

Tot legat de LSD (dietilamida acidului lisergic), unul dintre cele mai puternice halucinogene, putem aminti şi de un experiment din anul 1962, mai puţin obişnuit. Un director de la un parc zoo american a injectat unui elefant o doza cu 3.000 de ori mai mare de LSD decât pentru un om, în speranţă ca drogul va induce o agresivitatea imensului animal. Tot ce s-a întâmplat a fost să provoace un scandal în cadrul parcului zoo, deoarece elefantul a murit la scurt timp după administrarea dozei.

5. Experimentul Milgram

În 1963, Stanley Milgram a dorit să vadă cât de departe pot merge oamenii atunci când sunt constrânşi de o instanţă (un public de exemplu) să acţioneze într-o anumită manieră. Astfel, Milgram a cerut unui public să pună întrebări unui bărbat, iar o anumită persoană să sancţioneze răspunsurile incorecte prin aplicarea şocurilor electrice. Ceea ce nu se ştia era că persoana expusa curentului era de fapt un actor, iar şocurile electrice erau false. Cu toate acestea, în ciuda aparentei agonii a barbatului care primea aceste şocuri, persoana asculta mai degrabă de public.

6. Tony LaMadrid

Un studiu al Universităţii din California le-a cerut mai multor schizofrenici medicamentaţi să înceteze tratamentul în vederea unor teste care le-ar putea îmbunătăţi starea de sănătate. Cu toate acestea, vieţile subiecţilor au fost date peste cap, la circa 90 la sută dintre ei recidivând bolile psihice. Unul dintre ei a sărit chiar de pe un acoperiş la şase ani de la înscrierea în studiu.

7. Camera disperării

Un alt experiment eşuat a fost al lui Harry Harlow care închidea sistematic maimuţe în nişte camere goale, provocându-le pierderea facultăţilor mintale sau chiar moartea prin înfometare. Se spune că experimentele sale au provocat debutul mişcărilor pentru drepturile animalelor.

8. Al treilea val

În 1967, The Third Wave (Al Treilea Val) a fost un experiment psihologic care a dorit să vadă în ce măsură persoanele crescute în societăţi democratice pot adera la fascism de exemplu. Astfel, elevii de liceu ai unei clase au fost consideraţi ca fiind membri ai unui grup prestigios, care avea caracteristicile unui grup fascist. Chiar dacă s-a putut remarca o ambiţie pentru a învăţa mai bine, s-a putut constata şi o dorinţă din ce în ce mai mare a tinerilor de a exclude non-membrii grupului lor. Mai mult decât atât, acest comportament avea loc şi în afara orelor de curs. După doar patru zile, experimentul a fost încheiat.

9. Terapia dezgustului pentru homosexualitate

În anii 1960, homosexualitatea era adeseori asociată cu o boală mintală. La acel moment terapiile experimentale încercau să provoace aversiunea subiecţilor faţă de această orientare. În cadrul unor experimente, subiecţilor le erau asociate imaginile homosexuale cu şocuri electrice, cu speranta că acest tip de acţiuni îi va „vindeca”. Rezultatul: în loc să se „trateze“ de homosexualitate, subiecţii au dezvoltat traume psihice.

10. David Reimer

În anul 1966, David Reimer, în vârstă de doar opt luni, a fost supus unei operaţii de circumcizie care s-a finalizat prin pierderea penisului din cauza arsurilor. La acel moment, psihologul John Money a sugerat familiei ca bebeluşul David să aibă parte de o schimbare de sex. Parinţii au fost de acord, aceştia neştiind că psihologul dorea să-şi confirme un punct de vedere propriu conform căruia identitatea de gen nu este înnăscută, ci dobândită în funcţie de mediu şi de educatie. Astfel, David a primit numele de „Brenda” şi a fost operat pentru a avea un vagin. Până în cadrul adolescenţei, Brenda s-a comportatat mai degrabă ca un baiat, iar la 14 ani a aflat adevărul. Ulterior a încercat să redevină băiat, însă în urma depresiei s-a sinucis la vârsta de 38 de ani.