Un pericol de care America avea nevoie: Rusia

În cartea „Chestiunea rusă la sfîrşit de secol XX“, Alexandr Soljeniţîn răspunde la o întrebare pe care mulţi nici măcar nu şi-au pus-o: de ce n-au intervenit occidentalii pentru a lichida Revoluţia bolşevică?

Uneori, punerea unei întrebări poate fi mai importantă decât răspunsul. Pentru că ea, întrebarea, joacă rolul unei găleţi cu apă aruncate asupra unuia care doarme. Omul sare în sus şi începe să vadă ce se întîmplă în jur. O întrebare la care nu ne-am gândit ne poate smulge din amorţire. Şi sub lovitura ei de măciucă, gândurile noastre prind a alega în toate părţile. Într-adevăr, de ce n-au intervenit occidentalii? Era atât de greu să-i dea gata pe bolşevici? Fireşte că nu.

Rebeliunea lor putea fi curmată a doua zi după lovitura de stat. Ca să nu mai spun că ei au dus un război civil. Adversarii comuniştilor puteau fi ajutaţi masiv de către occidentali. Iată, aşadar, că întrebării aproape că i-am găsit răspunsul. Comportamentul Vestului e bizar. Naşte alte şi alte întrebări. Cu tăioşenia-i specifică, Alexandr Soljeniţîn răspunde:

„Pentru că occidentalii aveau tot interesul într-o Rusie comunistă. Astfel, Rusia era exclusă de la marea împărţeală. Căderea Rusiei sub bolşevici le-a fost cum nu se poate mai convenabilă aliaţilor. Rusia fusese exclusă astfel de la împărţirea rezultatelor victoriei“.

Lucrarea „Sfere de influenţă – împărţirea Europei între marile puteri, de la München la Yalta“ de Lloyd C. Garden susţine că războiul rece a fost benefic pentru Occident.

„Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite refacerea economică fără sfera de influenţă sovietică în Europa de Est. Ce motiv ar fi avut Congresul pentru a sprijini iniţiativele majore ale lui Truman dacă nu ar fi existat războiul rece? După ce ambele armate, germană şi rusă, călcaseră în picioare întreaga Europă de Est, prădând-o nu numai de resursele materiale, ci şi de capacitatea de conducere experimentală, oare permanentul «drenaj» economic din zonă n-ar fi depăşit posibilităţile planului Marshall? Fără un duşman împotriva căruia să lupţi, cum s-ar fi putut pune capăt rivalităţilor europene din perioada interbelică? Imediat după primul război mondial, Marea Britanie şi Franţa începuseră să se certe practic în privinţa oricărui aspect al securităţii economice şi politice europene, în timp ce Germania trecea cu rapiditate de la postura de criminal la cea de victimă. Sferele de influenţă ofereau – la un preţ considerabil, desigur – securitatea temporară pentru desfăşurarea evenimentelor politice în Vest şi chiar în Est.“

Într-adevăr, pericolul bolşevic a soluţionat multe dintre încurcăturile care-i aşteptau pe occidentali după cel de-al doilea Război Mondial. Ameninţarea URSS i-a unit. Disensiuni de decenii au fost puse între paranteze. Pericolul bolşevic a contribuit decisiv la blocarea Stângii în întreaga Europă. Poate Europa întreagă ar fi devenit comunistă după cel de-al doilea război mondial dacă n-ar fi existat o Moscovă agresivă. Şi dacă partidele comuniste occidentale n-ar fi declarat făţiş că aparţin coloanei a 5-a a Kremlinului. Ipoteza e valabilă şi pentru anii de după primul război mondial. Rusia bolşevică a salvat Occidentul de la comunism. De la cel adevărat, profeţit de Marx şi Engels, nu de la cel fals, pretext mascat pentru dictatura leninistă şi, mai apoi, stalinistă.

Criza zisă de unii Ucraina şi de alţii, Crimeea, prefigurează un nou Război rece prin care, ca şi în cazul celuilalt, America îşi va rezolva multe dintre încurcăturile ivite drept prăbuşirea comunismului.

O parte dintre ele s-au rezolvat o dată cu ivirea Războiului împotriva terorismului mondial.

În ultimul timp, terorismul  fundamentalist islamic pare a-şi fi pierdut  suflul, dacă aşa ceva a avut vreodată,  şi n-a fost un suflu mărit de CIA.

Pericolul rusesc, despre care se vorbeşte deja ca un pericol de înghiţire a ţărilor din Europa de Est, în frunte cu România (o teză pur propagandistică), le rezolvă americanilor ce-a rămas nerezolvat după ce pericolul terorismului fundamentalist nu mai sperie pe nimeni.

Obligarea ţărilor europene la sporirea  Bugetelor de înarmare e unul dintre efectele benefice pentru America ale noului Război rece. Că doar ţările europene nu s-ar înarma cu arme fabricate de în China!