Cum au devenit „ticăloşii“ noii eroi din filme şi seriale de televiziune

Angelina Jolie joacă rolul eroinei negative Maleficent din filmul cu acelaşi nume FOTO Disney

Atât în filme, cât şi în serialele de televiziune, personajele josnice sau răufăcătorii au devenit uşor, dar sigur, adevăratele vedete, captând toată atenţia. Jurnalistul Nicholas Barber, de la BBC, a încercat să răspundă la întrebarea „De ce iubim să urâm personajele negative?“ şi a analizat ce spune acest aspect despre noi.

La o primă vedere, „Maleficent“ pare cea mai îndrăzneaţă producţie Disney. La urma urmei, compania a făcut o mişcare calculată prin transformarea personajului negativ din basmul „Frumoasa din pădurea adormită“ într-o eroină neînţeleasă. Dacă privim cu mai multă atenţie, totuşi, devine clar faptul că Disney urmează, de fapt, un trend. În filme, dar şi în serialele de televiziune, „ticăloşii“ sunt mereu în centrul atenţiei, scrie BBC. 

În ultimii patru ani, două versiuni ale poveştii „Alba ca Zăpada“ – „Mirror Mirror/ Oglindă, oglinjoară“ şi „Snow White and the Huntsman/ Alba ca Zăpada şi Războinicul Vânător“ – au dispus de două actriţe de top ale Hollywoodului, câştigătoare de Oscar (Julia Roberts, respectiv Charlize Theron), pentru rolul mamei vitrege. 

Totodată, trei filme de animaţie („Megamind“, „Despicable Me 1/ Sunt un mic ticălos 1“ şi „Despicable Me 2/ Sunt un mic ticălos 2“) au avut un răufăcător drept protagonist. Mark Millar, scenaristul unor filme precum „Kick-Ass“ şi „Wanted“, a realizat un roman grafic despre un alt „ticălos“, Nemesis, la care, în prezent, se lucrează pentru o adaptare pe marile ecrane. De asemenea, creatorii francizei „Spider-Man/ Omul-păianjen“ planifică două continuări separate care aduc în prim-plan inamicii lui Spider-Man, The Sinister Six şi Venom. „Ticăloşii“, se pare, sunt noii eroi. 

Charlize Theron, în rolul Reginei din filmul „Mirror Mirror“ FOTO Universal Pictures Switzerland 

„E bine să fii rău!“

„Răufăcătorii romantici sau plini de farmec au o istorie veche în literatură, dar şi în film“, a punctat Dr. Stacey Abbott, de la Universiatatea Roehampton din Londra. „Filmele de groază universale au fost construite în jurul monstrului atractiv şi uneori simpatic, iar Christopher Lee a fost un personaj negativ foarte atrăgător şi fascinant pentru Hammer (comapnie de producţie de filme cunoscută mai ales pentru seria de filme gotice „Hammer Horror“ – n.r.). Dar recunosc că figura răufăcătorului este deosebit de populară în acest moment. Noua serie de reclame la Jaguar, cu Ben Kingsley, Tom Hiddleston şi Mark Strong, este un exemplu excelent. Sloganul este «E bine să fii rău» şi toate prezintă răufăcătorul fermecător din filmele clasice britanice“, a mai explicat Abbott pentru BBC. 

Imagine din filmul de animaţie „Megamind“ FOTO Paramount Pictures

Pe de altă parte, Dr. Luke Seaber, editorul antologiei „Villains and Heroes or Villains as Heroes?“, crede că, în mass-media pentru copii, personajele negative mereu au avut tendinţa să fie mai interesante şi mai mature.

„Nu se pot face prea multe cu o prinţesă frumoasă şi un prinţ chipeş, în timp ce „ticăloşii“ au o gamă mult mai variată de stări şi pot face mult mai multe acţiuni. Din această perspectivă, atenţia sporită acordată răufăcătorilor din filmele de animaţie pare să aibă legătură cu schimbarea audienţei. La fel cum volumele Harry Potter au avut coperţi „mature“, alte forme de divertisment, care erau cândva dedicate copiilor, precum desenele sau filmele cu supereroi, acum vizează cu precădere adulţii. Din acest motiv băieţilor răi – mai interesanţi, mai spirituali, ironici şi isteţi – li se acordă o mai mare importanţă“, a dezvăluit Seaber. 

Imagine din filmul de animaţie „Despicable Me“ FOTO Universal Pictures Switzerland 

Şi dacă răufăcătorii sunt în vogă pe marele ecran, pe micul ecran sunt cu adevărat în elementul lor. Serialul „Hannibal“, de la NBC, se învârte în jurul canibalului îndrăgit de toată lumea, „Bates Motel“, de la A&E, relatează copilăria psihopatului Norman Bates din filmul lui Hitchcock, „Psycho“. Tot la NBC, în „The Black List“ protagonistul James Spader este portretizat ca un maestru al crimelor care lucrează pentru FBI. Dar şi alte seriale americane precum „Power“, „Gang Related“ şi „Crossbones“ aruncă în lumia reflectoarelor personaje pe care nu ne-am dori să le întâlnim pe o alee întunecată. „Rolling Stones“ scria că „televiziunea se aşteaptă ca telespectatorii să dezvolte simpatii pentru diavol de mai multe ori pe săptămână.“ 

„Accentul pus pe răufăcători este un răspuns la poveştile foarte extinse“, consideră Dr. Keith M Johnston, lector de studii mass-media de la Universitatea din Anglia. „În ultimul deceniu a avut loc o trecere de la poveştile spuse într-o săptămână, în care fiecare episod este individual, la poveştile mai lungi, în care un singur fir narativ se poate întinde pe o perioadă mai îndelungată. Asta înseamnă că trebuie să creezi personaje cu un profil psihologic bogat. Nu poţi avea pur şi simplu un personaj negativ care îşi răsuceşte mustăţile şi spune că vrea să distrugă lumea. Trebuie să fie mult mai mult“, a mai completat Johnston. 

Această abordare centrată pe eroii negativi a condus la crearea unora dintre cele mai apreciate seriale de televiziune din istoria recentă. „The Sopranos“ a dezvăluit psihicul de nepătruns al unui gangster ucigaş, iar „Breaking Bad“ a fost construit pe ideea că eroul se va transforma încet, dar sigur, într-un „ticălos“. 

Oricât de apreciate ar fi aceste serii, rămâne totuşi întrebarea: De ce ar trebui telespectatorii să-şi dorească să-şi petreacă timpul cu astfel de personaje dubioase? Nu este un pic ciudat să aplauzi un maniac ucigaş? Dr. Margrathe Bruun Vaage, lector la Universitatea din Kent, este de părere că televiziunea modernă şi-a făcut o misiune din a ne convinge să facem exact aceste lucruri. 

„Serialele de televiziune care se întind pe perioade foarte lungi activează aceleaşi mecanisme psihice preucm cel al prieteniei. În viaţa reală, putem închide ochii la defectele morale ale unui prieten pentru că simţim că avem o legătură şi, în aceeaşi măsură, putem dezvolta o asemenea afecţiune şi pentru personajele de televiziune, atunci când le vedem săptămână de săptămână. Raţional, nu trecem cu vedere ceea ce fac, dar intuitiv le suntem alături. În plus, din punct de vedere moral toţi avem lipsuri şi atunci este reconfortant să vedem pe micul ecran pe cineva care se înşală mai mult decât noi“, a declarat, pentru BBC, Vaage.

„Părerea mea cinică este că totul are legătură cu proprietatea intelectuală. Sony deţine drepturile pentru Spider-Man şi Disney deţine drepturile asupra personajelor sale de poveste, aşa că, într-un mod foarte inteligent, aceste companii cred că «Răufăcătorii au devenit identificabili, cum îi putem explora? Cum putem crea noi produse cu ajutorul acestor personaje?»“, a mai adăugat Vaage.

Deci, aceste filme şi seriale de televiziune sunt, de fapt, o modalitate pentru corporaţii de a face mai mulţi bani. Ei bine, asta însemană să fii cu adevărat un răufăcător.