Tânărul care se ţine de împletit şosete şi de ţesut ştergare: un licean a transformat arta populară într-o afacere modernă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

MEŞTEŞUG Andrei Vladimir, un elev din Bârlad pasionat de arta populară autentică, realizează ii, ţoale, prosoape şi şosete de lână după modele învăţate de la bunica lui. Un concurent redutabil pentru meşterii populari, adolescentul îşi câştigă singur banii de buzunar de la vârsta de 12 ani

Andrei Vladimir (16 ani), elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Bârlad (judeţul Vaslui), şi-a descoperit pasiunea pentru fuior, andrele şi pentru războiul de ţesut încă de la vârsta de 4 ani. Este pasionat de arta populară tradiţională pe care a învăţat-o de la bunica maternă, mamaia Natolica, cum îi spunea el. Femeia s-a prăpădit în urmă cu un an şi jumătate, însă i-a lăsat moştenire lui Andrei meşteşugul.

Timpul liber şi-l alocă lucrului de mână şi confecţionează prosoape, ii, catrinţe, brâie, ţoale şi cuverturi, întocmai cum făceau ţărăncile de altădată.

Vrea să urmeze o facultate de design

Munca depusă pentru confecţionarea articolelor artizanale nu-l împiedică pe Andrei să fie şi un elev bun la învăţătură. „Nu am avut niciodată medii sub 8 deşi recunosc faptul că nu mă omor cu învăţatul. Dar nu chiulesc niciodată de la ore şi sunt foarte atent în clasă“, mărturiseşte adolescentul. După terminarea liceului, Andrei vrea să urmeze facultatea de design din cadrul Universităţii de Arte Bucureşti. Adolescentul lucrează din pasiune, dar, în acelaşi timp, reuşeşte să-şi câştige banii de buzunar. După patru ani de când a început să meargă în piaţă să vândă şosete şi fesuri împletite de el, Andrei a început să primească comenzi şi este foarte mândru să le vândă gospodinelor plăpumi cusute de el sau prosoape artizanale.

Prosopul din borangic, amintirea bunicii

Dexteritatea pe care o are atunci când răsuceşte fuiorul ori manevrează andrelele le-ar face invidioase pe multe femei care au această îndeletnicire.  Părinţii lui au locuit în aceeaşi curte cu bunicii pe linie maternă şi de mic Andrei a avut ocazia să o privească pe mamaia Natolica ţesând şi torcând lână. Avea doar 4 ani când bătrâna l-a rugat să o ajute să ridice iţele şi, pentru că nu a vrut, a primit o palmă – singura din toată copilăria. Ulterior, a început să lucreze pe furiş, cum a văzut la bunica lui, şi, la 5 ani, a împletit prima bentiţă pentru păr, iar la 6 ani a cusut primul mileu. Prima dată, a tors câlţi de cânepă (n. r. – pleava rămasă după scuturarea seminţelor de cânepă) şi după ce a prins mişcările, a învăţat să toarcă lână.

Cel mai mult îmi place să ţes şi să torc. Când eram copil, mă băgam la războiul de ţesut fără să ştie mamaia. Nu mă lăsa, pentru că zicea că-i rup spata. Mai târziu, m-a învăţat anumite modele“, îşi aminteşte Andrei Vladimir.

Când era la şcoala primară, bunica i-a arătat un prosop din borangic. I-a plăcut atât de mult, încât şi-a dorit să facă şi el unul identic. Ajutat de mamaia Natolica, şi-a împlinit visul. „Prosopul din borangic l-am ţesut pe urzeală de bumbac galben cu crini în ajur (n.r. – broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură). Pe ăsta n-o să-l vând niciodată. Păstrez toate lucrurile care au valoare sentimentală, care îmi amintesc de ceva“, spune adolescentul.

Meşteşug furat

Pasionat de arta populară şi dornic să înveţe să facă orice model pe care-l vedea, a ajuns să se împrietenească cu bătrânele care vindeau produse artizanale în pieţe şi în târguri. Încă de la şcoala generală, îşi investea banii de buzunar în prosoape ţărăneşti. Mergea pe la tarabe, studia modelul şi, dacă nu putea să-l
memoreze ori nu-i prindea secretul, cumpăra prosopul pentru a-l studia acasă. Împreună cu bunica desluşea modelul. „La un moment dat, au început să mă întrebe femeile din piaţă ce fac cu atâtea prosoape. Când au văzut că-mi place să lucrez, m-au învăţat modelele lor, apoi m-au luat cu ele la târguri“, povesteşte Andrei.

Alte modele le-a învăţat din cărţi, le-a luat de pe internet sau le-a creat singur. În principal, se axează pe stilul popular. Doar la cerere se abate şi creează lucruri stilizate.

Munceşte 20 de ore pe zi

Vacanţele de vară şi le petrece muncind de la răsăritul soarelui până târziu după miezul nopţii. Îşi face stoc de produse pentru târgurile de toamnă. Se trezeşte de la ora 6.00 şi, ca să nu se plictisească, trece de la cusut la croit şi de la tors la ţesut. Ziua lui de muncă se încheie la ora 3.00 dimineaţa.

Foloseşte în special materiale naturale: in, lână, cânepă, bumbac. Dar face şi ţoale din cordele, ori preşuri din melană. „Ca să nu cumpăr lâna de la ciobani, merg şi tund oile la Văleni, un sat aflat la 12 kilometri de Vaslui. Am acolo nişte mătuşi. Mergem cu căruţa la pârâu să spălăm lâna, câte 300-400 de kilograme o dată. Apoi o discornuţăm (n.r. – o curăţă de scai), o scărmănăm, o ducem la darac şi apoi e pregătită pentru tors“, explică Andrei.

Tânărul e tot timpul activ şi foloseşte fiecare minut pentru a-şi îmbogăţi colecţia. „Decât să umblu creanga, mai bine cos sau împletesc ciorapi. Fac lucrurile astea din plăcere, nu pentru câştig“, adaugă el.

image

Andrei, cu fuiorul, torcând în atelierul său din casa părintească Fotografii: sabina ghiorghe   

Cel mai mult îmi place să ţes şi să torc. Când eram copil, mă băgam la războiul de ţesut fără să ştie mamaia. Nu mă lăsa, pentru că zicea că-i rup spata. Mai târziu, m-a învăţat anumite modele. Decât să umblu creanga, mai bine cos sau împletesc ciorapi. Fac lucrurile astea din plăcere, nu pentru câştig. Andrei Vladimir elev  


În vacanţa de vară, Andrei lucrează de la ora 6 dimineaţa până după miezul nopţii

Îşi găseşte greu materialele

Andrei Vladimir îşi procură din ce în ce mai greu firele din bumbac, in sau din cânepă de care are atâta nevoie.

Nu se mai cultivă atât de mult aceste plante în ţară şi sunt tot mai puţini oameni care au păstrat prin dulapuri materialele foarte apreciate cândva. Mai găseşte cânepă sau pânză de casă pentru ii pe la bătrânele din satele uitate de lume.

„Mai cumpăr pânză din in şi fire pentru ţesut de la cei care au lucrat în fabrici de filatură ori ţesătorii. Or să se termine şi rezervele astea. Am cumpărat bumbac de pe internet şi mi s-a spus că e de cea mai bună calitate. Când m-am apucat să ţes, s-a rupt toată urzeala“, spune dezamăgit tânărul meşter popular.

“ Ca să nu cumpăr lâna de la ciobani, merg şi tund oile la Văleni, un sat aflat la 12 kilometri de Vaslui. Prosopul din borangic l-am ţesut pe urzeală de bumbac galben cu crini în ajur. Pe ăsta n-o să-l vând niciodată. Păstrez toate lucrurile care au valoare sentimentală, care îmi amintesc de ceva. Andrei Vladimir elev

Zestre făcută de mâna lui

   În casa răposatei bunici, mamaia Natolica, de la care a deprins arta populară, păstrează zestrea făcută de mâna lui: perne, plăpumi, ştergare, cămeşi, ţoale şi cuverturi. Pe lângă ele, păstrează cu sfinţenie ii, brâie şi basmale care le-au aparţinut bunicilor şi străbunicilor. Colecţia include ia de mireasă a străbunicii (1916) şi catrinţa îmbrăcată în ziua nunţii de bunică. Un brâu decorat cu mărgele cusute de mână, care ar fi aparţinut străbunicului bunicii, este şi acesta ţinut la loc de cinste.

image

Andrei împleteşte şosete din lână FOTO Sabina Ghiorghe 

În casa părintească, are propriul atelier: două războaie de ţesut, dintre care unul vechi de aproape 200 de ani, celălalt renovat aproape în întregime, o maşină de tors, o vârtelniţă, un fus şi o furcă, toate moştenite ori culese de pe la bătrâni.

Alungat din piaţa din Bârlad

Când avea doar 12 ani, a ieşit prima dată în piaţă să vândă şosete şi ciupici din lână. În zilele de sărbătoare, se aşeza în faţa Bisericii „Sfântul Ilie“ din Piaţa Centrală a Bârladului. Cum marfa lui avea căutare, şi-a diversificat gama de produse. A împletit fesuri, a ţesut ştergare de bucătărie şi traiste din lână. Andrei merge prin târgurile din zona Moldovei. „De un an şi jumătate nu mă mai lasă să vând în piaţă, la Bârlad. Numai în oraşul natal nu am voie să-mi vând marfa, pe motiv că e piaţă agro-alimentară, iar eu am produse din lână. Pe unde am mai fost nu m-a oprit nimeni. M-am aşezat şi eu într-un colţ şi am vândut prosoape“, povesteşte Andrei.

Pardesiu din preşul de cordele

Banii câştigaţi sunt foarte puţini în comparaţie cu munca pe care o depune. O pereche de şosete din lână naturală, pe care o împleteşte în patru ore, o vinde cu cel mult 15 lei. A vândut chiar şi cu 6 lei. O ie, în funcţie de model, poate fi lucrată între trei zile şi trei luni. Cea mai ieftină ie făcută de mâinile băiatului costă 100 de lei, iar cea mai scumpă nu poate fi vândută cu mai mult de 400 de lei. Un prosop simplu îl ţese în 15 minute, iar unul înflorat, în şapte-opt ore, fără a lua în calcul timpul folosit pentru albirea cânepii, tors, urzit, nevedit (n.r. – împletirea firelor de pânză printre iţă şi spată) şi pentru învelitul urzelii. Cel mai scump prosop îl vinde cu 70 de lei. O plapumă o coase în trei zile şi o vinde cu 160 de lei dacă foloseşte materialele proprii. Dacă îi aduce clientul lâna şi feţele, câştigă doar 50 de lei. Din calculele lui, a câştigat 5.000 de lei de când merge în târgurile din Iaşi, Botoşani, Vaslui şi Huşi, adică într-un an şi jumătate.

„Sunt foarte căutate preşurile din cordele. Le cumpără orăşenii ca pe ceva inedit. Cea mai extravagantă mi s-a părut o englezoaică. Mi-a cumpărat toate preşurile pe care le aveam expuse şi mi-a zis că vrea să-şi facă pardesiu din ele“, spune amuzat Andrei.

Citeşte şi:

FOTO Meşterul care îi învaţă pe copii arta încondeierii ouălor

VIDEO Învaţă cum să vopsească lâna cu coloranţi naturali, ca acum un secol

Vaslui



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite