Portretul soţiilor de oameni politici: „Nevestele politicienilor aprobă bugete sau finanţări. Trebuie să dăm afară nevestele din politică!“
0
Cum este văzută femeia în politică? La această întrebare ne răspunde sociologul Vasile Dâncu, care portretizează în cea mai nouă carte a sa femeia din sfera politică. Acesta prezintă femeia care intră în politică şi se comportă ca în propria gospodărie, dar şi nevasta de politician, care „ocupă excesiv spaţiul public”, făcând agenda soţilor şi lustruind „oglinda media” care-i reflectă.
Primii care au făcut cunoştinţă cu cartea sociologului şi fostului social-democrat Vasile Dâncu au fost bistriţenii. Sociologul i-a ales pentru că este legat de aceste meleaguri, fiind născut în comuna bistriţeană Runcu Salvei. Nici momentul nu a fost ales întâmplător, profesorul universitar lansând „Triburile –O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook” chiar de Ziua Unirii Principatelor.
Volumul a văzut lumina tiparului chiar anul acesta, în Cluj-Napoca, la Editura Şcoala Ardeleană, proaspăt fondată de un apropiat de-al sociologului. Aceasta ne prezintă o radiografie accesibilă a politicii româneşti, împletind datele statistice cu exemple de situaţii şi oameni politici din întreaga Europa.
„Este o antologie de texte trăite de mine. E viaţa mea aici. Am încercat să transmit că politica noastră este bolnavă, însă, cu toate acestea, oamenii trebuie să meargă spre politică pentru a o schimba”, a precizat Vasile Dâncu la lansarea de la Bistriţa, unde a ţinut să adauge faptul că a reuşit să scrie despre politică abia după ce a părăsit-o.
Tocmai faptul că a părăsit politica îi permite sociologului să o privească din afară şi să fie extrem de critic în ceea ce o priveşte, după cum relatează Dâncu.
Triburile - O Patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook (Foto: Bianca Sara)
Oglindă pentru nevestele politicienilor
Unul dintre cele mai savuroase capitole din cartea semnată de Vasile Dâncu este cel dedicat femeii din politică. Capitolul se numeşte „Oglindă pentru nevestele politicienilor” şi surprinde atât femeia care intră în politică pentru a schimba ceva, cât şi „nevasta de politician” care din umbră are impresia că schimbă lumea.
„Politica este, cu certitudine, o profesie încă masculină, dar destul de prost făcută de bărbaţi. Cred că, dacă mai multe femei ar fi implicate, politica ar fi altfel. Nu ştiu dacă mai bună sau mai proastă, dar ar fi cu siguranţă altfel.(...) Femeile au în stăpânire spaţiul casnic, acolo unde apar marile probleme pentru individ şi familie. Femeile ar putea apropia politica de viaţa adevărată, căutând soluţii la probleme care există în mod real. Femeile scunde nu au frustrări ca şi bărbaţii de talie joasă ajunşi conducători politici. Ele se îndrăgostesc egal de bărbaţi înalţi sau scunzi şi nu au nevoie să-şi transmită frustrăile în viaţa publică”, începe Vasile Dâncu portretul femeii din politică.
Acesta mai spune că, dacă ar fi mai multe femei în politică, cele mai mari nelinişti ale preşedinţilor de partide ar fi sănătatea familiei sau problemele tânărului cuplu. Femeile nu luptă să cucerească „puterea totală” , acestea fiind obişnuite să împartă şi să negocieze. Sexul frumos nu atinge aroganţa masculină şi nici nu bea atâta alcool, sunt câteva dintre concluziile personale expuse de Dâncu.
„Cu siguranţă că femeile ar renunţa mai uşor la o funcţie dacă s-ar simţi depăşite şi nu cred că ar ţine morţiş să schimbe chiar tot în casa politicii la preluarea puterii. Nu cred că femeile ar fi atât de bucuroase la vizitarea unui pod care se construieşte în ţara Buzăului până să exaspereze naţiunea”, mai spune sociologul.
Nu la fel de blând este Vasile Dâncu cu „nevestele de politician”, pe care le consideră altă specie şi despre care spune că ocupă excesiv spaţiul public, fiind considerate „factori de influenţă decisivă”. Acestea sunt prezente la semnarea tratetelor şi se ocupă de remanieri guvernamentale.
„Nevestele politicienilor aprobă bugete sau finanţări şi răspund cu mândrie la apelativul „Doamna Ministru”. Ele se ocupă de cura de slăbire a soţilor, iar dacă aceştia sunt suspectaţi că nu sunt destul de virili, atunci ele, în marea lor înţelepciune, le aranjează amante sau poze cu fete frumoase. Iar când un alt politician le supără, nevestele politicienilor noştri aranjează articole despre amantele respectivului”, este de părere Vasile Dâncu.
Sociologul merge mai departe şi precizează că, din cauza faptului că nevestele de politician se întâlnesc rar în pat cu soţii lor stresaţi de muncă şi sleiţi de orele în care dictează secretarelor, se uită foarte mult la televizor. Televiziunea şi ziarele devin oglinda preferată a nevestelor de politician. Acolo văd imaginea soţului „frumos colorată şi cu profile în care nu i se văd guşa sau burta”.
„Vor să fie anihilaţi demnitarii din propriul partid, vor ca oglinda media să-l arate doar pe soţul lor. Ele nu îşi pun problema că ilustrul pe care l-au târât la starea civilă poate îi enervează pe telespectatori. Nici nu se gândesc că aroganţa lor a devenit insuportabilă, iar telespectatorii vor să mai schimbe jugul”, continuă scriitorul.
Nevestele de politician sunt cei mai buni „gardieni” ai intrării în politică. Au grijă să nu intre femei sau tineri impertinenţi, au voie doar cumetri, nepoţi sau nepoate.
„Indiferent de situaţie, nevasta de politician face echipele de campanie, alege consilierii şi secretarele, face revista presei şi se ocupă zilnic cu lustruirea oglinzii. Cred că trebuie să dăm afară nevestele din politică ori să le trimitem la cumpărături. Pentru a putea intra femeile, cu adevărat”, conchide Vasile Dâncu.
Vă mai recomandăm:
Un sas plecat 40 de ani din România dăruieşte o bucăţică de istorie comunităţii în care s-a născut
La 40 de ani de când a părăsit localitatea natală, Livezile, un sas stabilit în Germania, s-a întors în comunitatea în care s-a născut şi i-a dăruit o carte despre atestarea sa documentară, pe care a publicat-o pe banii săi.
Etnograful german Rudolf Berger a vizitat în mai multe rânduri Transilvania, dedicându-i chiar o carte intitulată „Siebenbürgen“ (în traducere Transilvania). În cartea sa, etnograful remarcă frumuseţea şi cochetăria bistriţencelor, precizând chiar că baronii şi conţii maghiari care se relaxau la Sângeor-Băi uitau de starea lor materială şi duceau românce în castelele şi conacele lor impunătoare.
Se încarcă comentariile...
