Secretele Catedralei Mitropolitane din Iaşi - o construcţie ridicată la ordinul unui cărturar. Poveştile celor mai controversaţi mitropoliţi ai Moldovei

Mitropolia din Iaşi, într-o litografie de la sfârşitul secolului al XIX-lea

Unul dintre construcţiile-simbol ale ortodoxiei româneşti, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, are o istorie încurcată, până să ajungă la forma sa actuală.

Iniţiativa construirii actualului sediu al Mitropoliei Moldovei şi Bucuvinei aparţine Mitropolitului Veniamin Costache (1803-1842), probabil cel mai important conducător al structurii Bisericii Ortodoxe Române din nord-estul ţării.

De numele lui Veniamin Costache se leagă şi construirea celui mai important seminar teologic din Ţările Române, cel de la Iaşi, ridicat în 1803. De pe băncile unităţii de învăţământ au ieşit de-a lungul timpului mii de cărturari, inclusiv marele scriitor român Ion Creangă. Mitropolitul a fost nu numai ctitor al seminarului, ci şi cel care a furnizat traduceri din slavonă pentru uzul cursanţilor.

Vizionarismul şi preocuparea intense legate de învăţământul în limba română au făcut ca, în acelaşi an 1803, Veniamin Costache să-l convingă pe domnul Moldovei de atunci, Alexandru Moruzi, să emită un hrisov istoric, care cuprindea următoarele patru dispoziţii:

    "Se instituie pentru conducerea şcolilor, o eforie compusă din mitropolit şi doi boieri mari;
    Se înfiinţează 6 şcoli româneşti judeţeene în principalele oraşe ale Moldovei;
    Şcolile sunt deschise deopotrivă şi pământenilor şi străinilor, şi bogaţilor şi săracilor, iar pentru copiii lipsiţi de mijloace se instituie un număr de burse;
    Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoţi, pentru întreţinerea şcolilor, se va lua şi din visteria ţării o sumă însemnată."

Unul dintre cei importanţi tineri silitori de care Mitropolitul s-a îngrijit şi l-a sprijinit pentru a studia în străinătate a fost Gheorghe Asachi, considerat părintele învăţământului politehnic din România. Printre altele, Asachi a înfiinţat Academia Mihăileană, considerată prima instituţie de învăţământ superior modernă din Moldova

Postura de învăţat luminat i-a adus lui Veniamin influenţă şi respect din partea conducătorilor Moldovei. Astfel, în 1826, reuşeşte să-l convingă pe domnul Ioniţă Sandu Sturza să emită un hrisov domnesc pentru proiectarea şi construirea unei Catedrala Mitropolitane.

Construcţia efectivă avea să înceapă însă abia în 1833, la începutul domniei lui Mihail Sturza, cel considerat iniţiator al construcţiei şi principal finanţator.

Catedrala a fost ridicată în stil neoclasic după planurile arhitecţilor Gustav Freywald şi Mihail Singurov. S-a lucrat cu intensitate până în 1842, an în care Mitropolitul Veniamin a fost forţat să se retragă, succesorul său fiind numit politic. Lucările la catedrală au fost abandonate aproape de finalizare, acesta fiind probabil şi motivul pentru care bolta construcţiei s-a prăbuşit, în anul 1857.

Catedrala Mitropolitană, în fundal, în probabil cea mai veche fotografie a construcţiei, realizată la patru ani de la inaugurare, în 1887 FOTO Ministère de la Culture (France) - Médiathèque de l'architecture et du patrimoine - diffusion RMN

Construcţia a rămas în această stare precară până în anul 1880, când Mitropolitul Iosif Năniescu, cu sprijinul regelui Carol I, a reluat lucrările, dirijate de arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universităţii Bucureşti. Acesta a renunţat la cupola centrală uriaşă şi a adăugat douu rânduri de pilaştri în interior. Pentru pictura interioară a fost a fost tocmit pictorul Gheorghe Tattarescu.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte regele Carol I. Pisania aflată în în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conţine următorul text.

Catedrala Mitropolitană astăzi FOTO Adevărul

„Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-şi-şaselea, al regatului meu al şaselea, împodobindu-se şi înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare şi veşminte preţioase, precum şi cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite şi închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălţarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soţii Elisabeta şi a urmaşilor noştri...”

Din anul 1889 au fost aduse în interiorul catedralei şi moaştele Cuvioasei Parascheva, aflate până atunci la Biserica Sf. Trei Ierarhi.