Carmen Iohannis. Cât de pregătiţi sunt românii pentru instituţia Primei Doamne

Carmen Iohannis, prima-doamnă a României, se implică tot mai mult în viaţa socială: îl însoţeşte pe şeful statului la reuniunile europene, asistă la întreceri sportive şi nu renunţă nicicum să predea engleza. Specialiştii contactaţi de „Adevărul“ susţin că vremea când prima-doamnă stătea, tăcută, în dreapta soţului a apus. Acum trebuie să aibă atitudine, să se implice

 În ultimii 25 de ani, preşedinţii României au evitat să-şi implice soţiile în viaţa socială, dar asta nu neapărat dintr-un copleşitor sentiment de protecţie, ci, mai degrabă, pentru a nu trezi în mintea electoratului imaginea rece a Elenei Ceauşescu. „România a trăit multă vreme în mental, după căderea comunismului, cu fantoma Elenei Ceauşescu, prima-doamnă ocupantă a «Cabinetului doi», care a denaturat complet profilul consoartelor Regilor României Mari cu care erau românii obişnuiţi. Din această cauză, atât preşedinţii de după Revoluţie, cât şi prim-miniştrii sau simpli miniştri au evitat constant să se afişeze cu soţia sau cu soţul tocmai de teama asocierii cu imaginea liderului comunist“, este de părere consultantul politic Răzvan Prişcă.

Nina Iliescu apărea la braţul soţului său numai în duminica alegerilor. Amintirea Nadiei Constantinescu a rămas suspendată undeva în febra tranziţiei, iar Maria Băsescu, în cei 10 ani de Cotroceni, a fost exact opusul soţului său, Traian: tăcută, discretă, elegantă. Cele trei prime-doamne ale României au stat cuminţi, în umbră, făcând pasul în faţă doar atunci când au fost împinse de la spate de protocol.

„ASUMARE PUBLICĂ A UNUI ROL ACTIV“

Alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte pare că a şters linia dintre prima-doamnă şi popor, o linie îngroşată timp de un sfert de veac. Carmen Iohannis a arătat că este o primă-doamnă altfel încă din prima zi de mandat, când a preferat o rochie scurtă şi înflorată tradiţionalului deux-pieces de culoare închisă, atât de corect vestimentar, dar şi politic.

Apoi, Carmen Iohannis a refuzat să se mute în Capitală, insistând să predea în continuare limba engleză la un liceu din Sibiu, meseria ei de o viaţă. Au urmat vizitele externe ale preşedintelui în marile capitale europene – Paris, Berlin – iar Carmen Iohannis a fost acolo, în faţă. A dat mâna cu românii, a făcut poze chiar şi cu jurnaliştii, a zâmbit. La Chişinău şi la Kiev n-a fost.

Joi, preşedintele Klaus Iohannis a plecat la Consiliul European de primăvară de la Bruxelles, iar soţia sa, în mod surprinzător, l-a însoţit. „Niciun preşedinte de stat sau de guvern nu obişnuieşte să meargă cu nevasta la Bruxelles, la Consiliul European sau la întâlnirile cu liderii UE. Prima-doamnă va sta în hotel, în timp ce Iohannis va discuta cu liderii Europei“, ne-au spus foşti consilieri prezidenţiali. Roxana Dumitrache, activistă feministă şi bloggeriţă adevarul.ro, este de altă părere. „Participarea doamnei Carmen Iohannis alături de preşedinte la Consiliul European are o dublă semnificaţie. Pe de-o parte, e o asumare publică a unui rol activ, preluat din modelul american al soţiilor de preşedinţi care îşi transcend rolul de «soţii» în mod tradiţional, se implică în acţiuni de caritate şi filantropie, în lobby şi sunt alături de preşedinţi nu doar la recepţii sau în vizite de protocol care le impun prezenţa. Pe de altă parte, e promovarea unui model partenerial autentic“.

„PARE CHIAR MAI ISTEAŢĂ DECÂT KLAUS“

Practic, doamna Iohannis arată din nou că unele cutume pot fi tratate cu mai multă relaxare, iar atitudinea sa ne spune că nu va fi doar o natură statică la Cotroceni. Astfel, se ridică o întrebare cât se poate de legitimă: Sunt pregătiţi românii să vadă din nou o primă-doamnă atât de implicată? Răspunde primul sociologul Alfred Bulai. „Implicarea lui Carmen Iohannis în societate ar putea avea un efect pozitiv asupra lui Klaus Iohannis, pentru că nu cred că ar da dovadă de mai puţină inteligeţă decât el, nu l-ar trage în jos. Ba, dimpotrivă, Carmen Iohannis pare chiar mai isteaţă decât Klaus. Aşa încât n-ar trebui să punem problema dacă ar fi acceptată sau nu de populaţie, dacă România e pregătită. România e tolerantă. Avem preşedinte un neamţ, ce vreţi mai mult?“, a spus Bulai.

Antonio Momoc, specialist în comunicare politică, merge pe aceeaşi idee. „Nu cred că societatea ar privi cu reticenţă implicarea primei-doamne. Poate o parte a societăţii conservatoare, a populaţiei din zona rurală, ar putea fi uşor uluită de prezenţa soţiei preşedintelui. Personal, cred că societatea românească a demonstrat o maturizare accentuată prin alegerea lui Klaus Iohannis, minoritar ca religie şi ca etnie. Merg mai departe şi mă uit la conturile de socializare ale doamnei Iohannis, conturi false, dar care au strâns sute de mii de like-uri. Un succes. Vedem că doamna Iohannis se bucură de simpatie. Cred că există o aşteptare la nivelul populaţiei ca prima-doamnă să fie activă, cel puţin în domenii cum ar fi educaţia, cultura“, spune Momoc.

Iar Carmen Iohannis exact în aceste domenii ar vrea să se implice. „Promit că o să încerc să fac ceva şi pentru cei de acasă, şi pentru cei de afară, cât îmi stă în putinţă. Mi-ar plăcea să mă implic în educaţie şi susţinerea tinerelor talente“, a spus soţia preşedintelui la întâlnirea cu românii din Germania. „În timp, cred că se poate reconstrui profilul instituţiei primei-doamne, dar doar dacă în afară de aceste participări la recepţii, doamna Iohannis înţelege să se implice în acţiuni umanitare, dacă va sprijini tineri profesionişti, dacă va avea o activitate socială, culturală vizibilă, dar decentă. Dacă va face toate aceste lucruri cu înţelepciune, va putea să fie acceptată şi, în timp, chiar iubită de români“, crede Răzvan Prişcă, consultant politic şi blogger adevarul.ro.

Roxana Dumitrache concluzionează:„Societatea românească nu mai e profund patriarhală şi lucrurile se schimbă extrem de rapid înspre o cultură a egalităţii şi a parteneriatului femeie-bărbat, la toate nivelurile. Cred că vom avea, în sfârşit, o familie prezidenţială care îşi va asuma public parteneriatul, grija faţă de cuplu şi o anume simbioză esenţială în relaţiile funcţionale de cuplu“.

Cu birou sau nu?
Ar trebui chiar să avem un birou, o secretară, pentru prima-doamnă, după model american, prins în schema Administraţiei Prezidenţiale? Sau ar fi prea mult? „Nu văd nici o problemă în construcţia unui birou al primei-doamne care să întregească imaginarul Instituţiei preşedintelui. O prezenţă acompaniatoare celui care conduce România, fie el bărbat sau femeie, nu are cum să dăuneze dacă lucrurile se petrec în nişte limite agreate politic şi social. Avem o moştenire negativă în istoria noastră atunci când vine vorba de soţiile şefilor de stat, dar e un moment potrivit pentru a o pune deoparte şi a trece la un nou nivel. Şi Carmen Iohannis pare exact persoana potrivită unei astfel de iniţiative“, crede analistul politic Dan Ionescu, blogger adevarul.ro. „Dacă se va accepta o astfel de idee, ca prima-doamnă a României să aibă un birou propriu, acest lucru ar trebui consfinţit începând cu următorul mandat prezidenţial, nu acum, brusc“, a conchis Antonio Momoc.