Teatrul Tăcerii: Viaţa lui Constantin Brâncuşi prezentată prin pantomimă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
George Ciolpan în spectacolul de pantomimă „Pasăre în văzduh”. FOTO FACEBOOK
George Ciolpan în spectacolul de pantomimă „Pasăre în văzduh”. FOTO FACEBOOK

„Nu vă veţi putea da seama de ce v-am lăsat eu”, spunea Constantin Brâncuşi despre creaţia sa trudelnică şi pătimaşă; o creaţie care a fost adusă în scena de la Chişinău prin intermediul limbajului corporal şlefuit cu măiestrie de cunoscutul actor-mim basarabean George Ciolpan.

„Pasăre în văzduh” se numeşte spectacolul de pantomimă gândit, regizat şi jucat de actorul George Ciolpan, născut în Republica Moldova, stabilit de multă vreme la Braşov şi recunoscut, fără false exagerări, în toată lumea. Maiestuozitatea prestaţiei sale, aşadar, nu poate fi pusă la îndoială, fiind ritmată şi sensibilă deopotrivă. În spectacolul „Pasăre în văzduh” Ciolpan rememorează printr-o bogăţie de mişcări şi mimici verva vieţii şi creaţiei celui mai mare sculptor român, singuraticul şi boemul care a oferit cea mai înaltă formă de expresivitate a artei moderne, Constantin Brâncuşi.

„Nu mai sunt demult al acestei lumi”

Etapele existenţei lui Brâncuşi se deschid ca un evantai prin intermediul pantomimei lui George Ciolpan. Reprezentaţia, pe alocuri tristă şi sumbră, dar totuşi însufleţită de o mare grandoare, zugrăveşte momente importante din viaţa sculptorului, iar fiecare scenă ce prezintă o perioadă sau o trăire a artistului este legată de următoarea prin diverse gânduri ale lui Brâncuşi care răsună pe fundal. „Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale” - astfel începe „teatrul tăcerii”.

George Ciolpan, cu ale sale braţe pline de expresivitate, joacă în primele minute un personaj dinamic, viu, vesel, mişcările actorului fiind perfect coordonate cu muzica de pe fundal. Această prima parte a reprezentaţiei ne aminteşte de acel Constantin Brâncuşi jovial si bonom care era un adevarat suflet al petrecerii, gata de distracţie în orice moment, organizând petreceri reuşite, unde era în acelaşi timp gazdă, bucătar şi animator. Un Brâncuşi tânăr căruia îi plăceau ţigările, vinurile şi femeile. Mai târziu, cu fiecare scenă nouă şi un nou costum schimbat, actorul ne arată într-o manieră uşor mistică complexitatea personalităţii lui Constantin Brâncuşi.

„Aşteptaţi până când voi muri...”

George Ciolpan este unul dintre cei mai cunoscuţi actori-mimi din spaţiul românesc şi foarte apreciat la nivel mondial. Îşi dovedeşte pe deplin măiestria în spectacolul „Pasăre în văzduh” unde demonstrează un control uimitor al corpului şi o flexibilitate care îi permite să ilustreze prin intermediul gesturilor orice obiect, fiinţă sau stare. Deşi spectacolele de pantomimă rămân a fi de cele mai multe ori foarte metaforice şi greu de „rumegat” pentru spectator, este uşor să zăreşti faptul că actorul se centrează pe durerea şi greutăţile interioare ale sculptorului.

Râsete, reproşuri, neînţelegere, gălăgie, răutate, invidie sunt reacţiile sordide pe care le-a înfruntat Constantin Brâncuşi de-a lungul vieţii, deşi publicul era dornic să-l cunoască, iar de admiratori nu ducea lipsă. Cu toate acestea, cu cât îi creştea mai mult faima, cu atât artistul devenea mai pustnic. În fond, relaţiile sale cu cei din jur erau superficiale sau strict profesionale. „Aşteptaţi până când voi muri - şi veţi putea vedea numai cum vulturii se vor aduna împrejurul meu”, asta spunea Brâncuşi în anii săi de viaţă.

„Zborul - ce fericire!”

Printre scenele dureroase jucate de Ciolpan se numără cea în care actorul, întruchipându-l pe Brâncuşi, care cânta foarte bine la vioară, se află pe o stradă, din Paris probabil, cântând la acest instrument. Atunci când începe o furtună, eroul, orb de altfel, ud până la piele, nu este ajutat de nimeni, este lăsat singur în ploaia torenţială. Lait-motivul spectacolului este singurătatea în care a trăit artistul, lucru confirmat şi de cei care i-au studiat biografia. Se ştie că în ultimii ani de viaţă, Brâncuşi s-a refugiat în solitudine şi tăcere.

Dar mai presus de toate, cel mai remarcabil moment din pantomima lui George Ciolpan este cel în care actorul îşi pune în sfârşit mănuşile albe pe mâinile-i maiestuoase şi întruchipează acel zbor sublim al unei păsări la care Brâncuşi a visat toată viaţa: „Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!”. În timp ce pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” sunt proiectate cele mai cunoscute lucrări ale sculptorului alături de fotografia maiestrului, mâinile lui George Ciolpan se transformă într-un zbor desăvârşit al unei păsări care nu cunoaşte graniţe, aşa cum nu o face nici creaţia lui Constantin Brâncuşi.

george ciolpan

George Ciolpan s-a născut în Basarabia, dar actualmente locuieşte la Braşov. În copilărie s-a antrenat, timp de zece ani, ca acrobat într-o şcoală specializată din Rusia, după care a urmat actoria la Universitatea de Arte din Chişinău. Şi-a definitivat studiile la Universitatea din Sankt-Petersburg şi s-a perfecţionat la Mime Body School of Drama din Paris. Combinând marea şcoală de teatru rusă cu stilul francez de pantomimă, George Ciolpan a reuşit să ducă arta pantomimei într-o nouă şi originală direcţie, dovedindu-se un actor-mim unic la noi în ţară. A fost numit de critica de specialitate Marcel Marceaux (cel mai mare mim al tuturor timpurilor) al Europei de Est şi a predat arta sa multor artişti, dintre care îl amintim şi pe Dan Puric. A susţinut numeroase turnee în Statele Unite ale Americii, Rusia, China, Turcia, Franţa, Italia, Spania, Suedia etc.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite