Poliţistul care a inspirat personajul comisarul Moldovan, unul dintre cei mai odioşi criminali ai României postbelice

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scenă din filmul "Un comisar acuză", în regia lui Sergiu Nicolaescu
Scenă din filmul "Un comisar acuză", în regia lui Sergiu Nicolaescu

Maşina de propagandă a regimului comunist din România postbelică a creat un erou dintr-un poliţist bucureştean a cărui aură încă mai dăinuie. Cercetările istorice au arătat că poliţistul a fost, de fapt, un criminal

În 1972 a fost lansat filmul "Cu mâinile curate", regizat de Sergiu Nicolaescu, care avea să explodeze în scurt timp ca un "succes de box-office". Succesul peliculei a determinat producerea unei mini-serii, continuate de acelaşi regizor cu „Ultimul cartuş” (1973), „Un comisar acuză” (1974), „Revanşa” (1978), „Duelul” (1981) şi terminate abia în 2008, cu filmul "Supravieţuitorul".

"«Cu mâinile curate» deschide celebra serie a policierurilor lui Sergiu Nicolaescu. Acţiunea se desfăşoară în 1945 când, pe fondul războiului şi al sărăciei tot mai accentuate, în ţară nivelul criminalităţii atinsese cote alarmante. Roman (Ilarion Ciobanu) este un proaspăt poliţist, fost comunist ilegalist, numit la conducerea uneia dintre cele mai «fierbinţi» secţii de poliţie din Capitală. Lipsit de experienţă, el apelează la ajutorul comisarului Miclovan (Sergiu Nicolaescu), un poliţist cu metode neconvenţionale şi cu o afecţiune fără limite faţă de revolverul său Smith&Wesson. Cu scene de acţiune şi cascadorii în stil hollywoodian, «Cu mâinile curate» e un film care entuziasmează şi amuză la fel de tare ca acum aproape 35 de ani şi care a creat personaje de neuitat din care îi amintim doar pe Semaca şi Lăscărică", este descrierea făcută peliculei de către site-ul cinemagia.ro.

Poliţistul care a stat la baza personajului comisarului Miclovan, devenit Moldovan începând cu următorul film din miniserie, a trăit în realitate şi poartă numele de Eugen Alimănescu. A fost angajat în 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei, iniţial ca informator plătit. Provenea din mediul interlop al Capitalei, iar situaţia în Bucureştiul postbelic era dezastruoasă. Crimele, violurile, tâlhăriile şi furturile erau infracţiuni la ordinea zilei. Majoritatea erau comise de către soldaţii Armatei Roşii, care acţionau în grupuri restrânse şi organizate. Abuzurile uriaşe comise de către sovietici i-au inspirat însă şi pe interlopii români, care au început să dea tot mai multe spargeri îmbrăcaţi în uniforme militare ruseşti. 

eugen alimanescu

FOTO Eugen Alimănescu, fotografie ilustrativă a unuia dintre sutele de articole care l-au avut în prim-plan în perioada 1945-1950. Ziarul "Momentul" - 1946 FOTO wikipedia.org

Pe deasupra, structura Poliţiei Române se reorganiza drastic şi haotic. Profesioniştii şcoliţi şi experimentaţi în perioada interbelică erau înlocuiţi la repezeală cu oameni care arătau fidelitate noului regim, cel comunist. Unul dintre aceştia a fost Eugen Alimănescu, trecut în scurt timp în fruntea unei unităţi speciale care avea să-l facă celebru unul dintre cei mai celebri poliţişti români ai tuturor timpurilor. Intitulată "Fulger", brigada era compusă din 22 de tineri comunişti şi avea ca sarcină „stârpirea bandiţilor şi borfaşilor din Capitală şi provincie”.

În foarte scurt timp, brigada lui Alimănescu a ajuns celebră datorită acţiunilor în forţă. Poliţistul, avansat de urgenţă până la gradul de chestor (1946) foto jos, acţiona după principiul "nu luăm prizonieri". Mărturii din epocă ilustrează în mod cinic urmările acţiunilor poliţieneşti. Se spunea că membrii brigăzii obişnuiau să someze abia după ce trăgeau. Urmarea a fost un şir de sute de morţi lăsaţi în urmă, de obicei câteva zile pe caldarâm, în văzul altor infractori, dar şi ai oamenilor simpli. În plus, Alimănescu a alimentat nevoia de justiţie a populaţiei înspăimântată de infracţiunile fără sfârşit şi a devenit un adevărat erou naţional.

image

"Bandiţii şi borfaşii erau executaţi în momentul reţinerii lor sub motivul că s-au opus arestării sau în timpul reconstituirii infracţiunilor pentru care au fost arestaţi. De această dată, pretextul era că au încercat să fugă de sub escortă. Conform declaraţiei locotenentului major Gheorghe Cristescu, Alimănescu mai folosea însă şi o altă metodă: lua «oameni din Penitenciarul Văcăreşti, pe care îi împuşca». Metoda de operare a lui Alimănescu este prezentată şi de Tandin în volumul «Cazuri judiciare celebre»: «Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe» (T. Tandin, 2009)", scrie cercetătorul Dumitru Lăcătuşu, în articolul "Eugen Alimănescu, justiţiar sau criminal?".

Acţiunile "comisarului de fier", cum a fost numit în epocă, erau susţine discret de către ministrul de Interne, Teohari Georgescu, pe care l-ar fi cunoscut încă dinainte de începerea primului război mondial.

fragment ziar

După înfiinţarea Direcţiei Generale a Miliţiei, pe 23 ianuarie 1949, Alimănescu a fost încadrat cu gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 4 bande din Direcţia Miliţiei Judiciare. Din această postură, a coordonat în mod direct lichidarea unor grupuri de rezistenţă din munţi, precum Ghivnici (Bucovina), Arnăuţoiu (Muscel), Gavrilă (Făgăraş), Uţă (Banat), Arsenescu (Topoloveni), Brâncuşi (Gorj), Cristescu (Severin). Acţiunile au avut loc în perioada 1949-1951 şi au presupus uciderea cu cruzime şi înhumarea în locuri ascunse a zeci de oameni care se opuneau instaurării regimului comunist.

"În vara anului 1949, într-o şedinţă la cel mai înalt nivel din cadrul Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securităţii, Gheorghe Pintilie şi adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toţi cei care făcuseră parte din grupurile de rezistenţă anticomunistă şi care fuseseră condamnaţi la peste 15 ani de închisoare să fie şi ei executaţi extrajudiciar, în condiţii cât mai discrete. Eugen Alimănescu a fost desemnat să ducă la îndeplinire aceste execuţii extrajudiciare pe care le-a dus la îndeplinire de-a lungul anului 1950: 6 membri ai grupului Spiru Blănaru, 13 din grupul maiorului Nicolae Dabija, şi peste 30 de mebri ai rezistenţei dobrogene, închişi la Gherla, Aiud şi Piteşti", adaugă Lăcătuşu.

comisar

În plus, a schingiut şi a violat în timpul anchetelor. Unele dintre notele informative păstrate în arhivele Securităţii, citate de Dumitru Lăcătuşu, fac referire la tentativele de depistare a faimoşilor fraţi Arnăuţoiu:

"Dos. 11251 FD, vol. 1
Dir. Reg. a Securităţii Poporului Piteşti
nr. 116/21967
16 mai 1950
Către
Dir. Gen a Securităţii Poporului
Tov. Locot. Colonel Petrescu

Semnalăm următoarele:
În jurul datei de 22 aprilie 1950, s-a prezentat la serviciul judeţean de Secu Muscel tov. maior de Miliţie Alimănescu, arătînd că este trimis special pentru a lucra în problema bandelor, stabilind cu Tov. Şef al serviciului de Securitate să i se dea concursul atunci cînd va avea nevoie.
După aceasta s-au luat măsuri şi s-au întărit posturile de Miliţie Nucşoara, Ţigăneşti şi Pribeni jud. Muscel. (….) În com. Nucşoara, tov. maior Alimănescu i s-a dat de către tov. căpitan Cârnu Ioan, multe sugestii asupra modului cum trebuie dusă acţiunea informativă, însă nu a primit, demonstrînd că a mai condus asemenea acţiuni şi că în prezent conduce în jud. Vlaşca, Mehedinţi, Tulcea, Suceava etc.
A întreprins acţiune asupra unor elemente din regiunea Nuc., după informaţii neverificate şi a ajuns la brutalizarea lor şi anume:
 Lemnaru Vasile, din com. Nucşoara, care era şi informatorul Securităţii. 
– Toma Mălureanu, vicepreşedintele Comitetului Provizoriu al com. Nuc. şi alţii, fără a obţine rezultatele în legătură cu banda.
Cei de mai sus au fost traşi la grindă cu funia, legaţi cu mîinile la spate, după care au fost trimişi în munte după bandiţi.
Aceştia sunt rude depărtate cu fraţii Arnăuţoiu şi cei din bandă.

A fost ridicată fata fugarului Jubleanu Titu în etate de 17 ani, aceasta a fost bătută, mai mult i s-a dat foc la partea de jos a corpului, astfel copilul fiind nevoit să spună diferite minciuni, la care a revenit spunînd că nu-i adevărat ci a spus numai minciuni de frică. (…..). Acestea din urmă s-au întîmplat în ziua de 7 mai 1950. (….)

Colonel de Secu. – M. Nedelcu
Locot. maj. de Secu. – N. Ionescu

Dos. I 675, vol. 8
Dată în faţa
noastră azi 19 V 1950
S.Lt

Declaraţie

Subsemnata Matilda T. Jubleanu născută în anul 1933 luna August ziua 14, declar următoarele:
În ziua de 2 Mai 1950 pe la orele 11 Noaptea am fost ridicată de către organele Miliţiei şi dusă la postul de Miliţie Nucşoara. La Postul de Miliţie am fost întrebată dacă ştiu de părinţi mei unde sunt fugiţi. Eu leam spus că nu ştiu, iar ei atuncea mau bătut cu bâta. A doua zi am fost luată cu maşina dela postul de miliţie Nucşoara şi dusă la postul de Miliţie Brătieni.
La postul de Miliţie Brătieni am fost bătută mai rău şi spânzurată cu mâinile în sus.
Totodată declar căci la postul de miliţie Nucşoara mia spus că dacă nu spun îmi dă foc, şi tot odată mia ridicat fota în sus şi-a aprins o hârtie şi o vrut să-mi dea foc în faţă.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau şi o semnez propriu.

Matilda Jubleanu"

Din motive neclare încă, dar datorate cel mai probabil atitudinii de necontrolat, chiar şi pentru regimul comunist, a maiorului, Partidul Comunist a iniţiat procedura de excludere a lui Alimănescu, pe data de 12 aprile 1951. "Referatul de excludere a lui din partid menţionează o serie de alte fapte, cum ar fi  uciderea unor persoane nevinovate sau foşti infractori retraşi din activitate. «Siluirea» unor femei reprezenta ceva comun «justiţiarului» Alimănescu. În timpul unei percheziţii în Tecuci, «a luat fata celui percheziţionat, ducând-o într’o magazie, sfăşiindu-i rochia şi profitând de ea în mod sălbatic». Tehnicile de interogatoriu ale lui Alimănescu erau dintre cele mai brutale şi crude: «Pentru descoperirea infractorilor, foloseşte cele mai barbare metode de tortură ca: spânzurătoarea, le leagă la picioare ziare apoi toarnă petrol şi le dă foc, şi alte metode bestiale, schingiuind oamenii fără a ţine seama dacă sunt vinovaţi sau nu, făcându-i ca în timpul torturilor să declare lucruri ce nu le aparţin»", mai arată Dumitru Lăcătuşu.

A fost condamnat la închisoare pentru c-ar fi delapidat bani din conturile destinate plăţii infractorilor. În ciuda gravităţii infracţiunii, a trebuit să facă doar doi ani de puşcărie, pe care i-a executat, sub un nume fals, se pare, în lagărul pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Informaţiile culese de Stelian Tănase pentru documentarul "Gangsteri şi politişti" din cadrul serialului "Bucureşti Strict Secret" indică faptul că poliţistul n-a făcut muncă fizică, ci a fost "ascuns" într-un birou din lagăr. 

alimanescu

Această parte a vieţii poliţistului nu este suficient documentată şi poate fi recompusă doar din informaţii lapidare.

"Canalul Morţii trebuia săpat, şi erau şi alte lucrări în perspectivă, o dată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deţinuţii politici de aici se găsea şi un criminal, Alimănescu. Fusese adus de la lagărul Midia dintre cei de drept comun, care vroiau să-l linşeze. După ce omorâse sute de borfaşi cu care operase ani de zile, intrase în securitate. A participat alături de trupele Ministerului de Interne la lichidarea mişcării de rezistenţă, la început în Banat, împotriva colonelului Uţă, apoi în Făgăraş. Dar nu a apucat s-o lichideze, pentru că a fost arestat. De la Ocnele Mari a ajuns la Midia, de unde a fost salvat de administraţie din mâinile colegilor de drept comun şi adus la Kilometrul 4, lângă Cernavodă", arată scriitorul Cicerone Ioniţoiu, în lucrarea Morminte fără cruce, volumul II.

O ultimă notă, găsită pe site-ul www.procesulcomunismului.com, rezumă:

"ALIMĂNESCU, Eugen Şt.
Maior de poliţie/miliţie, născut pe 27 iulie 1916 la Slatina. A fost internat în 1951 într-un lagăr de muncă forţată. Pe 26 decembrie 1951 s-a clasat dosarul, iar actul de deces este datat 1958". Stelian Tănase, în documentarul citat mai sus, ajunge la concluzia că Alimănescu a fost ucis, din motive rămase încă necunoscute.

Cert este că, în anii următori, propaganda comunistă a continuat să lucreze la cultul poliţistului incoruptibil care ar fi fost Eugen Alimănescu, pe care l-au numit chiar "Eliot Ness al României". Legenda lui Alimănescu a fost desăvârşită de seria de filme propagandistice creată de regizorul Sergiu Nicolaescu şi încheiată abia în anul 2008, cu pelicula "Supravieţuitorul", a cărei acţiune este plasată după ieşirea din lagăr a maiorului de Securitate.

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite