Paştele la neoprotestanţi. Cum sărbătoresc de fapt Învierea lui Hristos creştinii evanghelici

Creştinii evanghelici în timpul rugăciunii. FOTO Adevărul/Alexandru Tarlev

Învierea lui Iisus Hristos reprezintă cea mai mare sărbătoare creştină însemnată cu roşu în calendar de mai multe confesiuni religioase, printre care şi cea neoprotestantă. Ne-am propus să descoperim care sunt diferenţele de tradiţii şi percepţii ale creştinilor evanghelici faţă de cele ale creştinilor ortodocşi în perioada sărbătorilor pascale.

Într-o atmosferă prietenoasă, pe fundalul unor piese religioase cântate la ghitară electrică, pian şi tobe, membrii unei biserici Creştine Evanghelice din Chişinău, „Doxa Deo” s-au adunat pentru a marca un eveniment deosebit în istoria creştinităţii, Cina cea de Taină. Întreg procesul este foarte asemănător cu cel al împărtăşaniei la ortodocşi. „Cina cea de Taină este un fel de împărtăşanie pe care noi, de altfel o luăm în fiecare lună. Pâinea ruptă este un simbol al frângerii trupului lui Hristos, iar vinul e simbolul sângelui acestuia. Nu e o regulă bătută în cuie, unele biserici fac această împărtăşanie în fiecare săptămână”, explică Dumitru Butnari, unul dintre pastorii bisericii care se ocupă de programele şi evenimentele pentru tineri.

Evanghelicii mănâncă pâine şi beau puţin vin, amintind astfel de Cina cea de Taină. FOTO Alexandru Tarlev

Cântecele sunt permise în Postul Mare

În timp ce pentru creştinii ortodocşi, dansul sau cântatul în timpul Postului Mare reprezintă un păcat grav, pentru creştinii evanghelici acestea sunt modalităţi prin care îşi demonstrează recunoştinţa şi dragostea pentru Iisus. Pastorul senior al bisericii „Doxa Deo” din Chişinău, Fiodor Lupanciuc ne spune că aceste cântări sunt un instrument de închinare. „Explicaţia acestei practici e simplă. Noi aducem glorie şi laudă lui Iisus. Nu-i plângem de milă, ne închinăm şi ne gândim la consecinţele faptei sale. Săptămâna Mare este o perioadă în care şi noi o petrecem mai mult în linişte, unii postesc mai mult, alţii mai puţin, dar cântările noastre sunt mereu de laudă, mulţumire şi reverinţă”, spune pastorul. 

Trupa bisericii „Doxa Deo” interpretând cântări de mulţumire pentru Iisus. FOTO Alexandru Tarlev

Dumitru Butnari, îndrumătorul tinerilor din cadrul aceleiaşi biserici mai adaugă că evanghelicii nu ţin postul cel de 40 de zile cu mare stricteţe. „Postul reprezintă o necesitate, un mod prin care te smereşti şi recunoşti că ai nevoie de lisus în viaţa ta. Postul nu poate fi separat de rugăciune şi nu presupune doar abstineţă de la mâncare, trebuie să ne rugăm mai mult, să citim cuvântul Domnului, să ne apropiem mai mult de învăţăturile Lui în această perioadă”, afirmă Dumitru. De altfel, piesele interpretate de trupa bisericii evanghelice nu sunt deloc asemănătoare cu cântecele religioase din bisericile ortodoxe. Acestea sunt mai ritmate, cu elemente de rock şi sunt interpretate la ghitară electrică, pian şi tobe.

Despre Paşte şi pomeni

Pastorul Fiodor Lupanciuc expune poziţia bisericii evanghelice faţă de Paştele Blajinilor şi pomenele generoase pe care moldovenii le aşază evlavios pe mormintele rudelor. „Într-adevăr, aceasta este o tradiţie veche, aceea de a oferi ceva pentru ca morţilor să le fie mai bine în lumea de dincolo. Dar avem o pildă celebră, citită şi la ortodocşi, „Bogatul şi Lazăr”. Acolo se spune clar că odată ajunşi în rai sau în iad, nu putem trece în partea cealaltă. Ajungem într-un loc sau altul datorită deciziilor pe care le-am luat în timpul vieţii. Oamenii sunt singurele fiinţe de pe pământ cu dreptul de a alege. Noi putem alege până la ultima suflare ce ne dorim. După ce treci de pragul vieţii, nu există şanse pentru ca soarta să se schimbe, indiferent de câte pomene oferim noi, aici, în această lume”, explică pastorul.

Fiodor Lupanciuc este pastorul senior al bisericii evanghelice „Doxa Deo” din Chişinău. FOTO Alexandru Tarlev

Totodată acesta remarcă: „Oferirea pomenelor reprezintă o tradiţie contextuală, nu universală şi nu există în altă parte în lume. Chiar şi preoţii ortodocşi au început să tragă semne de alarmă în această privinţă.” Creştinii evanghelici sărbătoresc Paştele împreună, în incinta bisericii a cărei membri sunt şi nu au o slujbă de sfinţire a bucatelor. „Venim la biserică în timpul zilei. Aşa este mai convenabil pentru oameni, mai ales că suntem o biserică dedicată tinerilor. Vrem ca ei să vină cu drag, atunci când au timp şi pot. Anul acesta vom fi în jur de 150 de persoane. Simbolic vom coace trei miei, şi fiecare familie aduce ceva bucate de acasă. Sărbătorim împreună, cântăm cântece exclusiv de laudă şi îi mulţumim lui Iisus pentru biruinţa sa. Vopsim şi noi ouă, deşi această practică nu are vreo dovadă din punct de vedere religios, fiind mai mult o legendă, o metaforă. Coacem pască şi cozonac, gătim bucate tradiţionale”, afirmă pastorul tinerilor, Dumitru.

Dumitru Butnari este îndrumătorul tinerilor din cadrul bisericii sale. FOTO Alexandru Tarlev

O biserică pentru generaţia contemporană

Tot Dumitru ne spune că biserica din care face parte este una care-şi îndreaptă atenţia către generaţia contemporană şi tinerii care au nevoie de învăţăturile biblice pentru a duce o viaţă frumoasă şi corectă. „Biblia stă la baza activităţii şi a felului nostru de a fi. Încercăm să aducem în viaţa tinerilor învăţăturile din Biblie. De exemplu, dacă e să vorbim despre haine, Biblia spune că trebuie să ne îmbrăcăm aşa ca să nu păcătuim, adică decent, dar „decent” e un termen înţeles diferit de fiecare. La noi, femeile pot purta pantaloni când vin la biserică şi nu li se cere să-şi acopere capul. Când vorbim de port, trebui să ştim în ce context au fost transmise aceste indicaţii, în ce timpuri, în ce cultură”, explică Dumitru. 

Alexei Crudu are 20 de ani şi face parte din biserica Creştină Evanghelică. Spune că spre deosebire de alţi tineri, are alte principii şi un mod de viaţă uşor diferit. „Nu sunt sfânt şi fac foarte multe greşeli, dar cred că trupul nostru e un templu al lui Dumnezeu, el nu trebuie spurcat cu ţigări ori alcool. Acestea dăunează sănătăţii fizice şi spirituale. De exemplu, eu nu înjur, iar prietenii mei au înţeles acest lucru şi încearcă să nu o facă în prezenţa mea”, mărturiseşte Alexei. 

Alexei Crudu, în timpul unui eveniment organizat de biserica evanghelică a cărui membru este. FOTO Facebook

Tânărul este pasionat de muzică şi ar vrea să îşi contruiască o carieră în domeniu. „Cânt la ghitară electrică de vreo cinci ani. Aici, la biserică organizăm multe festivităţi şi evenimente la care cântăm. Piesele sunt traduse din limba engleză sau preluate de la alţi interpreţi creştini. Deşi ne aflăm în faţa unui public, nu cântăm sălii, ci lui Dumnezeu”, afirmă Alexei.