Mândria aeronauticii româneşti, călcată cu tancul. Istoricul de aviaţie Valeriu Avram spune că a plâns când a văzut cum erau distruse avioanele IAR-93

România se putea număra printre ţările cu aviaţie militară puternică, dacă cei care au condus ţara nu picau pradă intereselor politice. Este părerea istoricului de aviaţie Valeriu Avram, care spune că cea mai mare lovitură suferită de Forţele Aeriene Române o reprezintă distrugerea lotului de avioane subsonice IAR-93 Vultur sau Eagle, în terminologie NATO.

Prezent la Buzău, pentru lansarea unei cărţi, ”Războiul aerian deasupra României 1916 - 1918”, realizat în colaborare cu istoricul buzoian Valeriu Nicolescu, Valeriu Avram şi-a exprimat dezamăgirea cu privire la soarta pe care a avut-o aviaţia română în ultimele decenii.

”În anul de graţie 1986, România avea 900 de avioane reactive, de la Mig 15, până la Mig 21 MRF (Multi Role Fighter). Câte avem acum, nu ştiu. De ce s-a ajuns aici? O crimă împotriva aviaţiei s-a produs cu puţin timp înainte de intrarea noastră în NATO. Personal am văzut 73 de avioane IAR-93 la Craiova cum au fost tăiate şi s-au suit cu tancurile pe ele. Nimeni nu plăteşte crima asta extraordinară?  Am fost acolo cu inginerul şef al aviaţiei militare şi am plâns amândoi ca doi copii. Să vezi avioane noi, cu zece ore de zbor, cum le taie. Avioanele acelea aveau garanţie 30 de ani, se puteau moderniza la Bacău, unde avem ingineri extraordinari şi firma israeliană Elbit. Era un avion foarte bun pentru atac la sol, cu putere foarte mare de foc. Nu s-a vrut”, a declarat profesorul universitar Valeriu Avram.

Istoricul consideră că distrugerea lotului de avioane româneşti IAR-93 a avut la bază interese politice. ”S-au scuzat atunci că nu ne-a dat NATO voie să avem această categorie de arme. Nu este adevărat şi vă dau un exemplu. Cehii scot L-39, cu caracteristici mai modeste. Cehii l-au modernizat şi acum îl exportă mai ales în ţări ale Africii. La noi industria a fost distrusă”, este de părere Valeriu Avram.

Valeriu Avram (Foto jos) este unul dintre puţinii istorici care s-au dedicat aviaţiei române, studiind mii de documente în decursul a peste 40 de ani de activitate. 

Avionul subsonic bimotor de vânătoare-bombardament şi atac la sol IAR-93 a reprezentat cea mai mare realizare a industriei aeronautice române după Al Doilea Război Mondial, fiind un produs al programului româno-iugoslav YUROM.

Pentru a reduce dependenţa de tehnica militară de provenienţă sovietică, conducerea politică a României a decis la sfârşitul anilor '60 demararea unei cooperări în domeniul aeronautic cu Iugoslavia. Astfel, la data de 20 mai 1971, s-a semnat un acord guvernamental pentru acest program de construcţie în comun al unui avion subsonic de vânătoare-bombardament. Acordul prevedea ca aripile şi ampenajele să fie construite de partenerul iugoslav, în timp ce fuselajul de către partea română. Cu toate că acordul prevedea construcţia a câte 200 de exemplare de fiecare parte, exemplarele livrate intern au fost în număr de numai 86 bucăţi, construite în perioada 1975 – 1992. 

Destinat misiunilor de vânătoare-bombardament şi atac la sol, avionul IAR-93 a întrat, începând cu anul 1981 în înzestrarea Regimentelor 49 şi 67 Aviaţie Vânătoare, Vânătoare-Bombardament, regimente bazate pe Ianca, respectiv Craiova. 

Era conceput şi dotat cu echipament corespunzător pentru interceptarea ţintelor aeriene subsonice la înălţimi mici, pentru recunoaştere şi fotografiere aerienă. Dotarea cu aparatură modernă şi instalaţii radioelectrice de vârf îi permiteau operarea în orice condiţii meteorologice, atât ziua cât şi noaptea. Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, avionul IAR-93 putea acţiona de pe piste de categoria a doua, sumar amenajate.