Generalii Stănculescu şi Chiţac au pierdut definitiv la CEDO lupta cu statul român, în dosarul Revoluţiei din '89, de la Timişoara
0
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasburg (CEDO) a respins definitiv, în 16 aprilie 2015, plângerea generalilor Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, care avea ca subiect procesul prin care cei doi generali au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea Revoluţiei de la Timişoara, din '89.
În 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasburg (CEDO) a respins o parte din reclamaţia celor doi foşti generali, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Atunci, avocaţii lor s-au plâns că Stănculescu şi Chiţac au fost condamnaţi pe nedrept şi că au avut parte de un proces inechitabil. CEDO a respins aceste capete de acuzare, însă a lăsat spre examinare partea legată de durata procedurilor judiciare.
“Eu am scris în 2008 despre faptul că cei doi, dar şi unele victime ale Revoluţiei, se vor adresa CEDO, pe motiv că s-au întins prea mult perioadele procedurile judiciare. Ceea ce am scris acolo s-a adeverit. CEDO a dat dreptate în cazul unor revoluţionari, nu şi în cazul generalilor Stănculescu şi Chiţac”, a explicat Marius Mioc, unul dintre cei mai importanţi cercetători ai Revoluţiei din 1989, care a urmărit şi acest caz.
După respingerea acuzaţiilor din anul 2012, avocaţii lui Stănculescu şi Chiţac au continuat lupta cu statul român la Strasburg. În hotărârea din 16 aprilie 2015, CEDO a respins definitiv cererile celor doi foşti generali.
S-au plâns de durata procesului
Reclamanţii s-au plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasburg, conform articolului 6 alineat 1 al Convenţiei, că durata procesului împotriva lor a fost prea lungă. Guvernul României a contestat aceste susţineri. A afirmat că, pentru reclamanţi, urmărirea penală nu a început decât în 30 decembrie 1997, nicio acuzaţie oficială nu a fost formulată înaintea acestei date.
În 19 martie 1996, Procuratura Militară a hotărât neînceperea urmăririi penale cu privire la un număr de ofiţeri de rang înalt ai fostului regim, inclusiv Stănculescu şi Chiţac, pentru presupusele crime săvârşite în timpul evenimentelor din 1989 la Timişoara.
În 28 octombrie 1997 acea hotărîre a fost anulată şi urmărirea penală a continuat. În 30 decembrie 1997 reclamanţii au fost informaţi asupra acuzaţiilor care li se aduc şi li s-a dat acces la dosarele de urmărire penală. În aceeaşi zi au fost trimişi în judecată de procuratura militară sub acuzaţia de “omor deosebit de grav în împrejurările reprimării revoltei populare din decembrie 1989”. 30 de martori au fost chemaţi de procuratură şi 65 de părţi civile s-au constituit în cauză.
În 15 iulie 1999, Curtea Supremă, în complet de trei judecători, i-a condamnat pe cei doi foşti generali la câte 15 ani închisoare, restrângerea unor drepturi şi degradare militară pentru omor deosebit de grav şi tentativă de omor deosebit de grav. De asemenea a obligat reclamanţii, alături de Ministerul Apărării Naţionale, să plătească despăgubiri către 217 victime care au suferit vătămări în timpul în care cei doi reclamanţi erau la comanda forţelor militare. Au urmat însă recursurile şi rejudecările.
“Durata procedurii în cazul celor doi generali nu se poate considera decât din 1997, când au fost oficial puşi sub acuzare. În 2000 Curtea Supremă a respins recursurile depuse de cei doi reclamanţi, de Ministerul Apărării şi de unele părţi civile. Hotărîrea a devenit definitivă. Cei doi nu au fost atunci întemniţaţi, la scurt timp intervenind recursul în anulare; abia după rejudecare, în 2008, au ajuns cei doi generali în închisoare. În 7 august 2001 procurorul general a declarat recurs extraordinar, cerând anularea deciziilor precedente (recurs în anulare). În 22 martie 2004 recursul extraordinar a fost admis de cele două secţii ale Curţii Supreme în şedinţă reunită. Totodată, Curtea Supremă a anulat executarea pedepsei”, a mai spus Mioc.
„Statul român nu s-a apărat corect”
Marius Mioc a descoperit că în reclamaţia depusă de avocaţii foştilor generali se precizează că Stănculescu şi Chiţac au fost închişi între anii 2000-2004, până după câştigarea recursului. În realitate, cei doi au ajuns la închisoare doar în 2008.
„Abia în 2008, după rejudecare, au început să-şi execute pedeapsa. Nu ştiu ce au susţinut dânşii în faţa CEDO, dar era obligaţia Guvernului Român să corecteze această dezinformare. Se pare că n-a făcut-o. Dacă plângerea celor doi generali ar fi fost admisă de CEDO, România ar fi putut fi pusă în situaţia să plătească celor doi generali despăgubiri şi pentru ani de închisoare pe care aceştia de fapt nu i-au făcut! Există în guvernul român persoane care şi-au dorit condamnarea României la CEDO în cazul Chiţac-Stănculescu cu despăgubiri cât mai mari, omiţând astfel intenţionat informarea CEDO asupra unor inexactităţi din cazul Chiţac-Stănculescu? Statul român nu s-a apărat corect”, se întreabă Marius Mioc.
Prin sentinţa din 3 aprilie 2007 Înalta Curte i-a găsit pe reclamanţi vinovaţi de omor deosebit de grav şi tentativă de omor deosebit de grav, condamnându-i la 15 ani de închisoare fiecare, restrângerea unor drepturi şi degradare militară. Reclamanţii au făcut recurs şi într-o decizie definitivă din 15 octombrie 2008 un complet de nouă judecători ai Înaltei Curţi a respins recursul şi a menţinut sentinţa completului de trei judecători. Reclamanţii au fost întemniţaţi pentru ispăşirea pedepsei.
„CEDO a considerat că perioada de şase ani şi jumătate pentru examinarea la două nivele de jurisdicţie este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii în materie. Chiar dacă s-ar socoti şi cei doi ani ai fazei de urmărire penală, o durată totală de vreo opt ani pentru procedurile judiciare - investigarea şi judecarea în faţa a 4 complete de judecată în 2 nivele de jurisdicţie - este compatibilă cu jurisprudenţa Curţii, ţinând seama în particular de complexitatea cazului şi importanţa deosebită pentru toţi participanţii la procedurile judiciare şi pentru societate în ansamblu”, a mai declarat Mioc.
Chiţac a murit, Stănculescu a stat cinci ani în închisoare
Mihai Chiţac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava în 16 septembrie 2010, după ce a obţinut acordul instanţei pe motive medicale. La scurt timp, pe 1 noiembrie 2010, Chiţac a murit la Spitalul Militar din Bucureşti, în urma unui stop cardiac.
Au rămas celebre cuvintele pe care, conform judecătorilor care i-au semnat condamnarea, le-a rostit în decembrie 1989, la Timişoara, înainte de a lua automatul în mână şi de a trage personal în manifestanţi: „La canaliile astea le trebuie revoluţie? Lasă că le arătăm noi revoluţie!”.
Victor Atanasie Stănculescu, fost adjunctul Ministerului Apărării Naţionale în timpul Revoluţiei. A făcut parte din comandamentul care a condus acţiunea de reprimare a manifestaţiilor de la Timişoara. După fuga soţilor Ceauşescu, Stănculescu a trecut de partea revoluţionarilor, preluând conducerea Armatei Române. Avea să facă parte din cei care au organizat procesul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. În 1991 a fost înaintat de Ion Iliescu în gradul ce general de armată.
Stănculescu a excutat cinci ani din cei 15 de închisoare la care a fost condamnat, după care a fost eliberat condiţionat.
Se încarcă comentariile...
