ANALIZĂ Ce s-a ales de proiectele energetice ale României de dinaintea crizei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă necesită 6,5 miliarde de euro   FOTO Adevărul
Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă necesită 6,5 miliarde de euro   FOTO Adevărul

Statul anunţa înaintea crizei din 2008 construcţii energetice-mamut, în valoare de peste 10 miliarde de euro. Niciunul dintre aceste mari proiecte nu s-a concretizat în ultimii şapte ani: de unele s-a ales praful, iar cele rămase pe agendă au nevoie de ajutoare masive din partea statului şi au rămas la stadiul de plan.

Anunţate cu mare fast în perioada de dinaintea crizei, marile proiecte energetice ale României fie au ajuns la coşul de gunoi al istoriei, fie au nevoie de subvenţii masive pentru a fi rentabile având în vedere excedentul de producţie de electricitate de pe piaţa locală. Investitorii s-au evaporat, iar companiile de stat din domeniu au ajuns să aibă mari probleme financiare.

Reactoarele de 6,5 miliarde de euro

Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă reprezintă cea mai mare investiţie pe care şi-o propune statul român, valoarea actualizată a proiectului ridicându-se la 6,5 miliarde de euro. Planurile privind realizarea celor două reactoare datează încă de pe vremea lui Ceauşescu, însă statul insistă cu investiţia de zece ani, alocând deja un miliard de dolari pentru producţia de apă grea şi pentru construcţiile de pe platforma de la Cernavodă. 

Statul a ales în anul 2007 şase parteneri pentru realizarea celor două unităţi: RWE (Germania), CEZ (Cehia), GdF SUEZ (Franţa), Enel (Italia), Iberdrola (Spania) şi ArcelorMittal România. Iniţial, statul participa doar cu activele de la Cernavodă. Investiţia valora două miliarde de euro, iar cele două unităţi trebuiau să intre în funcţiune din 2015. 

În 2008, însă, Guvernul Tăriceanu a insistat ca Nuclearelectrica să deţină 51% din acţiuni, astfel că au urmat noi tratative cu investitorii selectaţi. Între timp a venit criza economică, iar grupurile străine au renunţat, astfel că Nuclearelectrica, compania care operează Centrala de la Cernavodă, a rămas în acest proiect doar cu Enel şi ArcelorMittal. Acestea au părăsit şi ele proiectul la finele lui 2013, după ce statul a anunţat începerea tratativelor cu investitori din China.

Enel şi ArcelorMittal au acuzat conflictul de interese, chinezii fiind interesaţi să fie atât acţionar, cât şi constructor al reactoarelor. 

„Contractele pentru diferenţă“, bugetul şi deficitul

Grupul chinez China General Nuclear Power Corp a fost declarat oficial câştigător al licitaţiei în toamna anului trecut, dar acordul de investiţii este departe de a fi semnat deoarece proiectul necesită mari subvenţii din partea statului. 

Nuclearelectrica vrea să folosească „contractele pentru diferenţă“ pentru finanţarea investiţiei de 6,5 miliarde de euro. Mecanismul este folosit şi pentru construcţia centralei nucleare de la Hinkley Point, din Marea Britanie. Mai exact, statul trebuie să garanteze un anumit preţ de achiziţie a energiei, astfel încât compania mixtă ce va fi realizată de stat cu chinezii să-şi recupereze cele 6,5 miliarde de euro, plus dobânzile, plus o marjă de profit. Investitorii vând energia pe bursa de specialitate OPCOM, iar statul acoperă de la buget diferenţa între preţul de vânzare şi cel garantat. În cazul în care preţul de vânzare e mai mare decât cel garantat, atunci statul primeşte înapoi bani.

Numai că nivelul actual al preţului, de circa 160 de lei/MWh de electricitate, este insuficient pentru a garanta recuperarea investiţiei. Iar dacă statul va garanta recuperarea banilor prin sume de la buget sau subvenţii incluse în facturi, atunci garanţiile vor trebui incluse în deficitul bugetar. Or, România s-a angajat ca din 2016 să nu depăşească un deficit de 1,1% din Produsul Intern Brut (PIB). Practic, este aceeaşi problemă cu care se loveşte statul în cazul autostrăzii Comarnic-Braşov, care ar costa peste 8 miliarde de euro în total, iar Eurostat vrea includerea acesteia în deficit.

Noi exploatări de uraniu

Potrivit Strategiei Energetice a României, adoptate în 2007, ţara noastră mai dispune de suficient uraniu pentru a asigura funcţionarea a două unităţi nucleare până la finele lui 2017. Exploatările se fac de către Compania Naţională a Uraniului (CNU), în perimetrul Crucea-Butuşana, din judeţul Suceava. Strategia din 2007 menţionează deschiderea de noi exploatări de uraniu. Statul a tot anunţat că doreşte deschiderea unui nou perimetru în zona Tulgheş (judeţul Harghita) – Grinţieş (judeţul Neamţ), numai că nu dispune de fondurile necesare. 

Mai mult, la începutul anului au avut loc mai multe proteste ale minerilor de la CNU, nemulţumiţi de salariile mici. Anul trecut era programată fuziunea dintre Compania Naţională a Uraniului şi Nuclearelectrica, singurul său client, dar între timp şi acest proiect a fost îngropat.

RAAN voia termocentrală nouă

Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN), companie aflată în insolvenţă, este un alt exemplu de management slab din partea statului. Regia produce apă grea pentru reactoarele de la Cernavodă şi furnizează apă caldă şi căldură în municipiul Drobeta Turnu Severin deoarece încorporează şi termocentrala Halânga. În timp ce ani la rând oficialii Ministerului Economiei şi directorii companiei au propovăduit realizarea unei noi termocentrale pe platforma de la Halânga, situaţia RAAN se înrăutăţea vizibil din cauza devalizării generale.

În final, regia a intrat în insolvenţă în vara anului 2013 cu grave probleme financiare. Salariaţii companiei au protestat de mai multe ori în ultimul an din cauza faptului că nu şi-au primit salariile. Situaţia este fără ieşire deoarece ţara noastră are deja suficientă apă grea pentru operarea a două reactoare la Cernavodă, în vreme ce perspectivele realizării unităţilor 3 şi 4 nu sunt prea strălucite.

Termoelectrica, gaura cu miliarde

Alte proiecte energetice anunţate cu tam-tam înaintea crizei urmau să fie realizate de către Termoelectrica – gaura neagră a sistemului energetic – în colaborare cu o serie de investitori. Astfel, la Borzeşti, investitorul selectat a fost grupul ceh CEZ. Tot CEZ dorea să preia şi termocentrala de la Galaţi, ruşii de la Mechel erau interesaţi de termocentrala de la Doiceşti, iar la Brăila fusese selectat un consorţiu alcătuit din E.ON şi Enel pentru construirea unei noi termocentrale de un miliard de euro.

Între timp, Termoelectrica însăşi a fost lichidată, Electrocentrale Galaţi a intrat şi ea în insolvenţă, iar termocentrala de la Brăila a fost cedată către Complexul Energetic Oltenia în contul datoriilor istorice. Mai nou, şi aceasta din urmă are probleme, astfel că termocentrala de la Brăila este aproape de a ajunge la fier vechi.

În privinţa unităţilor de la Borzeşti şi Doiceşti, lichidatorul Termoelectrica caută şi acum muşterii. Centrala de la Doiceşti fusese vândută anul trecut companiei European Energy Communications SRL pentru echivalentul a 17,16 milioane de euro, însă compania în cauză nu a plătit, astfel că procedura de vânzare a fost reluată. Mai mult, grupul rus Mechel – care voia să preia termocentrala – a plecat la rândul său din România în anul 2012 din cauza problemelor economice.

Hidrocentrala de la Tarniţa, visul lui Ceauşescu

Hidrocentrala pe pompaj de la Tarniţa, din judeţul Cluj, este un alt proiect-mamut gândit încă de pe vremea lui Ceauşescu pe care statul încearcă să îl resusciteze. Unitatea este necesară în cazul în care se vor construi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, dar şi pentru echilibrarea sistemului energetic, în urma distorsiunilor create de producătorii de energie regenerabilă. Mai exact, hidrocentrala ar utiliza noaptea electricitatea produsă de către reactoare pentru a pompa apa dintr-un baraj inferior într-unul superior, iar ziua ar produce energie în mod clasic. Costul total al proiectului este estimat la 1,2-1,3 miliarde de euro.

Oferte doar din China

La sfârşitul lunii ianuarie 2015, conducerea companiei Hidro Tarniţa, care va derula proiectul, a anunţat că a primit, la termenul-limită amânat de mai multe ori, oferte preliminare şi neangajante de la cinci investitori interesaţi. Aceştia sunt: consorţiul China Huadian Engineering şi Guizhou Wujiang Hydropower Development; asocierea Huaneng Lancang River Hydropower şi Hydrolancang International Energy; China Gezhouba Group Company şi Wu Lingpower Corporation; Sinohydro Holding (Hong Kong) şi Power China Huadong Engineering Corporation (China); şi grupurile Hanergy Holding Group (China) şi Hanergy Holding Europe Cooperatief (Olanda).

Lucrările ar trebui, conform proiectului, să înceapă în prima parte a anului viitor şi să fie încheiate într-un interval de cinci-şapte ani, la 30 de kilometri de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald, unde vor fi realizate patru grupuri de 250 MW fiecare. 

Centrală nouă pe Dunăre

Un alt colos anunţat este realizarea unei noi hidrocentrale pe Dunăre, în colaborare cu Bulgaria, la Turnu Măgurele – Nicopole. Şi acesta este un vis comunist, proiectul de la Turnu Măgurele fiind demarat în anii ’80 de către Nicolae Ceauşescu şi Todor Jivkov, preşedinţii de atunci ai celor două state. Mai mult, România a şi făcut o organizare de şantier, dar acesta a fost abandonat. Ideea a fost reluată în 2013 de către premierul Victor Ponta.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite