Amintirile unui refugiat polon: cum au convieţuit oltenii şi polonezii timp de cinci ani în Severin în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Severinul după bombardamentele din aprilie1944. FOTO Expoziţia artistului plastic Stelian Gagiu

În anii celei de-a doua conflagraţie mondială (1939-1945), printre judeţele României stabilite de Comisariatul General pentru Evidenţa şi Asistenţa Refugiaţilor Poloni ca să primească şi să găzduiască refugiaţi poloni a fost şi Mehedinţiul, cu localităţile Turnu Severin şi Strehaia.

Potrivit unor documente ale Biroului pentru Refugiaţi Poloni din cadrul Prefecturii Mehedinţi privitoare la evidenţa şi mişcarea acestor refugiaţi, se observă că la Turnu Severin au venit iniţial 749 de refugiaţi poloni civili, iar apoi, prin transferuri, la începutul anului 1940 au mai venit 138 de refugiaţi. 

La Strehaia, până în martie 1940 au venit 108 refugiaţi poloni, ceea ce înseamnă că, în total, în Mehedinţi s-au stabilit 1037 de refugiaţi poloni, potrivit unui document aflat în Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Prefectura Mehedinţi. De altfel, în toate judeţele Olteniei au fost repartizaţi poloni pentru a se stabili în Dolj (Craiova, Filiaşi şi Calafat), Gorj (Târgu Jiu), Romaneşti (Caracal), Vâlcea (Brezoi, Călimăneşti, Drăgăşani, Govora, Ocnele Mari, Păuşeşti-Măglaşi şi Rm. Vâlcea).

FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin de altădată

Centrul Polon de Învăţământ

Refugiaţii poloni au rămas în judeţul Mehedinţi până în anul 1945, la 22 septembrie plecând spre Polonia, pentru repatriere, ultimul lot de refugiaţi. La Turnu Severin a funcţionat Centrul Polon de Învăţământ, care după cum documentele o atestă, a fost principala instituţie şcolară preuniversitară din România pentru copiii refugiaţi polonia în România.

“Instituţia se compunea din cursuri pentru elevii de şcoală elementară, de gimnaziu şi de liceu ca şi de un curs pedagogic pentru bacalaureaţi şi funcţiona în baza autorizaţiei eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 216009/1939 B din 24 noiembrie 1939 către Ambasada Polonă la Bucureşti, de la 11 ianuarie 1940. Cursurile de la şcoala elementară avea loc la internatul Institutului Sf. Maria din Turnu Severin, strada Antonini nr. 2. Conducătorul şcolii era Mgr. Kaute Feliks, subinspector şcolar”, spune istoricul Nicolae Chipuri într-un material apărut în revista „Drobeta”.

Cursurile şcolare poloneze în Turnu Severin au funcţionat până în aprilie 1944, potrivit unor documente aflate în Arhivele Naţionale Mehedinţi.

FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin de altădată

„Mersul evenimentelor militare se schimbase în favoarea Naţiunilor Unite. Cursul acesta a fost perceput de refugiaţii poloni din Turnu Severin şi din România. Bombardamentele aeriene anglo-americane asupra oraşului Turnu Severin cu începere din noaptea de 15 aprilie 1944 au determinat ca refugiaţii poloni din Turnu Severin să fie evacuaţi în comuna mehedinţeană Oprişor. După bombardamentele  din 15-17 aprilie 1944, toate şcolile din Turnu Severin au fost nevoite să-şi închidă activitatea”, mai spune Nicolae Chipurici.

Alocaţie pentru refugiaţi

Într-un document care se găseşte la Arhivele Naţionale Mehedinţi, Prefectura Mehedinţi informa la data de 7 septembrie 1942 Ministerul Afacerilor Interne-Comisariatul General pentru Refugiaţii Poloni situaţia privind plata alocaţiilor ce sunt atribuite membrilor colaboratori ai Comisiunii pentru Ajutorarea Refugiaţilor Poloni din centrele de refugiaţi din provincie.

„Se atribuie alocaţie întreagă de o sută de lei pe zi tuturor membrilor din provincie ai Comisiunii pentru Ajutorarea Refugiaţilor Poloni, care primesc din partea comisiunii o indemnizaţie lunară de 3000 de lei”, se arată în acest document.

FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin de altădată

„Convieţuirea refugiaţilor polonezi alături de mehedinţeni, de cetăţenii români timp de cinci ani, urmare a invadării şi ocupării militare a Poloniei începând cu 1 septembrie 1939, s-a caracterizat prin înţelegere, bunăvoinţă, ajutor şi prietenie, chiar dacă statul român se afla alături de Puterile Axei. Înfiinţarea Centrului Polon de Învăţământ din Turnu Severin  s-a datorat tocmai acestei politici a Guvernului României faţă de poporul polonez, ospitalităţii şi prieteniei poporului român”, apreciază istoricul Nicolae Chipuri.

Amintirile unui refugiat la Turnu Severin

La începutul lunii noiembrie 1994, la Craiova, au avut loc manifestări ştiinţifice dedicate evenimentelor declanşate la 1 septembrie 1939, de armata hitleristă şi cea a fostei Uniuni Sovietice împotriva Poloniei. Refugiul guvernului polonez, al demnitarilor polonezi şi al unui număr însemnat de militari şi civili în România a fost un  moment dureros, dar salvator în acele tragice împrejurări. Între polonezii refugiaţi în România a fost şi ministrul Emil Kalinski, cu soţia sa Janina şi fiul lor Jerzy (George) care la 20 iunie 1942 a venit împreună cu mama sa la Turnu Severin, pentru Jerzy să urmeze şcoala primară în limba sa maternă.

Într-un document memorialistic intitulat „Amintiri din perioada şederii în România”, fiul fostului ministru polonez Emil Kalinski, povesteşte modul cum a fost tratat de severineni într-un moment extrem de trist al Severinului.

„Un cartier locuit a fost bombardat în câteva rânduri. Ameninţată de raiduri, populaţia română şi refugiaţii polonezi s-au mutat în împrejurimile gospodăriilor, amplasate pe dealurile învecinate şi au înnoptat în şuri, în grajduri şi, pe unde nimerea. În oraş coborau doar după hrană şi, cât se putea de repede, se întorceau sus. În asemenea situaţie, autorităţile române s-au decis să evacueze refugiaţii polonezi din oraş spre îndepărtatul cătun Oprişor. Ca mijloc de transport, se foloseau de căruţe cu cai. Părinţilor şi mie ne-a fost repartizată într-o clădire mare a localului morarului şi familiei lui. Am fost primiţi cu multă bunăvoinţă, în ciuda necazurilor evidente provocate de venirea noastră”, povesteşte în acel document Emil Kalinski.

În acea perioadă, România se desprinsese in Axa Berlin –Tokio-Roma şi începuse lupta de partea aliaţilor. Emil Kalinski îşi aminteşte când trupele sovietice au ajuns într-o noapte la Oprişor (Mehedinţi):

„Coloana motorizată s-a oprit în faţa casei morarului, iar ofiţerul şi câţiva colonei au ieşit la rond, intenţionând să se informeze despre drumul ce va urma. Ambele fiice ale morarului, frumoase şi tinere, au fugit cât au putut de repede prin ferestre şi garduri, iar tatăl lor îngrozit a condus pe ruşi la părinţii mei. Spre disperarea mamei a trebuit să servesc ca ghid şi, după conducerea coloanei la intersecţia drumului cu satul, le-am arătat acestora, din greşeală, un drum mai lung şi anevoios, spre localitatea unde intenţionau să meargă. Şi aici, era un noroi ...”.

După acest episod, Emil Kalinski s-a întors cu familia la Turnu Severin, unde a terminat şcoala, a promovat bacalaureatul, iar în octombrie 1945 s-a întors în Varşovia.

Citeşte şi:

FOTO Jurnal de război. 70 de ani de la bombardamentele asupra Severinului

Eliza Constantinescu, una din doamnele distinse şi energice ale societăţii severinene. Soţia primarului Severinului s-a implicat în activităţi caritabile