Secretele leacurilor mănăstireşti de la Sihăstria Putnei. Care sunt reţetele doctoriilor-minune pentru sănătate
0
Părintele Grigorie de la Mănăstirea Sihăstria Putnei din judeţul Suceava a dezvăluit reţetele după care se prepară unele dintre leacurile mănăstireşti folosite de vieţuitorii aşezământului monahal.
Înfiinţată încă pe vremea lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Sihăstria Putnei a trecut prin numeroase încercări şi şi-a încetat activitatea în 1790. Reconstruită după 1990, Sihăstria Putnei este una dintre cele mai căutate mănăstiri din judeţul Suceava.
Călugării care vieţuiesc la Mănăstirea Sihăstria Putnei preferă leacurile naturale medicamentelor din farmacii. Părintele Grigorie, cel care „are darul de a combina ierburi de leac pentru neputinţe trupeşti”, a dezvăluit pentru credincioşi unele dintre reţetele folosite pentru prepararea leacurilor mănăstireşti.
Reţeta siropului de cătină
„O porţie de sănătate într-un singur pahar”, aşa descrie părintele Grigorie de la Mănăstirea Sihăstria Putnei siropul de cătină. Călugărul a dezvăluit secretele reţetei după care este preparat acest produs folosit de vieţuitorii aşezământului monahal:
- Se curăţă cătina de codiţe, se spală bine şi se dă prin robotul de bucătărie.
- Amestecul se strecoară printr-o pânză de tifon, iar siropul rezultat se pune într-un vas de plastic.
- Cojile, seminţele şi tot conţinutul rămas se clătesc cu apă fiartă şi răcită (minimum doi litri) şi se strecoară din nou; siropul „al doilea” rezultat se amestecă cu cel dintâi.
- Se măsoară siropul şi la un litru de sirop se adaugă două aspirine şi se lasă 24 de ore la macerat la rece. La această compoziţie se mai poate adăuga un pliculeţ de sare de lămâie.
- După 24 de ore, la un litru de sirop se adaugă un kilogram de zahăr sau jumătate de kilogram de miere de albine. Se amestecă bine până la omogenizare.
- Siropul se păstrează la rece şi se poate consuma până la doi ani.
Pentru a evita oxidarea, Părintele Grigorie foloseşte doar vase de plastic şi linguri/spatule de lemn. Mai trebuie precizat că în varianta cu miere de albine în loc de zahăr, siropul este mai bine tolerat de către copii. Călugării nu aruncă resturile şi le usucă şi le folosesc pentru ceai.
Reţeta siropului de brad
„Cade pădurea pe noi, şi să nu facem noi sirop de brad?”, se întreabă călugării de la Sihăstria Putnei. Siropul de brad stă bine în „farmacia” tutror celor care doresc să treacă uşor peste neplăcerile care pot apărea în sezonul rece. Nu e greu de făcut şi are şi un gust bun, plăcut chiar şi celor mici. Pentru preparare siropului de brad este nevoie de muguri de brad, cimbrişor şi zahăr.
- Mugurii de brad cu cimbrişorul de câmp (cam 10%) se pun la fiert. Apa să depăşească cu zece centimetri conţinutul.
- Se fierb cel mult o oră, până mugurii devin foarte moi şi acele se desprind foarte uşor.
- Se strecoară, iar siropul obţinut se pune iarăşi la fiert cu zahăr (un kilogram de zahăr la un litru de sirop). Se fierbe aproximativ jumătate de oră, până se închide la culoare.
- Se lasă la răcit şi se pune în sticle. Se păstrează la rece.
Reţetă din bătrâni pentru siropul de brad
- Într-un borcan de cinci kilograme se pune alternativ un strat de muguri de brad şi unul de zahăr, cât să cuprindă mugurii. Ultimul strat trebuie să fie zahăr.
- Se lasă până când mugurii lasă un sirop şi se strecoară.
- Borcanul se îngroapă în pământ din primăvară până în toamnă, apoi siropul este strecurat şi pus la rece.
Rostopasca, planta care scade colesterolul
Aveţi probleme cu colesterolul? Călugării de la Sihăstria Putnei vă recomandă un tratament natural. Doi dintre vieţuitorii obştii monahale l-au încercat şi tratamentul a dat roade. Este vorba de rostopască, planta care are un efect extraordinar pentru scăderea colesterolului.
Se ia câte un vârf de cuţit şi se ţine cinci minute sub limbă, după care se înghite. Operaţiunea se repetă de trei ori pe zi. Tratamentul durează 30 de zile şi poate fi reluat după zece zile de pauză.
În plus, rostopasca previne litiaza biliară (pietrele la fiere) şi este eficientă pentru dischinezia biliară (fiere leneşă).
În probleme de digestie îngreunată (dispepsie), tratamentul este o jumătate de linguriţă de tinctură de rostopască de ori pe zi, cu 10 minute înainte de masă. Durata tratamentului este de trei săptămâni.
Sunătoarea, tratament pentru depresie
Sunătoarea are un efect antidepresiv surprinzător. O cană de ceai dimineaţă, după masă, face minuni. Pentru a prepara un ceai „ca la carte” aveţi nevoie de vârfurile plantei tinere, extremităţile de maximum 10-15 centimetri. Se toarnă 250 de mililitri de apă fiartă peste 15 grame de plantă puţin mărunţită. Se lasă 30 de minute după care se strecoară. Este recomandat ca ceaiul să fie preparat înainte de utilizare. Tratamentul este de cel mult şapte zile şi se poate relua după o pauză de două luni.
Ceaiul de sunătoare mai poate fi folosit ca antiinflamator în dureri musculare moderate, antioxidant )previne şi ameliorează dezvoltarea bolii Parkinson, ajută la prevenirea apariţiei unui focar posibil cancerigen), în crizele premenstruale la femei sau în tratamentul dezalcoolizării.
Datorită faptului că se elimină din organism prin metabolizare hepatică, ceaiul de sunătoare scade efectul unor medicamente folosite în reglarea colesterolului, a tensiunii arteriale, antiaritmice şi antidiabetice.
Cum folosim cartoful în "farmacia" de acasă
Sucul de cartofi cruzi este cel mai indicat remediu în gastrită, ulcerul gastric şi duodenal. Recomnadarea este să se consume de trei ori pe zi, cât o jumătate de pahar. Cei care nu suportă mirosul sau gustul îl pot amesteca cu suc de morcovi sau suc de mere. O cincime din necesarul zilnic de potasiu îl asigură un singur cartof, de unde şi calităţile lui diuretice.
Cartofii sunt bogaţi în vitaminele A, C şi B şi în fier. Persoanele anemice ca şi cele cu imunitatea scăzută se pot folosi din plin.
Are şi proprietăţi antiinflamatoare, de aceea poate fi folosit de cei suferinzi de boli reumatismale, gută, dureri lombare etc.
O felie de cartof crud se ţine 5-10 minute pe zona pielii cu acnee şi reduce inflamaţia.
Siropul de soc, băutura răcoritare de casă
Florile de soc au proprietăţi sudorifice, laxative, diuretice, antinevralgice şi antiseptice. Ceaiul din flori de soc este indicat în boli renale şi ale vezicii urinare, constipaţie, obezitate. Un ceai bun se face adăugând 200 de mililitri de apă clocotită peste o linguriţă cu vârf de flori uscate şi mărunţite. Se acoperă şi se lasă la infuzat 15 minute. Ceaiul din flori de soc ajută mult în afecţiuni ale aparatului respirator: gripe, bronşite, tuse persistentă. În acest caz, se lasă la infuzat ceva mai mult timp.
Siropul de soc este o excelentă bătură răcoritoare preparată în casă. Iată reţeta folosită la Mănăstirea Sihăstriei Putna:
- La 10 litri de apă este nevoie de 50 de flori de soc, proaspete, şi un kilogram de lămâi tăiate felii.
- Se fierbe aproximativ o oră, se strecoară şi se amestecă cu zahăr (un kilogram de zahăr la un litru de sirop).
- Se fierbe încă o oră, până ce se adună spuma la mijlocul vasului.
- După ce se răceşte, se toarnă în sticle, care sunt păstrate apoi la loc răcoros.
- Se serveşte cu apă rece, plată sau minerală.
Legume şi fructe cu Vitamina C, obligatorii vara
Pentru a evita inflamarea amigdalelor sau laringelui după consumarea uno băuturi reci în timpul verii, călugării de la Sihăstria Putnei recomandă consumul fructelor şi legumelor bogate în vitamina C.
Cea mai sigură sursă, care oferă efectul antioxidant şi protector este cea naturală. Consumate în proaspete pătrunjelul, cătina, ardeiul iute, ardeiul rosu, coacăzele, măceşele, căpşunile au un conţinut ridicat de vitamina C.
Cu un conţinut ceva mai scăzut de vitamina C, dar deloc de ignorat, sunt citricele (portocale, lămâi, grapefruit), perele, merele, kiwi. Avantajul în cazul acestor fructe este că se păstrează pe o perioada mai lungă de timp.
Trebuie menţionat că prelucrare termică sau depozitare, alimentele pierd până la 85% din conţinutul de vitamina C. În sezonul rece, când nu mai există surse proaspete de legume sau fructe, putem consuma fructe şi legume care au fost congelate imediat după culegere şi dezgheţate la temperatura camerei înainte de utilizare sau care au fost conservate în siropuri, compoturi, dulceaţă.
Se încarcă comentariile...
