Portretul capitalistului român acum 100 de ani: „Profitul lui vine din măiestria cu care îşi aserveşte bugetul statului“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Constantin Rădulescu-Motru.
Constantin Rădulescu-Motru.

Constantin Rădulescu-Motru zugrăveşte în lucrarea „Psihologia poporului român” portretul industriaşului în perioada interbelică. Capitalistul din Vest era privit ca motor al evoluţiei societăţii, în timp ce industriaşul român avea trăsături particulare: „profitul lui vine din măiestria cu care acesta îşi aserveşte bugetul statului”.

Pentru academicianul Constantin Rădulescu-Motru, cel care a scris  în perioada interbelică „Psihologia poporului român“, industriaşul era motorul care duce societatea înainte.

„Îndemnul spre carierele industriale formează astăzi un punct însemnat din programul învăţământului nostru public. În ultimii ani, el a fost practicat de toţi oamenii politici, fără deosebire de partid. Toţi văd în îndrumarea tinerei generaţii spre carierele industriale un profit pentru ţară; mai mult încă: o asigurare pentru viitorul acesteia”, scria Motru, o personalitate marcantă a României primei jumătăţi a secolului XX, un om de cultură cu structură enciclopedistă, filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 – 1941. 

Industriaşul din Vest

Rădulescu-Motru vedea însă o deosebire între industriaşul român şi cel din apus: „Sufletul industriaşului de aiurea este stăpânit de frigurile muncii şi de riscul luptei”. Psihologul realizează şi o descriere fizică complexă a industriaşului: „Tipul industriaşului este uşor de recunoscut în mijlocul unei societăţi. Nervozitatea înfăţişării lui izbeşte de la prima vedere. Industriaşul se agită; cere informaţii; este de o extremă curiozitate; iubeşte tot ce este nou; urăşte rutina. Dar nervozitatea sa nu este bolnăvicioasă. Un nervos bolnav alături de dânsul este uşor de deosebit. Nervozitatea industriaşului este un efect al tensiunii voluntare exagerate. Privirea sa este cercetătoare. Atenţia sa se menţine încordată. La bolnav nervozitatea se traduce prin semne contrarii. Privirea bolnavului este vagă, iar atenţia capricioasă. O confuzie între ei este uşor de evitat”, scrie Motru. 

„Profitul capitalistului român provine, de cele mai multe ori, din măiestria cu care acesta îşi aserveşte bugetul statului. Capitalistul român nu are niciodată încredere în forţele lui individuale, ci, ca şi cel mai sărac dintre compatrioţii săi, el se bizuie pe protecţia statului, exclusiv pe protecţia statului”, spune Constantin Rădulescu-Motru, psiholog

Cum este industriaşul român

În primul rând, Rădulescu-Motru crede că în România profesii precum cea industriaş, care se bazează pe eforturile proprii, sunt evitate. „Şi totuşi răsar din când în când şi întreprinderi individuale! Sunt câţiva industriaşi români, câţiva capitalişti întreprinzători români... Sunt negreşit, dar cu un suflet cu totul special, adică cu totul deosebit de sufletul unui industriaş sau al unui capitalist din ţările apusene. Sufletul industriaşului de aiurea este stăpânit de frigurile muncii şi de riscul luptei; în sufletul industriaşului român găsim desfăşându-se abilitatea politicianului. Profitul capitalistului român provine, de cele mai multe ori, din măiestria cu care acesta îşi aserveşte bugetul statului. Capitalistul român nu are niciodată încredere în forţele lui individuale, ci, ca şi cel mai sărac dintre compatrioţii săi, el se bizuie pe protecţia statului, exclusiv pe protecţia statului”.

„Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată «om mare». Şi cum toţi românii au râvna să ajute şi să îndrume neamul, ţara este copleşită de «oameni mari»", Constantin Rădulescu-Motru, psiholog

Funcţionar, politician sau avocat 

În schimb, profesii precum funcţionar, politician şi avocat sunt la mare căutare, crede academicianul. "Profesiunea care atrage mai mult pe român este aceea care nu-i prea departe de mulţime. Lui îi place să se simtă în mijlocul mulţimii, să vorbească şi să se ajute cu mulţimea. Specularea forţelor naturii prin industrie şi comerţ, el o întreprinde numai în cazul cel rău, adică dacă nu poate fi funcţionar, avocat sau politician. Când are talent, el rămâne la avocatură şi la politicianism, adică la specularea concetăţenilor săi. În această din urmă profesiune, sufletul românului câştigă o energie neîntrecută. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată «om mare». Şi cum toţi românii au râvna să ajute şi să îndrume neamul, ţara este copleşită de «oameni mari». Nu mai ştie neamul pe cine să urmeze. Mare a devenit şi Ion, mare a devenit şi Gheorghe, mare a devenit şi Petre... S-a zăpăcit aproape tot neamul, că prea are mulţi «oameni mari»!”

Mai puteţi citi:

Ciocoii României de acum un secol, în viziunea lui Rădulescu Motru – care sunt asemănările cu politicienii de astăzi

Cum erau românii acum o sută de ani: „Imităm ca oile ce este în jurul nostru. Fiecare îşi face casă ca lumea, mănâncă ca lumea, se îmbracă ca lumea“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite