Chimie, la Adevărul Live: „Fac parte din artiştii care au făcut să fie cool în România să fii raper“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Interviu Chimie. Mihai Adamescu (29 de ani), cunoscut drept Chimie, a fost prezent în studioul Adevărul Live pentru a da detalii despre noul său album, „BioChimie“, pentru a-şi analiza evoluţia în muzică, dar şi pentru a povesti întâmplări din perioada Specii.

Chimie urmează să îşi lanseze un nou album, „BioChimie“, material promovat prin intermediul single-ului „Imigranţii 2: Diaspora“.

Artistul şi-a început cariera la 15 ani, în Constanţa, ascultând BUG Mafia, La Familia şi 2Pac, ca mai apoi să fie parte a mai multor formaţii. La 18 ani se mută la Bucureşti unde îl întâlneşte pe Dragoş Tudorache (Dragonu’). Cei doi au format, alături de Gazah, trupa Specii, grup ce a revoluţionat hip-hop-ul underground prin sound şi lirică.

Chimie a colaborat de-a lungul timpului cu Haarp Cord, ALAN & KEPA, DJ Undoo, Bean, Aforic, Dragonu’, Kazi Ploae, Serafim, Praetor, Shadowbox şi mulţi alţi raperi.

Din discografia sa fac parte albumele: Kazi Ploae & Specii - „Ameninţarea Maimuţei“ (2009), Kazi Ploae & Specii - „Imperiul Lianelor“ (2010), Specii - „Usile vol.1“ (2011), Chimie - „Mambo Siria“ (2012), „Chimie & Shadowbox“ (2012), Chimie - „De la zei la cimpanzei“ (2013).

La Adevărul Live, Chimie pune sub lupă starea actuală a hip-hop-ului românesc, dă detalii despre cel mai nou album al său şi povesteşte despre perioada Specii. 

„Adevărul“: Ai lansat recent o nouă piesă, „Imigranţii 2: Diaspora“. Despre ce e, de fapt, această piesă? 

Chimie: Cum spune şi titlul, tratez problema imigranţilor. Este o continuare la partea întâi, am considerat că este un subiect care nu a fost suficient de mult tratat în hip-hop-ul românesc şi mi s-a părut un subiect de-o importanţă majoră pentru România. Mi s-a părut foarte ofertant şi urmează să fac şi partea a treia, un final optimist, pentru că primele două părţi expun părţile mai puţin fericite ale problemei, dar vreau în partea a treia să spun poveştile de succes. 

Personal, mi-au atras atenţie două versuri: „Spiritul nostru e-n Diaspora“ şi „Diaspora a dat o replică benefică“. Să înţeleg că totul are legătură cu alegerile prezidenţiale? 

În perioada aia a fost scrisă şi m-a inspirat în mod direct. Un procent foarte mare de români pleacă afară din diverse motive, în diverse contexte, în anumite localităţi e pustiu. Este un real fenomen în România. 

Urmează să lansezi un nou album, „BioChimie“. La general vorbind, biochimia este ştiinţa care studiază chimia vieţii. Tu ce analizezi în acest material? 

Este „BioChimie – Volumul I“. Când mi-a venit ideea m-am gândit să fac o trilogie, mi s-a părut o idee bună. Conceptul pe care merg este următorul: am decis ca atunci când vezi această sintagmă să vezi ceva bun, pozitiv, frumos şi ascultătorul să rămână cu ceva. Acesta a fost ţelul meu, nu are un fir narativ, precum alte albume, am ales ce e mai bun şi ce e mai pozitiv.

Ai o dată de lansare?

Pe 15 noiembrie îl voi lansa în Bucureşti. Anul acesta vreau să fac ceva ce nu ştiu dacă s-a mai făcut în hip-hop-ul românesc şi anume să încep lansarea în ţară, iar Bucureştiul să fie ultimul oraş din turneu. Acum sunt pe telefoane, pe e-mailuri, această săptămână va defini ceea ce urmează, dar pe 15 noiembrie la Bucureşti, iar în octombrie începe turneul naţional.

Am observat că piesele tale au căpătat influenţe din jazz, influenţe tradiţionale. De ce introduci aceste influenţe? 

Dintotdeauna am avut influenţe de jazz, pentru că rapul are influenţe de jazz în mod primordial. E pe simţire la mine chestia asta, de ce simt şi de ce îmi dictează urechea, iar în ultimul an, ce-i drept, am intrat mai mult în studiul funk-ului şi al jazz-ului, ascult foarte mult, am început să disting artiştii.

Prin tot ceea ce faci, piese, albume, urmăreşti conceptul de bine, în exprimare şi-n gândire, aşa cum ai mai declarat. Ce reprezintă, de fapt, conceptul de bine în muzică? 

În muzică e ca şi în viaţă, pentru că arta până la urmă reflectă viaţa, iar viaţa se inspiră din artă. Calitatea artei depinde şi de calitatea artistului, dacă şi el se ridică la înălţimile intelectuale pentru a putea susţine arta. Poţi să încerci să ajuţi prin muzica ta, cred că ăsta este binele. Şi oamenii simt când un artist încearcă acest lucru prin muzica lui şi capătă încredere în artistul respectiv. 

Despre tine spuneai: „Cel mai important este să te cunoşti pe tine însuţi. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât vezi mai multe lucruri“. Te-ai descoperit cu adevărat? 

E o vorbă bătrânească, dar e foarte importantă. Primul pas e să te accepţi pe tine însuţi, să accepţi cine eşti, să-ţi vezi de drumul tău. 

image

Cum îţi apreciezi evoluţia până în prezent? Ai atins apogeul sau mai ai multe de spus? 

Este obligatoriu ca fiecare material pe care îl scot să fie mai bun decât precedentul. Categoric, am evoluat odată cu toată mişcarea. Este o mişcare tânără pe plan universal, în putere, în ascensiune, a devenit cool, facem parte din artiştii care au făcut să fie cool în România să fii raper, DJ, MC, graffer. Şi poţi chiar să-ţi plăteşti chiria fiind DJ, de exemplu. Eu le recomand tuturor tinerilor să se facă DJ, te duci să pui muzică de două ori pe săptămână, pui muzica altuia şi la 15-16 ani îţi poţi plăti singur chiria. 

Tu eşti unul dintre modelele acestor tineri.

Sunt conştient şi vreau să-mi asum acest rol. Îmi amintesc când au venit la mine cu propunerea piesei „Eu nu sunt un model“, la început am fost uşor reticent, le-am spus că eu vreau să fiu un model şi mi-au zis că nu sunt şi atunci am acceptat că nu sunt un model, dar tind spre acest lucru şi vreau să-mi asum acest rol pentru că e important. Ca MC ai mai multe roluri, trebuie să spui mereu adevărul, să faci parte în mod activ din comunitatea ta, nu doar prin muzică, dar şi prin celelalte activităţi. 

Consideri că faci totul din plăcere acum? 

Absolut, mă interesează produsul de calitate, vreau să inspir. Consider că dacă eşti foarte bun la ceva, vei fi căutat şi plătit să faci acel lucru. Pe principiul ăsta merg. 

Prin piesele tale te transpui în diverse roluri, arăţi realităţi diferite. Florian Pittiş spunea despre hip-hop că este „gazeta de perete a străzii“. Mai reflectă acest gen adevărata faţă a străzii? 

Suntem şi noi tot un fel de jurnalişti, raportăm ce se întâmplă, spunem ştirile, poate cu mai mult adevăr, cu adevăr mai pur decât pe alte platforme, în alte zone. Adevărul eliberează şi îi deranjează pe mincinoşi. 

Cum crezi că se împarte hip-hop-ul acum? Între cartiere sau între oraşe? 

Acum nu se mai împarte. De fapt, hip-hop-ul nu s-a împărţit niciodată şi asta este frumos, pentru că aici găseşti toate culturile, toate religiile, toate culorile şi unde este importantă îndemânarea ta pe ceea ce faci, nu contează dacă eşti fată sau băiat, cum eşti îmbrăcat, dacă eşti sărac, nu contează, dacă-ţi faci treaba, eşti aplaudat şi respectat. 

Dragonu' spunea că raperii nu sunt uniţi.

Spuneam şi eu chestia asta, dar depinde de context. Să ne strângem toţi săptămânal, să avem o şedinţă mare la care să participe 50-100 de oameni şi în care să discutăm traiectoria hip-hop-ului românesc? E un subiect bun care trebuie dezbătut mai pe larg, dar ce ar trebui să facem? Să facem un sindicat? Nu e rău, dar unitate mai multă decât este...ce putem face? E nevoie de mai multă unitate decât este, categoric, dar în acelaşi timp, multă lume încearcă acest lucru. Ne luăm nişte birouri mari şi facem un sediu al hip-hop-ului româesc? Cum ar fi? (Râde)

Ţi-ai dorit vreodată să ajungi cu muzica ta la radio? 

Mai ajung la radio din când în când, radioul încă este un canal important în ceea ce priveşte muzica şi acceptarea unui artist.

Ai avut ocazia să semnezi cu o casă de discuri şi ai refuzat. De ce?

Au fost mai multe oferte, dintre care una mai importantă. Am refuzat pentru că vreau să deţin controlul şi proprietatea asupra operei mele şi am simţit că la sfârşitul zilei nu poate să-mi ofere ceva mai mult decât pot să-mi ofer eu pentru ceea ce cereau de la mine. Am simţit că trebuie să rămân independent, dar nu ştii niciodată ce-ţi oferă ziua de mâine şi ce se poate întâmpla. Oricum, eu recomand independenţa tuturor artiştilor. Să ai echipa ta, dar să nu depinzi de mari case de discuri şi să nu semnezi contracte dubioase. E OK să colaborezi pe diverse proiecte, dar nu să te legi. 

Cât de greu este să fii artist independent în România?

Depinde de cum eşti tu format. Când eşti independent alergi mai mult, munceşti mai mult, dar probabil şi culegi mai multe roade. Eu prefer să fiucel care angajează oameni decât să fiu cel angajat. Ăsta mi se pare un principiu sănătos. 

Consideri că miza în hip-hop este mai mult pe internet?

Internetul a acaparat totul, dar e un lcuru bun, e în avantajul nostru. Ne putem expune liniştiţi şi oamenii să decidă. 

Să vorbim şi despre începuturi. Cum te-ai apucat de muzică? Ai copilărit în Constanţa. 

Ascultând BUG Mafia, La Familia şi 2Pac, atunci am simţit, m-a cuprins microbul şi la scurt timp am început să încerc. Am început să scriu diverse prostioare, glumiţe şi pur şi simplu s-a cizelat, e ca un vis. 

Cum se vedea hip-hop-ul din Constanţa?

Foarte frumos, o mişcare bogată. Era o discotecă în fiecare weekend, veneau raperi, eu eram mic, aveam 15 ani, iar cei mari arătau a raperi, aveau hanorace, lanţuri, adidaşi, şepci, erau o pată de culoare în peisaj, se vedea, se simţea, a fost o mişcare frumoasă. Existau sesiuni când ne strângeam în cerc şi fiecare cânta ce scrisese, mergeam pe plajă cu casetofonul lângă noi, multă muzică ascultată, multe sesiuni, multe idei. Când eşti mic îi imiţi pe cei mari, asta făceam şi eu, dar cu timpul, dacă reuşeşti să ieşi din partea asta a imitatului şi să-ţi formezi propriul tău stil, asta-i calea cea bună. 

De unde vine numele de „Chimie“? 

La 8 ani eram în sala de sport şi mi-a zis un coleg, prietenul meu cel mai bun de atunci, George, „Chimiţă“, pentru că eram slab, aşa i-a venit lui să-mi spună. De vreo 20 de ani mi se spune aşa. 

Care este în prezent relaţia ta cu Dragonu’? 

Este unul dintre cei mai buni şi apropiaţi prieteni de-ai mei. E un frate. 

Ce a reprezentat pentru tine perioada Specii? 

A fost o perioadă importantă, frumoasă şi nebună din viaţa mea. Am crescut sub ochii voştri şi ne-am obişnuit aşa, experienţele de viaţă te formează, te fac ceea ce eşti în prezent. Mi-am dorit să am o trupă de foarte mic, la scurt timp după ce am început, am avut viziunile astea, mă vedeam pe scenă, în faţa a mii de oameni, am proiectat, dar nu pot spune că am avut un plan foarte bine pus la punct. 

Fanii aşteaptă, cu siguranţă, un album Specii. Vor putea auzi aşa ceva în viitor? 

Nu ştiu ce-mi oferă ziua de mâine, încă nu am decis să ne apucăm de un album, cu siguranţă dacă vom lua această decizie, vom anunţa pe toată lumea. Între timp intenţionăm să mai facem muzică, dar noi nu forţăm. 

Mai ai timp să găteşti dacă eşti tot timpul ocupat cu muzica? 

Am mâncat la covrigi în ultima perioadă. (Râde) Nu am mai avut timp, fac chestii simple, alea îmi ies bine. 

Spuneai la un moment dat, chiar pentru „Adevărul“: „Eu nu dau răspunsuri, pun doar întrebarea bună“. Ce ai vrut să spui? 

Arta propune o mulţime de teme interesante şi complexe, iar multe dintre ele nu se rezolvă acum, se rezolvă în generaţii şi cu contribuţia multor oameni. Noi prin artă putem să arătăm problema, să atragem atenţia, chiar dacă nu avem răspunsul imediat, nu avem soluţia, putem să subliniem, să îngroşăm anumite porţiuni. 

De asemenea, ai mai zis: „Am cochetat cu moartea. E seducătoare“. 

Nu mai ştiu ce am vrut să zic. Probabil că are ceva poetic, e un subiect poetic. 

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite