Povestea româncei care a renunţat la viaţa îndestulată în Canada şi s-a întors acasă: „Sărac eşti când cumpără portofelul în locul tău şi nu sufletul“
0Claudia G., în vârstă de 34 de ani, a renunţat la viaţa din Canada şi s-a întors acasă. Acesta a povestit pe blogul personal ce a determinat-o să ia această decizie, neînţeleasă de mulţi români.
Claudia s-a născut şi a crescut în comuna gorjeană Slivileşti. A stat un an şi jumătate în Canada, în căutarea unei vieţi mai bune, dar a preferat să se întoarcă acasă, în România, pentru că viaţa în America de Nord nu i se potrivea.
Deşi din punct de vedere material avea satisfacţii mai mari, în sufletul ei tânjea după locurile de unde a plecat şi după oamenii pe care i-a lăsat în urmă: „Ţara asta nu mi se potriveşte, nu e vina ei, nu am nimic să-i reproşez, nici osanale să-i ridic. Nu am venit în ea dorind-o, nu m-a impresionat motoraşul ei de făurit vieţi mai bune pe bandă. Poate sunt prea de la ţară eu, prea de la firul ierbii, prea pretenţioasă în simplitatea mulţumirilor mele. E ca atunci când am păşit într-un magazin scump din care-mi permiteam să cumpăr absolut orice şi, deşi erau multe lucruri frumoase, niciunul nu-mi era de trebuinţă, niciunul nu era al meu, erau doar nişte lucruri. Atunci mi-am dat seama că în toţi anii în care m-am simţit săracă am greşit enorm: nu eram săracă pentru că mă uitam într-o vitrină şi treceam mai departe! Sărac eşti când cumpără portofelul în locul tău şi nu sufletul, sărac eşti când nu-ţi permiţi să simţi sau eşti prea ocupat să o faci. Miliardar de eşti şi toată ziua alergi să slujeşti banului, tot sărac eşti…
Să rămân în Canada ar însemna să aleg o viaţă cu mai puţine griji, să trăiesc ce-mi cumpără cardul de credit, să trăiesc în limita unor simţiri modeste, vandabile. Să mă întorc la pământul care nici nu va şti că m-am întors, dar care-mi urcă vibraţie după vibraţie în pasul apăsat – iată plata pe care sunt dispusă cu tot sufletul să o fac. (...) E plin de oameni închistaţi în toate ţările lumii, oricât de bogate sau de sărace sunt ele. Închistaţi în orgoliu, în ură sau frustrări, în confort sau în mândrie sau, pur şi simplu în negarea că viaţa poate fi şi altfel trăită. Cu alte cuvinte, să-ţi găseşti locul poate însemna şi emigrarea într-o ţară mai săracă sau retrasul într-un sat sau chiar rămasul pe loc indiferent de valurile de promisiuni sau de incertitudini care trec peste tine”, a scris Claudia G.pe blogul său www.meetsun.ro.
De ce s-a întors
Claudia s-a întors în România pentru că aici se simte acasă. Munţii, familia şi prietenii au fost motivele principale pentru care s-a întors:
„M-am întors pentru familie, prieteni, Carpaţi, sine. Ordinea nu e relevantă. Apoi pentru luptă. Aici pot face ceva, prezenţa mea contează (fie şi prin gradul de civilizaţie pe care îl cresc continuu). Adevărul despre mine e că sunt fiica acestui pământ”,
s-a mai destăinuit Gican.
Tânăra povesteşte că perioada petrecută în Canada i s-a părut foarte lungă: „Cei care o văd ca pe luminiţa de la capătul tunelului au dreptul lor la visare. O viaţă mai bună nu e ceva ce se aplică în turmă. Pentru că mai târziu apare lipsa de integrare, de asimilare, nedreaptă faţă de Canada. Că tu îţi doreşti ceva ce nu ţi se potriveşte, e strict problema ta. Perioada Canada mi s-a părut tare lungă de la faţa locului şi în trăirile de zi cu zi“. Acum, tânăra locuieşte în Braşov.
Cum a găsit România
Claudia povesteşte că a găsit România cu aceleaşi probleme, dar care poti fi rezolvate doar printr-un efort comun. Tânăra a vorbit şi despe corupţia, care încă macina România: „Am găsit România pe care am lăsat-o, nici mai bună, nici mai rea, nici mai curată, o Românie care se schimbă atât de încet că-ţi pierzi răbdarea, dar care e uneori atât de naivă şi de frumoasă încât o ierţi pentru nemăsurata ei prostie. Nu îi înţeleg pe cei care au aşteptări când se întorc, aşteptări ai când pui umărul să faci ceva, când participi. Nu îi înţeleg nici pe cei care o compară cu ţările dezvoltate unde au emigrat pentru binele de acolo, întâmplat tot fără participarea lor. Dar ce e de băgat la cap de tot românul, fie rămas la vatră, fie plecat printre străini, este că trebuie să ne ascultăm unii pe alţii şi să dăm informaţiei utile o şansă de a se transforma în lucruri bune pentru români şi implicit, România. Nu-mi iubesc ţara cât să arăt asta pe toate drumurile, prin patriotism înţeleg mai mult să nu fii hoţ, hoţul nu fură doar banul ci şi ceea ce se putea face cu acel ban, un hoţ fură progresul, evoluţia, ziua de mâine a cuiva. Şi nu vă gândiţi doar la politicienii care fură, ci şi la „micul” gest de a sări peste plata unei parcări, a unui bilet de autobuz etc“.
Se încarcă comentariile...
