Neştiuta poveste a Micului Trianon de la Floreşti, „bolnavul“ suferind de cancer al pietrei, infestat cu bacilul Koch

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Micul Trianon de la Floreşti, o ruină încă impresionantă. FOTO Adevărul Ploieşti
Micul Trianon de la Floreşti, o ruină încă impresionantă. FOTO Adevărul Ploieşti

O ruină care nu şi-a pierdut în totalitate frumuseţea de odinioară, Micul Trianon de la Floreşti, numit astfel pentru că se inspiră din arhitectura palatului Micul Trianon de la Versailles, Franţa, a avut o soartă parcă blestemată. A fost abandonat înainte de a fi terminat, iar în prezent, întreg locul din jurul castelului este infestat cu bacilul Koch, iar pereţii suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei.

Micul Trianon din Floreşti, Palatul Cantacuzino sau Palatul Domniţei sunt numele sub care este cunoscut al doilea palat construit în Prahova de prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino. „Nababul“ a ridicat în 1911, la Buşteni, Castelul Cantacuzino, iar în acelaşi an a început la Floreşti, pe un domeniu imens, ridicarea Micului Trianon, un dar pentru nepoata sa Alice, fata celui de-al treilea fiu al său, Mihail G. Cantacuzino.

De proiectul inspirat din arhitectura palatelor Micul Trianon şi a Marelui Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa s-a ocupat arhitectul Ion Berindey, cel care a proiectat şi Palatul Cantacuzino din Bucureşti, în prezent Muzeul Naţional George Enescu. La cererea „Nababului“, Berindey nu a făcut rabat de la nimic din ultimele tehnologii ale epocii respective.

Stilul palatului este eclectic, o bijuterie cu elemente rococo şi neoclasice. Este realizat din cărămidă, însă pereţii sunt finisaţi la exterior cu material considerat la acea vreme ca fiind la fel de preţios ca marmura, calcarul alb de Albeşti. De altfel, piatra albă îi conferă un aer de neegalat, inconfundabil şi elegant chiar şi peste vremuri, de altfel triste pe care le-a traversat palatul de la Floreşti.

Pentru construcţie a fost folosit şi betonul armat, şina de cale ferată şi granitul, utilizate în premieră de Anghel Saligny la podul de la Cernavodă. Zidurile exterioare au peste un metru grosime, iar fundaţia palatului şi întregul demisol sunt realizate din piatră brută, ceea ce explică păstrarea aproape intactă a primului nivel, spre deosebire de dezastrul produs la etaj.

Palatul este contruit pe trei nivele, demisol, parter şi etaj. Doar la parter avea 15 camere şi marea sală de onoare cu o suprafaţă de 70 mp. Chiar dacă nu se mai distinge nimic din ele în prezent, după prăbuşirea pereţilor exteriori, modul în care arăta castelul în epocă este lesne de ghicit după frumuseţea coloanelor şi ancadramentele ferestrelor, ori sculptura în basorelief a blazonului familiei.

În faţa palatului a fost amenajată şi o piscină, a cărei formă se poate distinge şi în zilele noastre, iar palatul avea un sistem de încălzire central asemănător cu cel de la Castelul Peleş şi mai multe săli de bal destinate oaspeţilor dornici de distracţie.

micul trianon floresti

Palatul este amplasat pe un domeniu de 150 de hectare. FOTO Adevărul Ploieşti

Pentru a crea o ambianţă armonioasă şi elegantă, boierul Cantacuzino a plantat arbuşti de esenţă rară în jurul palatului. De altfel, grădina, desenată de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor franţuzeşti, cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei.

Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul şi poate fi urmărit şi astăzi, deşi secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podeţe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine şi astăzi. În parc erau înălţate mai multe statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd risipite prin iarbă. Tot în incinta parcului, la o mică distanţă de palat, se află o altă construcţie impunătoare, un imens castel de apă înalt de 30 metri care seamănă cu Turnul Chindiei de la Târgovişte.

O soartă blestemată

În mod tragic, ambele palate din Prahova nu au mai putut să-l bucure prea mult pe Nabab, mort pe neaşteptate în 1913, de pneumonie. Şi, tot ca o coincidenţă, ambele au devenit sanatorii TBC în timpul comunismului, nu înainte de a fi prădate de tot ceea ce s-a putut smulge, apuca şi transporta.

Mihail Cantacuzino, fiul care a moştenit palatul, l-a abandonat, în ciuda risipei de bani realizată de Nabab şi a frumuseţii delicate a palatului. Cutremurul din 1940 a afectat serios construcţia, nemţii au luat tabla de aramă de pe acoperiş şi sobele de teracotă, iar ruşii au furat tot ce a rămas de valoare. La rândul lor, sătenii din Floreşti au demontat şi demolat tot ce putea fi refolosit ca material de construcţie.

micul trianon

Calcarul de Albeşti încă îi imprimă o notă de eleganţă. FOTO Adevărul Ploieşti

Naţionalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat. Pe cele aproape 150 de hectare a fost înfiinţată o unitate de dresaj canin, iar în anexele clădirii a fost înfiinţat un sanatoriu TBC care funcţionează şi în prezent. Cutremurul din 1977 a amplificat dezastrul, provocând dărâmarea coşurilor şi a zidurilor interioare.

Acum, din frumosul Trianon au rămas în picioare doar zidurile. La interior, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei, iar tot locul este infestat cu bacilul Koch, din cauza sanatoriului aflat în imediata apropiere. Pentru siguranţă, terenul ar trebui tratat până la o adâncime de peste un metru.

Palatul face obiectul unui concurs de restaurări

După Revoluţie, palatul a fost retrocedat urmaşilor Nababului, iar reprezentanţi ai familiilor Cantacuzino, Sturza, Bibescu, au vândut – în 2009 – o parte din proprietate unui antreprenor român, lui Radu Tudorache, fost şef în Autoritatea Naţională de Reglementare a Comunicaţiilor, aflat în top Forbes.

Pentru restaurare, palatul, aflat pe lista monumentelor istorice, ar avea nevoie de cel puţin 20 de milioane de euro, dar se vorbeşte şi de o sumă aproape dublă.

micul trianon floresti

Pericolul de prăbuşire a dus la împrejmuirea recentă a castelului. FOTO Adevărul Ploieşti

O variantă luată în discuţie recent în Prahova este restaurarea clădirii, pe baza planurilor originale, printr-un parteneriat public privat încheiat de autorităţi cu actualii proprietari. Primele măsuri vizează ecologizarea zonei, conservarea stării clădirii şi eradicarea bacilului Koch.

Recent, clădirea a fost împrejmuită cu un gard, iar pe unul dintre zidurile la picioarele cărora se află bucăţi mari de rocă desprinse din pereţi este avertisment de pericol de prăbuşire.

Cu toate acestea, ruina palatului încă permite restaurarea şi exploatarea sa prin refuncţionalizare, iar în 2015, Fundaţia Contacuzino Floreşti împreuna cu Ordinul Arhitecţilor din România au lansat un concurs de idei pentru restaurarea, punerea în valoare şi refuncţionalizarea unuia dintre cele mai spectaculoase monumente din România.

Pe aceeaşi temă

Povestea neştiută a Castelului Cantacuzino, din Buşteni. „Nababul“ a dorit să-i învelească acoperişul cu monede din aur şi să-i paveze curtea

Misterele castelelor din Prahova. Plăcile de aur găsite la temelia Peleşului şi „templul metafizic” al Iuliei Hasdeu


 

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite