Drumul Tătarilor, locul pe unde hoardele invadatorilor ajungeau în Transilvania. Strănepotul lui Genghis Khan s-a bătut cu saşii ca să pârjolească Ardealul

Cele mai scurte legături ale Ţării Bârsei cu Gurile Dunării au fost „Drumul Buzăului” şi „Drumul Teleajenului”. Denumirea trecătorii prin care drumul Buzăului intra în Muntenia, „Tabla Buţii”, reprezintă o dovadă directă a comerţului cu vinul din podgoriile Prahovei în Braşov. Totodată, se pare că trecătoarea era şi traseul preferat al cumanilor şi apoi al tătarilor în incursiunile militare peste Carpaţi, de aici şi numele de „Pasul tătarilor”.

În primul secol după întemeierea lor, aşezările săseşti ale Ţării Bârsei au trebuit să suporte şase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345). În prezentarea marii invazii din 1241, persanul Raşid od-Din menţionează şi lupta susţinută în sudul Transilvaniei de tătarii conduşi de strănepotul lui Ginghis-han, Büri, cu poporul „sasan” (saşii).

O altă cronică medievală povesteşte cum a fost zdrobită în Ţara Bârsei oastea Transilvaniei, în fruntea căreia se afla voievodul Pousa. Apoi, Ţara Bârsei a fost devastată şi un „civitas que vocatur Burza” distrus. Civitas/oraşul Burza/ Bârsa probabil că se referă la oraşul Braşov, care în primele forme documentare apare şi sub numele „Barasu” (1252) sau „Brasu” (1271). Acum dispar satele Toindorf şi Arndorf din scaunul Codlea.

Soldat mongol, din epoca lui Genghis Khan. Foto Wikipedia

„Un alt mare asalt – denumit de sursele ungare «a doua invazie» – s-a produs în iarna 1284-1285, spre sfârşitul domniei regelui maghiar Ladislau Cumanul. Potrivit unei cronici ruse, hoardele tătare, însoţite de unii dintre cnejii ruşi, au năvălit în Transilvania: «Blestematul şi cel fără de lege Nogai şi Telebuga cu el au lovit cu război Ţara Ungurească. Nogai a mers la Braşov (Braşev), iar Telebuga a trecut peste munţi, străbătând peste ei trei zile şi a umblat treizeci de zile rătăcind în părţile muntoase, dus de mânia lui Dumnezeu». În legătură cu invazia tătarilor a fost pusă şi construirea celei mai vechi fortificaţii medievale din Braşov: „Cetatea Braşovia”. Aşezată pe vârful Tâmpei, cetatea de refugiu se întindea pe o suprafaţă foarte mare (23.000 mp)”, ne spune istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţan de Istorie Braşov.

Prejmerul, ras de pe faţa pământului

În 1335, tătarii au ars Prejmerul şi au asediat Râşnovul, „trăgând un şanţ mare între Râşnov şi Vulcan, lângă Bârsa”. Cronica lui Joseph Teutsch arată că în Ţara Bârsei au fost dărâmate castelele „cu excepţia cetăţilor Braşov şi Râşnov, iar oamenii au fost prinşi şi jefuiţi”. După 10 ani, tătarii au devastat din nou Ţara Bârsei. 

Preotul Th. Tartler din Prejmer susţine că în această invazie, episcopia Milcovului, „sub care stăteau şi bârsenii”, a fost exterminată de tătari. Potrivit tradiţiei locale din Prejmer, de acum prejmerenii şi ceilalţi locuitori din Ţara Bârsei şi-au ridicat fortificaţiile în jurul bisericilor. 

„Se spune că denumirea germană a Prejmerului, «Tartlau», ar însemna «Tartar-Au» (Lunca Tătarilor), deoarece pe aici le-a fost la îndemână tătarilor să năvălească pentru prima oară în Ţara Bârsei şi tot pe aici obişnuiau să revină acasă”, precizează Nicolae Pepene.

Prejmerul, acum câteva sute de ani. Foto: Arhiva Orendi 

Saşii au încercat să se opună Porţii Otomane

În anul 1605, în timpul răscoalei împotriva trupelor imperiale, saşii braşoveni au fost de partea austriecilor şi au refuzat să-l recunoască pe Ştefan Bocskay ca principe al Transilvaniei. Însă răsculaţii erau susţinuţi de Înalta Poartă otomană şi Ieremia Movilă, domnul Moldovei. Drept pedeapsă, la 19 iulie 1605, beglerbegul Ali Paşa cu 12 000 soldaţi, turci şi tătari, s-a aşezat pe hotarul Prejmerului.

O delegaţie a braşovenilor l-a rugat să le cruţe ţara. În final, cu inamicul lângă zidurile oraşului, braşovenii au jurat credinţă lui Bocskay. Pentru a-l pedepsi pe principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, care s-a opus mazilirii şi a continuat politica antiotomană, în anul 1658 sultanul a trimis în Transilvania o armată compusă din tătari, turci, cazaci şi moldoveni.

Georg Kraus povesteşte în Cronica Transilvaniei: „Trebuie ştiut că puternicul împărat turc poruncise, potrivit numeroaselor sale ameninţări, hanului tătarilor, Mehmed Ghirai, apoi paşii din Silistra, voievodului moldovean şi celui al Ţării Româneşti, să năvălească în Transilvania şi s-o nimicească. În ziua de 5 august ei au năvălit în Transilvania cu o putere armată de vreo două sute de mii de oameni prin Valea Buzăului, au pustiit prin prădăciuni, pârjol şi omoruri cele Trei Scaune şi Ţara Bârsei, astfel încât nici un sat n-a rămas nevătămat, ci toate au fost făcute scrum. Îndeosebi comuna şi cetatea Ghimbav au fost nimicite şi dărâmate până la temelie, toţi oamenii au fost prinşi şi ucişi, de mai mare jalea”.

Răscumpărări în bani şi... potcoave!

După ce întreaga Ţară a Bârsei a fost prefăcută în cenuşă şi nimicită, hanul tătarilor a sosit cu întreaga oaste în ziua de 25 august, în faţa Braşovului. „Îndată ce-şi dădură seama de marea mulţime de duşmani şi de pieirea lor, pentru a nu se socoti că s-au lepădat de Poartă, ei propuseră pace hanului tătarului. Trimiseră în tabăra hanului pe domnul Mihail Hubess, căpitanul oraşului, ca ostatic şi zălog. Drept răscumpărare, braşovenii dădură treizeci de mii de taleri şi un înscris învestit cu pecetea oraşului; hanul la rândul său, dădu de asemenea o scrisoare de întărire”, mai scrie Georg Kraus.

Despre invazia din 1658, preluând tradiţia săsească, Heinrich Wachner povesteşte cum „ceata sălbatică” a năvălit în Ţara Bârsei peste pasul Buzău. „Populaţia se refugiază în bisericile fortificate, pe care duşmanul nu reuşeşte să le cucerească. Doar ghimbăşenii îşi pierd curajul şi îşi predau cetatea. Tătarii şi turcii se aruncă asupra populaţiei adunate în biserică, cu mare cu mic o masacrează sau o duce ca prizonieri. În faţa porţii de pe strada Vămii tătarii ofereau braşovenilor prizonierii spre cumpărare. Adulţii aveau preţul de 10 taleri şi copii mici de 2-3 taleri.

Braşovul, la 1650. StampăCei rămaşi au fost maltrataţi şi omorâţi în faţa braşovenilor. Oraşul Braşov şi cartierele marginale şi le-au răscumpărat locuitorii contra sumei de 20.000 de taleri de la hanul tătarilor spre a nu fi distruse”. Se spune că braşovenii au plătit tătarilor răscumpărarea în bani şi... potcoave. La devastările tătarilor s-a mai adăugat, în anul 1660, o epidemie de ciumă, care zilnic răpea în Braşov 40 de vieţi. „Ciuma cea mare”, cum a fost numită de braşoveni, a ucis pe judele primar Michael Hermann şi pe medicul oraşului, Trostfried Hegentius.

Drumul Tătarilor, promovat pentru Braşov Capitală Culturală Europeană 2021

Programul artistic Braşov – Capitala Europeană a Culturii 2021, axa Trasee Culturale – Programul Mica Transilvanie, include şi proiectul „Itinerariile Ţării Bârsei”, promovat de istoricul Nicolae Pepene. Potrivit dosarului de candidatură Braşov 2021, Axa Trasee Culturale se referă la ,,turismul cultural concentrat în itinerarii culturale dezvoltate în Ţara Bârsei şi Braşov.

De asemenea, presupune conectarea Braşovului la Itinerariile Culturale Europene care au repere importante în spaţiul cultural local. Este o acţiune care are ambiţia de a face Ţara Bârsei, în special, şi România, în general, mai vizibile în Europa".

Proiectul Itinerariile Ţării Bârsei se referă la 11 rute de turism cultural care au la dispoziţie „infrastructura” culturală formată din monumentele istorice şi naturale ale zonei din jurul Braşovului. Una dintre rutele proiectului este Drumul Tătarilor: Vama Buzăului – Prejmer – Braşov – Ghimbav – Codlea – Râşnov.