DOC, la Adevărul Live: „Rapul românesc e trist. Eu nu am pretenţia ca românii să înţeleagă muzica mea, vreau să le placă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
DOC activează pe scena hip-hop din
România din anul 1997 FOTO Eduard Enea
DOC activează pe scena hip-hop din România din anul 1997 FOTO Eduard Enea

Interviu DOC. DOC, pe numele real Vlad Munteanu (35 de ani), a fost prezent în studioul Adevărul Live, pentru povesti despre ultimul album lansat, „DOC şi Motzu în HD“, pentru a analiza industria muzicală actuală, pentru a povesti despre colaborarea cu Smiley, dar şi pentru a detalia planurile de viitor.

DOC a colaborat cu Smiley pentru piesa „Pierdut buletin“, piesă care promovează cel mai nou album al acestuia, „DOC şi Motzu în HD“. „«Pierdut buletin» vorbeşte despre căutarea EU-ului înlăuntrul fiecăruia, şi nu în validările materiale sau sociale. Visul, trezirea, căutarea EU-ului, dragostea, revolta, stilul, imaginaţia - toate ale mele, pe muzica lui Motzu, într-un album crescut peste trei ani, în 18 piese şi 64 de minute“, spune DOC despre piesă şi album.

DOC activează pe scena hip-hop din 1997, când, împreună cu Nwanda şi Deliric, au pus bazele trupei Trilogia. Doi ani mai târziu, în 1999, lui DOC şi Deliric li se alătură Vlad Dobrescu şi ia naştere trupa CTC (Controlul Tehnic de Calitate), cei trei înfiinţând label-ul independent de hip-hop Facem Records.

Rapper-ul porneşte în 2010 şi un proiect solo, lansând primul album - „Scăpat de sub control“ -, un material compus din 22 de track-uri şi colaborări cu artişti precum Cedry2k, Maximilian, Guess Who şi Bitză. Urmează, în 2011, mixtape-ul „Rapcapitulare“ şi cel de-al doilea album, „Lucrare de control“, iar în 2013, DOC lansează mixtape-ul „Trailer“.

Din 2014, DOC colaborează cu echipa HaHaHa Production, împreună cu care a lansat, până acum, single-urile „Bula mea“ (feat. Vlad Dobrescu & Deliric) şi „Băiatul bun, băiatul rău“ (feat. Ana Maria Alexie şi Vlad Munteanu), incluse pe albumul „DOC şi Motzu în HD“.

La Adevărul Live, DOC vorbeşte despre istoria CTC, despre ce l-a determinat să se alăture echipei HaHaHa Productions, dar şi despre o nouă etapă în cariera lui muzicală. 

Interviu DOC Adevărul Live

„Adevărul“: „DOC şi Motzu în HD“, un nou album în cariera ta. Spune-mi mai multe despre el. 

DOC: Un al treilea album. În primul rând, vreau să ştii că întotdeauna am considerat că eşti cel mai drept om, vii cu întrebările de interviu clasic şi eu nu vreau să faci asta. Hai să vorbim adevăruri. Îmi vine greu să vorbesc despre muzica mea. Ştii de ce? Pentru că eu am făcut-o şi dacă eu am făcut-o şi ţi-am dat-o ţie să o asculţi, vreau ca tu să înţelegi ceva din ea şi eu sunt OK cu orice ai înţelege tu, pentru că se filtrează prin propriul tău filtru. Eu atât vreau, eu nu vreau să-ţi explic muzica mea. Nu cred că dacă îl puneai pe Picasso la masă şi îl puneai să-ţi explice un tablou, o făcea? Nu mă compar cu Picasso, nici măcar artistic nu împărţim aceeaşi ramură. Muzica mea e muzica mea. Eu o fac şi fiecare înţelege ce îşi doreşte, ce poate, ce simte din ea. Şi nu-mi doresc să o explic eu. Să le f** filmul. 

Albumul a fost o simţire. Eu am început în 2012, prin vara lui 2013 era gata din punct de vedere conceptual, anul acesta am mai adăugat câteva piese, multe le-am scos pe parcurs, fiindcă nu se mai adaptau filmului meu de acum. Ne schimbăm, ne modificăm. Sunt foarte mulţumit de tot ce s-a întâmplat până acum cu albumul, sunt foarte mulţumit că strategia pe care am abordat-o a funcţionat. Albumul nu a fost o minciună, e cel mai lucrat, cel mai pigulit, cel mai gândit album al meu. Motzu a făcut minuni la producţie.

„Trăiesc cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori“

Albumul este promovat de piesa „Pierdut buletin“, în colaborare cu Smiley. Spuneai că melodia este despre regăsirea de sine. La ce te refereai mai exact?

doc foto eduard enea

M-am săturat de gluma cu buletinul, i-am dat o singură dată share piesei. E peste tot piesa asta, sunt conştient de asta. E la radio, e peste tot.  A ajuns o piesă care te asasinează. Nu vreau să mai vorbesc de ea, îşi face treaba deja. Sunt foarte mândru de piesa asta, are un mesaj aparte, pun pariu, fără supărare faţă de audienţă, dar cred că jumătate din oameni nu cred că au priceput exact despre ce vorbesc eu acolo, pentru că Smiley cântă atât de frumos, încât te doare la bască. Smiley şi-a pierdut buletinul, ăla cine e? Sunt OK şi cu asta, mă pun în toate unghiurile, ştiu ce fac, mă pun în pielea ăluia care mă ascultă, sunt conştient de toate astea. Trăiesc cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori. Sunt sătul de toate glumele, eu am bănuit că dacă se duce piesa, aşa o să fie, m-am pregătit de mult. Eu sunt pregătit pentru tot şi am lucruri pregătite pentru înainte. 

Eu n-am făcut piesa asta ca să fie pe radio. Că a intrat la radio e doar pentru că e şi Smiley, sună foarte bine, e o piesă foarte bună şi merita să fie acolo. Don't fuck with that! E o piesă tare! 

Pe mine nu mă interesează nici de ăia care sunt de acord cu ce fac eu, dar de ăia care nu sunt. Lumea nu înţelege chestia asta. Trebuie să ţi se rupă mielu' de lume când scrii şi când faci piese, nu trebuie să te gândeşti la ei. Aia vine din tine, canalizezi tu nişte energii, dacă faci tu piesa, dacă participi la procesul creativ, eu aşa sunt. I don't give a fuck! Eu trebuie să fac ce simt eu. D-aia am lăsat o slujbă sigură ca să fac nebunia mea. Vreau să merg până la capăt cu ea. 

Mărturiseai că eşti egoist atunci când vine vorba de muzica ta, că nu îţi pasă de ce cred alţii. De ce? 

Orice artist adevărat e egoist. Îţi alegi tu un public? Te ascultă ăia care sunt ca tine. Şi eu sunt un taur, sunt un nebun, dau jos zidul, nu-mi pasă. Eu fac treabă, eşti nebun?, nu stau pe loc. Eu fac ce simt, nu cuantific lucrurile. 

„Nu ascult rap românesc“

Ce părere ai despre industria muzicală românească actuală? 

Nu-mi place să-mi dau cu părerea. Fiecare îşi face treaba lui, încerc să ţin ipocrizia umană la minimum, toţi o avem, să nu ne c**** pe noi. Ai văzut ce fac eu când zice cineva ceva de mine, aşa că nu-mi place nici mie să zic de alţii. Rapul românesc e în starea în care e. Eu nu ascult rap românesc, mă sparg doi-trei de la noi, în afară de ai mei. 

DOC, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

interviu doc adevarul lvie
interviu doc adevarul lvie

„Hatereala“ de după succes

Declarai că nu ai pretenţia ca românii să înţeleagă rapul. De ce? 

Nu am pretenţia ca românii să înţeleagă muzica mea, am pretenţia să fac muzică atât de OK încât să le placă şi să o mai asculte. Dar nu am pretenţia să înţeleagă de unde a plecat treaba, că eu fugeam cu Toto, el cu spray-urile şi garda după noi, că făceam freestyl-uri la Vlad, în '99, după casete. Nu mă aştept ca ei să înţeleagă tot parcursul nostru, d-aia trebuie să le serveşti un material care să includă toate astea în execuţie, care intră în pachet, să dea fineţea produsului. Tot ce am făcut până acum a dus aici. Dacă faci ce trebuie ţi se leagă perfect totul. Dacă faci ce trebuie. Eu nu judec pe nimeni. Nu stau să le cer nimic. 

Nu că nu-mi pasă de fani, sună foarte dur asta. Nu mă interesează părerea lor. Fanul meu perfect e ăla care ascultă, îi place şi mă respectă în capul lui. Sunt două feluri de fani: ăla care ascultă, îi place şi mă respectă în capul lui, mai vine la un show, poate îmi cumpără un CD, dar nu stă el să îmi explice mie nimic, el ştie că eu fac ce vreau şi lui îi place; şi ăla care ascultă, nu-i place şi zice: Bă, p*** mea, asta e, nu-mi place, merg la următorul. Îmi pasă de ei, la modul să fie bine, să trăiască, să nu fumeze, din astea umane, nu-mi doresc un genocid între fanii mei. Asta sună foarte dur: nu-mi pasă. Sunt nişte oameni cărora eu le livrez muzică, lor le place sau nu. 

Sincer, depinde de cât de tare eşti de caracter sau cât de slab eşti să treci peste asta. Când ai un pic de succes vine şi „hatereala“. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai mare este ura unora. Trebuie să ai tărie de caracter pentru a realiza că ura este vine cu succesul şi eu trebuie să folosesc ura asta ca un combustibil pentru ce am de făcut. Eu aşa fac, boss! Nu e o problemă a românilor, e o problemă mondială. Eu n-am aplaudat niciodată pe nimeni, nu am arătat veto-ul nimănui, pentru că nu e treaba mea. Dacă îi place unui om muzica pe care o faci tu, ţi-ai făcut treaba. Înseamnă că tu l-ai făcut pe ăla să simtă ceva. 

De ce rapul românesc nu a crescut ca o cultură

De ce rapul din România nu se ridică la nivelul rapului din alte ţări? 

Tot timpul am ascultat numai rap din afară, îmi pare rău. Depinde cu ce compari. Îmi zici Franţa, îmi pare rău, nu cred că se va ridica. Franţa e o industrie nenorocită, eu ascultam rap francez din '97, oamenii erau mult mai dezvoltaţi încă de atunci, beat-urile franţuzeşti sună bine dintotdeauna. Nu mai zic, că îi supăr pe oameni. Rapul românesc e trist. Ce treabă am eu cu rapul românesc? Uite-te şi tu la rapul românesc, nu a crescut ca şi cultură. Nu a vrut nimeni ca rapul ăsta să fie o cultură şmecheră şi să înţeleagă lumea, să fim toţi uniţi. Nu a vrut nimeni. Pentru monopol. Toată lumea a vrut monopol, nimeni nu a vrut să fie o cultură. Noi am vrut tot timpul, de la început. Nici acum nu vor, toţi sunt pe brigăzi. Nu e nicio cultură, a fost festivalul vieţii la Reşiţa, cel mai rap festival, cu toţi băieţii, au fost 20-30 de oameni. Hai, bă, reveniţi-vă, faceţi muzică bună să prindeţi lumea la urechi. 

Unitatea de care rapul are nevoie

Noi suntem un fenomen aparte în România, nu există nimeni ca noi. Eu nu pot să raportez pe nimeni din rapul românesc la noi. Fie că e Mafia şi Paraziţii, care şi-au făcut felia lor, noi avem felia noastră. Ei au fost tot timpul mai difuzaţi. Noi am rămas fraţi 19 ani. Aceeaşi brigadă, eu cu oamenii ăştia mă trezesc, ne completăm. Noi suntem altceva. Suntem undeva unde facem şi bani. Doar nu mă lasam de muncă să mor de foame. 

DOC, alături de jurnalistul Victor Arvunescu, în studioul Adevărul Live FOTO Edurad Enea

interviu doc adevarul live
interviu doc adevarul live

Satisfacţia de a face ce vrea

La un moment dat ai lăsat stabilitatea unui loc de muncă bine plătit pentru pasiune. A meritat? Ţi-a oferit muzica satisfacţia de care aveai nevoie? 

Satisfacţia că fac ce vreau eu. Normal că mi-a dat. Fac asta, trăiesc din asta. Îmi ajunge, nu mi-am luat nimic, maşini, case. Nu, dar pe parcurs am vrut-o şi vreau mai mult.

DOC vrea să scrie istorie pentru România

Ce înseamnă mai mult?

O să vedeţi toţi ce vreau. Nu vreau pentru mine, vreau pentru ţara asta. Istoria aia pe care n-a făcut-o nimeni şi trebuie să o facă cineva pentru ca România să existe. O să se întâmple. 

Şi pe „Pierdut buletin“, dar şi pe alte piese, aduci aminte de bunica ta. Ce înseamnă ea pentru tine? 

doc foto eduard enea

Da, e foarte importantă. E ca mama mea, ea m-a crescut de la 12 ani. Tot ce spun eu asta are un sens. Şi ştii cine o să valideze toate astea? Istoria. Că trebuie să-l tratez pe celălalt aşa cum vreau eu să fiu tratat. Cea mai modă veche. Bunica mea a făcut istorie în inima mea. Bunicul mea a fost un ţăran de la câmpie, mergea cu vacile, nu a fost la şcoală, nu a fost la liceu, nu a făcut facultate şi a ajuns şed la PECO. Bunicul mea era şef peste toţi golanii de la PECO. Eu am tot respectul pentru bunicul meu. Asta e istoria pe care trebuie să o respecţi. 

Sfatul lui DOC: „Munciţi până vă ies ochii, credeţi în voi şi o să vă iasă, dar durează“

Eşti conştient de rolul de influencer asupra generaţiei tinere? 

Da. Eu vreau să le zic atât: eu am putut să fac asta, am plecat din 97 de la o nenorocită de agendă, pe care scriam eu versuri, şi apoi pe o nenorocită de imprimantă cu nouă ace printam pe foi aduse de maică mea, scriam toate tâmpeniile. Am plecat de acolo şi am ajuns aici. Am muncit şi am făcut o treabă de care sunt mândru. Munciţi până vă ies ochii, credeţi în voi şi o să vă iasă, dar durează. 

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite