Secretul cumplit din viaţa actriţei Elvira Godeanu. De ce a fost părăsită de tată „marea doamnă a teatrului românesc“
0
Actriţa Elvira Godeanu, „Marea doamnă a teatrului românesc“, aşa cum a fost catalogată, a avut o copilărie nefericită din cauza comportamentului tatălui ei, Constantin Glodeanu.
Josefina s-a născut în anul 1880 la Târgu Jiu şi a fost fiica lui Iosef şi Eleonorei Visner. Aceasta a fost fata consulului austriac de la Galaţi De asemenea, Iosef a deţinut o cunoscută fabrică de bere. Josefina s-a îndrăgostit de Constantin Glodeanu, un bărbat frumos, dar cu multe vicii. „Pe malul Jiului (...) venea lumea să bea bere «la neamţu, la Vissner». Într-o zi a apărut şi tata la o halbă de bere. Era student la medicină veterinară şi gazetar la Epoca şi umbla prin ţară în căutare de subiecte pentru articole. Când a văzut-o pe mama a făcut pentru ea un <<coup de foudre>> - cum se spune. Naivă, timidă, fragilă, departe de perfidiile vieţii, mama s-a îndrăgostit de tata nebuneşte. Bunicii i-au căsătorit, le-au dat foarte mulţi bani şi au plecat să locuiască la Galaţi, unde bunica, care era fiica consulului austriac din acest oraş, avea câteva case", se arată într-un interviu dat de marea actriţă Ludmilei Patlanjoglu şi publicat în Adevărul Literar - Artistic din anul 1995.
Viaţa de cuplu nu durat foarte mult timp, întrucât Constantin nu era un bărbat stabil. „Fericirea a fost scurtă. Tata era o fire pasională, un bărbat frumos, înalt, cu părul ondulat, un gen de Leonard cu mare seducţie. Îi plăcea viaţa boemă, iubea femeile, băutura, petrecerile. Mama a fost sacrificată lângă el pentru că aceste vicii nu l-au părăsit niciodată", a povestit Elvira Godeanu, într-un interviu.
Josefina a născut-o pe Elvira la Bucureşti, la vârsta de 24 de ani. Constantin a părăsit-o chiar în spital, iar Josefina nu şi-a alăptat copila, pentru că soţul ei îşi dorea un băieţel: „Părăsită de soţ, departe de părinţii aflaţi la Tg-Jiu, Josefina, la vârsta de 24 ani, o va naşte pe Elvira pe 13 mai 1904, la clinica medicului Drăghicescu din Bucureşti. Patima mamei sale pentru Constantin Glodeanu, aşa cum afirmă după ani Elvira, o va face pe cea dintâi să nu vrea să-şi alăpteze copilul într-o primă fază, de supărare că nou născutul nu era băiat, ceea ce, probabil, l-ar fi înmuiat pe fugar, făcându-l să se întoarcă la ea. Acesta se întoarce totuşi, le ia pe cele două din clinică şi pleacă la Tg-Jiu, unde este primit precum fiul rătăcitor, iertat, cadorisit cu bani şi trimis, împreună cu familia, din nou, la Galaţi. Numai că fericirea a durat doar o lună, Constantin a reînceput escapadele, iar Iosif Visner a trebuit să le aducă pe cele două acasă, la Tg-Jiu. Precum în melodrame, Constantin revine spăşit, promiţând iarăşi câte-n lună şi stele. De data aceasta, neamţul i-a tras două palme zdravene şi l-a dat pe uşă afară“, arată scriitorul Ion Cepoi în lucrarea „Elvira Godeanu, o poveste de pe Jiul de Sus“.
Mama Elvire Godeanu a încercat să se spânzure
Durerea Josefinei după ce a fost părăsit de soţ a fost greu de depăşit, aceasta chiar încercându-se să se sinucidă.
„Disperată, mama a încercat să se spânzure în podul casei, dar bunicul a urmărit-o şi a smuls-o în ultima clipă din ştreang. Era un şoc prea puternic pentru ea. Nimic nu o mai atrăgea, se însingurase de lume, avea cumplite crize de melancolie. Nu a mai vrut să audă de o altă căsătorie, deşi surorile ei doreau să o mărite. Tot restul vieţii a trăit ca o sfântă, nu a mai existat nici un alt bărbat pentru ea. Şi acum simt o strângere de inimă, când îmi amintesc cum o găseam cu ochii în lacrimi, lângă fotografia lui tata, care se afla pe masă, în camera noastră. Când eram copil, tot timpul sărutam această poză, o mângâiam şi îl aşteptam. «Când vine tata, vreau să-l văd!». Mi se spuneau tot felul de minciuni: tata o să vie ... dar n-a venit. Eu nu l-am văzut pe tata niciodată în carne şi oase. Când m-am făcut mare şi mi-am dat seama de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia. L-am urât cumplit. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit hăituită de această absenţă",
a mai relatat Elvira Godeanu în interviul pe care l-a acordat.
O adevărată dramă
Drama copilului crescut fără tată o va urmări toată viaţa pe Elvira. Suferinţa provocată nu a dispărut niciodată. „N-am înţeles niciodată de ce tatăl meu a părăsit-o pe mama, când eu aveam un an şi jumătate. Nu atunci, n-am înţeles mai târziu, când puteam să înţeleg, nu pricep nici acum cum a putut să-mi facă aşa ceva. A plecat şi dus a fost. Nu l-am cunoscut niciodată", a mai spus Elvira Godeanu.
Absenţa tatălui le-a unit însă pentru totdeauna pe mamă şi fiică, Josefina devenind pentru Elvira fiinţa cea mai importantă. „În acelaşi timp însă, le-a modificat destinul, cele două trebuind să se descurce de acum singure. Mai întâi, începând cu anul 1907, au vieţuit o bună bucată de vreme în casa mătuşii Laura, Josefina ajutându-şi sora la supravegherea treburilor casnice şi primirea oaspeţilor care treceau des pragul influentului său cumnat. Cât o priveşte pe Elvira, aceasta se joacă împreună cu verii săi, urmează cursurile Şcolii primare de fete din Tg-Jiu şi, mai ales, îşi asumă responsabilitatea de a o proteja pe mama sa, datorie care o va însoţi până în clipa despărţirii definitive de aceasta“, mai mneţionează Ion Cepoi.
Elvira a fost mereu alături de mama ei şi i-a înţeles suferinţa. „Tata ne-a părăsit devreme, a mai revenit de câteva ori, pentru că mama îl iubea cu patimă, dar noi am rămas singure, la o mătuşă. Am stat alături de mama până în ultima clipă. Am adorat-o", spunea marea actriţa în interviul „Replici pe scena vieţii“, apărut în Almanahul Flacăra, din 1989.
Alături de mamă până în ultima clipă
Elvira s-a mutat împreună cu mama ei la Caracal, unde aceasta a lucrat la un pension. Cele două ajung, apoi, la Bucureşti, ca urmare a dorinţei Elvirei de a urma Conservatorul. Cele două sunt nedespărţite până la moartea Josefinei.
„Silită de împrejurări ca de acum să-şi câştige existenţa prin propriile puteri, mama Elvirei se mută la Caracal şi devine secretar-administrator la pensionul doamnei Lilly Puricescu, fiică a prinţesei Levidis, o femeie cu vastă cultură, doctor în litere la Sorbona şi bună cunoscătoare a limbilor franceză, germană, greacă, latină şi sanscrită. Aici, la Caracal, Elvira va urma cursurile pensionului condus de doamna Puricescu, desăvârşindu şi studiile liceale şi devenind posesoarea unei zestre intelectuale cât se poate de solide. Prin 1921 - odată cu intenţia Elvirei de a urma Conservatorul, cele două se mută în Bucureşti, în casa Mitei mai întâi, mai apoi în zona Cişmigiului şi a Bisericii Amzei. În tot acest răstimp, până la moartea Josefinei, survenită în 1946, Elvira va continua să-şi idolatrizeze mama, fiindu-i alături în fiecare clipă. Când aceasta a trecut în nefiinţă, Elvira se afla în repetiţii la «Dama cu camelii“, mai arată Ion Cepoi.
Tatăl a venit la una dintre piesele Elvirei
Tatăl a urmărit-o din umbră pe Elvira şi chiar a admirat-o într-o piesă în care aceasta juca. „Cândva, în timpul unui spectacol în care jucam, s-a iscat în sală o rumoare, o agitaţie. Unui spectator i se făcuse rău. Mi s-a spus, mai târziu, că ar fi fost tatăl meu. Chiar dacă l-aş fi cunoscut, nu-l iertam. Cum a putut s-o părăsească pe mama aşa, pe mama mea, care abia a fost salvată, care avrut să se sinucidă, fiindcă îl iubea nespus? E adevărat, era şi el frumos, cuceritor", a mărturisit Elvira Godeanu într-un interviu acordat lui Nicolae Arsenie şi publicat în Adevărul literar şi artistic.
Constantin Glodeanu a decedat în anul 1939, la vârsta de doar 61 de ani.
Se încarcă comentariile...
