Lacrimile torţionarului Alexandru Vişinescu în faţa Curţii Supreme: „Vă rog să mă lăsaţi să mor. Am fost o slugă până să fiu militar!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 - 1963, a plâns astăzi în sala de judecată de la Curtea Supremă la ultimul termen din procesul în care este judecat pentru infracţiuni contra umanităţii. El contestă o condamnare de 20 de ani de închisoare dată de Curtea de Apel Bucureşti.

Curtea Supremă a judecat, astăzi, ultimul termen al dosarului în care este judecat pentru crime împotriva umanităţii torţionarul Alexandru Vişinescu, urmând ca în 10 februarie să anunţe sentinţa definitivă. Instanţa de fond l-a condamnat la 20 de ani de închisoare.

Alexandru Vişinescu nu a vrut să dea declaraţii în această fază a procesului, deoarece ar avea probleme de sănătate. Avocata acestuia a cerut ca fostul comandant al penitenciarului Râmnicu-Sărat să fie supus unei expertize psihiatrice, dar solicitarea este respinsă de instanţă. Mai multe rude ale victimelor cer să se mărească cuantumul daunelor morale.

Ultimul cuvânt

Alexandru Vişinescu a început să plângă în faţa judecătorilor Curţii Supreme şi a încercat să justifice de ce nu a mai vrut să dea nicio declaraţie.

„Trebuie să mă întelegeti că nu vreau să fac aici o scamatorie. Nu pot să vorbesc. Vă rog să mă întelegeti. Sunt de acord cu ce a cerut avocatul. Vă rog să mă lăsaţi să mor. Tatăl meu a murit când eu nu mă născusem”, a spus Vişinescu. A fost momentul în care fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu-Sărat a început să plângă.

„Am fost o slugă până să fiu militar!”, a spus acesta, cu ochii în lacrimi.

Instanţa l-a întrebat dacă a citit memoriul depus de mai mulţi deţinuţi. „Sunt zeci de scrisori din toate colţurile ţării. N-am ştiut că va veni treaba asta când am fost acolo. La orice condamnare sau executare a pedepsei, când deceda un deţinut, nu se putea face nimic până nu venea Securitatea de la Ploieşti. Nu se puteau îngropa până nu venea Securitatea”

Instanţa: De ce au murit detinuţii acolo?

Alexandru Vişinescu: Atâţia ani ...au murit din cauza vârstei.

Pledoaria procurorului

Procurorul a cerut menţinerea condamnării date în faza de fond a procesului şi a declarat în faţa instanţei: „Poate în închisoare Vişinescu va scrie o carte în care să-şi ceară iertare victimelor şi rudelor lor. Poate va avea o revelatie si va cere iertare pentru ce a făcut. Va reuşi aşa să iasă mai repede”.

Ce spune apărarea

Avocata lui Visinescu a spus că: „Probleme sunt şi acum în penitenciarele din România şi nimeni nu îşi pune întrebări. La Râmnicu Sărat, pereţii închisorii era foarte groşi, normal ca era frig. Martorii au venit cu probe din ziare, cu articole, cărţi. Sunt opere de beletristică şi au încărcătură emoţională mare, normal. Nu mi se pare corect. Trebuie reapreciate toate probele. Starea de singurătate, de claustrare... E clar că i-a afectat pe deţinuţi…. Corneliu Coposu chiar a zis ca securitatea era cea care îl tortura”.

Vişinescu, condamnat la 20 de închisoare

Pe 24 iulie, torţionarul Alexandru Vişinescu a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare cu executare, asta deşi procurorul de caz a cerut pedeapsa maximă prevăzută de lege în cazul său, dar mai favorabilă, respectiv 25 de ani de închisoare.

Instanţa a mai decis atunci că trebuie să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmaşilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob şi 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea.

De asemenea, magistraţii au menţinut sechestru asigurător pus de către anchetatori pe imobilul în care locuieşte Alexandru Vişinescu, dar şi pe o serie de acţiuni pe care acesta le-ar deţine la SIF.

Argumentele Curţii de Apel Bucureşti

Magistraţii care l-au condamnat au precizat în motivarea deciziei că faptele comise de fostul torţionar comunist sunt extrem de grave şi îl indică drept artizanul şi executantul "plin de zel" al unui program de persecutare brutală a deţinuţilor, nemaiîntâlnit ca duritate în sistemul penitenciar românesc.

„Faptele reţinute în sarcina lui Vişinescu sunt extrem de grave, iar modul şi împrejurările concrete de săvârşire, perpetuarea lor în toată perioada (de aproximativ 7 ani) cât el a îndeplinit funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat şi consecinţele dramatice şi ireversibile pe care le-au produs asupra victimelor (fie ucise, fie lăsate cu traume fizice şi psihice pentru tot restul vieţii) îl indică pe acesta nu doar ca pe un instrument, ce şi-a dovedit cu prisosinţă capabilitatea, folosit de autorităţile statale ale epocii pentru îndeplinirea obiectivului politic al nimicirii «duşmanilor de clasă» anume plasaţi în custodia sa, ci drept artizanul şi executantul plin de zel al unui program original de persecutare brutală a deţinuţilor «contrarevoluţionari» (supuşi în permanenţă, fără vreo urmă de remuşcare din partea sa, la tratamente inumane şi degradante şi acte repetate de tortură fizică şi psihică, culminând cu exterminarea a mulţi dintre ei), nemaiîntâlnit ca duritate chiar în sistemul penitenciar românesc al vremii”, precizează judecătoarea Carmen Veronica Găină, în motivarea deciziei de condamnare a fostului şef al penitenciarului Râmnicu Sărat.

În documentul citat se mai arată că persoanele care au fost încarcerate în Penitenciarul Râmnicu Sărat au caracterizat perioada de detenţie ca cea mai cumplită şi dură dintre cele trăite.

„Brutalitatea acelui program şi a inculpatului însuşi, ca promotor al acestuia, dar şi ca individ, le-a determinat pe victimele care i-au supravieţuit, cu experienţă carcerală, anterioară şi posterioară, în alte penitenciare din ţară, dar şi în U.R.S.S., să caracterizeze perioada detenţiei din Penitenciarul Râmnicu Sărat drept cea mai cumplită, dură şi crudă dintre cele trăite de ele, atribuind această stare de fapt contribuţiei personale a inculpatului”, se menţionează în motivare.

Magistratul arată că ”dincolo de afirmaţiile anterior prezentate, există fapte incontestabile, care dovedesc că regimul discreţionar şi brutal aplicat deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Râmnicu Sărat este indisolubil legat de contribuţia personală a inculpatului, debutând odată cu numirea acestuia în funcţia de comandant”.

„Astfel, din documentele aflate în dosarul personal al deţinutului politic LI (care, la momentul preluării funcţiei respective de către inculpat, se afla încarcerat în Penitenciarul Râmnicu Sărat de mai mult de un an, respectiv din data de 04 martie 1955), rezultă că acestuia nu i-a fost aplicată de către comandantul anterior nicio pedeapsă disciplinară, deşi gardienii l-au sesizat cu rapoarte în care menţionau abateri de aceeaşi natură cu cele pentru care, mai târziu, inculpatul l-a sancţionat în mod sever, de nenumărate ori, comandantul respectiv limitându-se la a menţiona, prin rezoluţii olografe, pe acele rapoarte, că se vor anexa la dosarul deţinutului. De asemenea, din documentele respective, rezultă că, în legătură cu acelaşi deţinut politic, comandantul anterior, spre deosebire de inculpat, a aprobat, în conţinutul şi pe termenele indicate de medic, toate măsurile de odihnă şi regim alimentar propuse prin referate ale acestuia”, se mai arată în motivarea condamnării lui Vişinescu.

Alexandru Vişinescu, primul torţionar trimis în judecată

Procurorii Parchetului General l-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu, comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 - 1963, pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Ulterior, IICCMER a mai sesizat la parchet fapte similare ce ar fi fost comise alţi foşti torţionari: Ioan Ficior, Florian Cormoş, Constantin Istrate, Refic Fizula, Neculai Tilici şi Teodor Sârbu.

Procesul lui Alexandru Vişinescu a început pe 24 septembrie 2014 la Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit rechizitoriului, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

„Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au arătat procurorii în documentul citat.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

Deţinuţii mureau lent după ce erau torturaţi fizic şi psihici

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

„Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50.

Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.

În prezent, el trăieşte într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună. 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite