Dezvoltarea sectorului digital: este România pregătită pentru a 4-a revoluţie industrială?

Tehnologia digitală are un impact semnificativ asupra tuturor segmentelor din societate şi economie, atât în lume, cât şi în Europa, influenţând astfel evoluţia şi profilul pieţei muncii. În faţa noilor provocări generate de această nouă revoluţie industrială, ţările trebuie să se adapteze pentru a transforma noile schimbări în oportunităţi. Este însă România pregătită pentru a 4-a revoluţie industrială generată de dezvoltarea sectorului digital?

Aceasta este, de altfel, tema principală a dezbaterii organizate pe 4 aprilie, începând cu ora 17:00, la Connect Hub, de Fundaţia Stânga Democratică şi Friedrich Ebert Stiftung România. Conferinţa face parte dintr-un ciclu de întâlniri, intitulat "România echitabilă" prin care se doreşte crearea unei comunităţi de experţi care doresc să lucreze la elaborarea de politici menite să reducă inegalităţile.

De altfel, evoluţiile alerte din domeniul digital, din ultimii ani, precum şi cele care sunt aşteptate, au dat naştere unei dileme tot mai presante: sunt noile tehnologii echitabile sau creează acestea noi inegalităţi?

Această întrebare trebuie să ne îndemne să găsim soluţiile ca dezvoltarea sectorului digital să fie accesibilă tuturor şi să nu cadă sub controlul total al unui grup restrâns de ”privilegiaţi ai tehnologiei”. Celebrul fizician şi cosmolog Stephen Hawking consideră că dacă tehnologia continuă să înlocuiască resursa umană şi dacă lumea continuă pe acelaşi drum neoliberal din ultimii ani, riscăm ca societatea noastră să se transforme într-o distopie, o societate dihotomică, profund inegală, compusă dintr-o clasă socială restrânsă, de tip oligarhic, deţinătoare a bogăţiei şi, de cealaltă parte, o clasă numeroasă extrem de săracă. Hawking subliniază că ”În cazul în care maşinăriile vor produce tot ce avem nevoie, consecinţele vor depinde de modul în care va fi distribuită bunăstarea”. Astfel, dacă bunăstarea generată de tehnologie va fi distribuită echitabil, toţi oamenii se vor bucura de o viaţă luxoasă şi relaxantă. În schimb, dacă proprietarii de tehnologie vor lupta împotriva distribuirii corecte a bunăstării, atunci ne aşteaptă un viitor sumbru, dominat de sărăcie. Iată de ce bunăstarea depinde de oameni, ideologii şi politici, nu de noile tehnologii în sine. Nu dezvoltarea sectorului digital este un pericol pentru distribuirea echitabilă a bunăstării, ci gândirea neoliberală. Tocmai din acest motiv consider că, mai ales pentru România, dezvoltarea noilor tehnologii este o oportunitate de care însă trebuie să învăţăm să profităm. 

România are companii în sectorul TIC cu un foarte mare potenţial, avem investitori interesaţi de capacitatea sectorului digital românesc şi, cel mai important, avem mulţi specialişti de excepţie şi o înclinaţie aproape firească a tinerilor noştri către acest domeniu. Sectorul digital nu este doar despre reducerea şomajului, ci poate oferi României motoarele necesare pentru a se dezvolta.

Potrivit statisticilor din prezent, dacă nu se vor găsi soluţii rapid pentru pregătirea forţei de muncă, Europa riscă să se confrunte cu un deficit de peste 800.000 de specialişti TIC până în 2020, punând în pericol competitivitatea UE la nivel mondial. Cu un număr de 100.000 de specialişti IT certificaţi, în 2015, România ar putea contribui la echilibrarea acestui deficit la nivelul Uniunii. România este lider în Europa şi a şasea ţară din lume în ceea ce priveşte numărul de specialişti IT certificaţi, cu o rată a densităţii la 1.000 de locuitori mai mare decât SUA sau Rusia. Principalele puncte tari ale României sunt, potrivit companiei americane de cercetare Gartner, forţa de muncă bine pregătită şi costul scăzut al serviciilor IT. Potrivit Brainbench Global Report 2014, România se află printre primele 5 ţări din lume (înainte de Marea Britanie şi Canada), în ceea ce priveşte specializările IT certficate.

Pe lângă resursa capitalului uman, care ar putea compensa deficitul de la nivelul UE, România poate atrage pe viitor companii noi care să investească în domeniu. De asemenea, cele existente se pot extinde în următorii ani. Patru dintre cele mai mari multinaţionale din sectorul TIC din România (Huawei Technologies, Pentalog, Microsoft şi Atos) anunţau, la finalul lui 2015, că îşi vor extinde centrele din România în următorii doi ani şi vor angaja peste 2.000 de oameni pe plan local. Noi locuri de muncă pot veni şi din piaţa de dezvoltare software offshore. În 2015, România controla 5%, din acest sector de piaţă, fiind a treia ţară (după India şi China) în rândul exportatorilor de software. Piaţa de software şi servicii IT din România s-a situat la circa 2,42 miliarde de euro la sfârşitul lui 2015. Din această sumă, 974 milioane de euro provin de pe plan intern, ceea ce înseamnă că 40% este piaţa locală, iar restul reprezintă export. În ultimii cinci ani, exportul a crescut cu un miliard de euro, iar piaţa internă cu 100 milioane de euro. Circa 32% din această valoare vine din zona administraţiei publice care controlează practic dinamica. Aceste statistici pozitive au fost posibile şi ca urmare a sprijinului guvernului din perioada 2012-2015, care a aplicat un program de promovare a construcţiei de tehnologii IT şi a asigurat un regim fiscal mai favorabil. 

Cu toate acestea România mai întâmpină carenţe mai ales în ceea ce constă dezvoltarea propriilor companii cu impact global. Stimularea antreprenoriatului digital românesc şi dezvoltarea de produse trebuie să devină o prioritate pentru ca resursa umană să nu devină doar un factor de producţie pentru alţii.

Iată de ce România nu are voie să rateze această oportunitate, având la îndemână potenţialul pe care îl subliniam. Cu un plan eficient, care să fie în acord cu Agenda Digitală europeană, ţara noastră poate nu doar să reducă deficitul pe care îl menţionam anterior, contribuind la dezvoltarea competitivităţii UE în această arie, dar are şansa să devină un lider european în domeniul programelor privind dezvoltarea competenţelor digitale.

Pentru a se menţine la acelaşi nivel şi pentru a veni în întâmpinarea previziunilor (un studiu prezentat, în 2016, la Forumul Economic Mondial de la Davos, arăta că 60% din locurile de muncă existente în prezent în România riscă să dispară în următorii ani din cauza computerizării şi automatizării), potrivit cărora în următorii 20 de ani gradul de ocupare va fi serios afectat de digitalizare şi de apariţia unor noi ocupaţii, România trebuie şi poate gestiona inteligent această provocare. La nivel naţional, foarte importante sunt investiţiile în educaţie şi formare, precum şi acordarea în continuare de facilităţi fiscale care să încurajeze acest sector. În acest context, este foarte important să se îndeplinească obiectivele Strategiei Naţionale privind Agenda Digitală pentru România 2020 care, dacă vor fi atinse, vor aduce României avantaje importante: 250.000 de angajaţi în TIC în 2020; un impact estimat asupra economiei româneşti de creştere de aproximativ 3% la nivelul PIB-ului şi 2% în privinţa locurilor de muncă până în 2020.

A patra revoluţie industrială va face inutile anumite meserii existente astăzi, dar va duce la apariţia unor noi profesii şi specializări (ex: bioinformatica, fabricaţia aditivă etc.) şi care, la rândul lor, vor oferi locuri de muncă pentru milioane de persoane. Sunt necesare analize şi studii, astfel încât România să fie pregătită din punct de vedere al competenţelor să facă faţă acestui nou tip de cerere pe piaţa muncii. Tot la aceste nivel, sunt importante investiţiile (6% din PIB pentru Educaţie; atragerea investiţiilor private; încurajarea parteneriatelor public-privat). Acordarea unei atenţii sporite politicilor de reinserţie, care vor elimina din efectele negative ale digitalizării, pentru cei care vor fi scoşi de pe piaţa muncii, sunt la fel de importante.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea actor important care va trebui să se implice în gestionarea provocării digitalizării, partenerii sociali, aceştia trebuie, la rândul lor, să iniţieze dezbateri cu scopul de a defini măsuri politice şi legislative care să garanteze niveluri adecvate de protecţie socială pentru întreaga forţă de muncă.

De aceea, în cadrul dezbaterii de luni, 4 aprilie, vom lansa ideea creării unui think tank dedicat sectorului digital, menit să promoveze iniţiative, proiecte şi politici pentru acest sector la nivel naţional şi european.

Vorbind, însă, despre provocările viitorului, cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl înţelegem şi să-l avem mereu în vedere este acela că tehnologia trebuie să îi servească pe toţi oamenii şi să contribuie la distribuirea echitabilă a bunăstării, nicidecum la îmbogăţirea unei elite sociale privilegiate.

Tocmai de aceea, cred că politicile de stânga sunt soluţia prin care putem transforma dezvoltarea sectorului digital din risc într-o oportunitate pentru crearea de noi locuri de muncă dar şi pentru asigurarea unei dezvoltări echitabile. Noi am început dezbaterea şi identificarea de soluţii, vă aşteptăm şi pe voi pe 4 aprilie.