Istoria secretă a Spitalului de Psihiatrie Voila, închis de Ceauşescu după ce Europa Liberă a dezvăluit că aici erau trataţi copii ai nomenclaturiştilor
0
Unul dintre cele mai cunoscute spitale de psihiatrie din România, Voila, funcţionează într-un fost castel al prinţului Barbu Ştirbei. Preventoriu în comunism, a fost desfiinţat de Ceauşescu după ce la radio Europa Liberă a fost dezvăluit faptul că aici învăţau şi se tratau fiii nomenclaturiştilor.
Aşezat într-o zonă submontană, cu un aer benefic pentru sănătate şi în localitatea cu cele mai multe zile însorite din an, Câmpina, spitalul de psihiatrie Voila este una dintre cele mai cunoscute unităţi medicale cu acest profil din ţară. Numele spitalului, Voila, poartă numele dealului pe platoul căruia este amplasat, o denumire care provine cel mai probabil de la un fost proprietar al acestor locuri de la începutul secolului trecut.
Clădirile în care funcţionează acum spitalul nu au avut întotdeauna acesta destinaţie. În 1864, prinţul Dimitrie Barbu Ştirbei a cumpărat mai multe proprietăţi la Câmpina, printre care şi pădurea de la Voila şi de la Şotrile, devenind cel mai mare posesor de terenuri din zonă.
Potrivit monografiei spitalului Voila, semnată de profesorul Alexandru Palaghita, prinţul Ştirbei a plantat pe platoul Voila o pădure imensă cu tei care arăta şi mirosea superb la începutul verii. De asemenea, aici a amenajat un parc cu diverse soiuri de copaci, îndeosebi brazi, în mijocul căruia a ridicat, între anii 1868-1870, un castel impunător. Pe terenurile în pantă, prinţul a plantat şi diverse soiuri de pomi, a organizat o fermă zootehnică, una apicolă, a construit o cărămidărie, o velniţă pentru alcool şi diverse acareturi.
Castelul Voila a fost construit într-un stil eclectic, care se apropie ca arhitectură de castelul de la Posada. Unele linii ascutiţe, ferestre mici, scări interioare foarte înguste se împletesc cu forme dreptunghiulare, uşi şi ferestre mari, înalte, coloane de lemn frumos sculptate, arcade. La interior avea mobilier luxos şi tablouri de mare valoare.
O istorie zbuciumată pentru castelul Voila
Prima expropriere a castelului a avut loc după Primul Război Mondial, în baza unei legi care se referea la posesorii străini.
Întreaga avere a prinţului a revenit fiicei sale, Martha, căsătorită cu contele de Blanc. Aceasta locuia la Viena, împreună cu cei doi copii ai săi, şi a primit, regulat, până în 1918, arenda trimisă din ţară de către arendaşul moşiei sale din Câmpina.
Pentru că toţi deveniseră cetatăţeni austrieci şi locuiau într-o ţară care a purtat război contra României şi care ne datora importante despăgubiri, Comisia centrală de împroprietărire a propus, iniţial, să se exproprieze această moşie în intregime, fără despăgubire pentru proprietar. În această situaţie, Martha de Blanc a venit în 1919 în ţară şi prin numeroase demersuri, memorii, intervenţii a reuşit să-şi păstreze o parte din moşia sa, iar pentru suprafaţa expropriată să fie despăgubită cu 250 lei/ha păşune şi 2000 lei/ha pentru terenurile din câmp şi livadă, aceste preţuri fiind minime în epocă.
La stăruinţele câmpinenilor, că vor să înfiinţeze un liceu dar n-au localul necesar, Martha de Blanc a donat o casă din Câmpina împreună cu terenul aferent de circa un hectar, punând două condiţii, ca acesta să se numească „Liceul Dimitrie Barbu Ştirbei“, iar Marta să poată păstra mai în proprietatea sa Castelul de la Voila cu o suprafaţă de nouă hectare în jurul său, parcul, un sfert din livadă şi ferma.
Castelul şi-a păstrat mare parte din frumuseţea originală FOTO spitalulvoila.ro
Autorităţile au acceptat aceste condiţii dar, ulterior, le vor încălca. Prinţesa moare în 1925, dar procesul pentru această moşie va fi purtat în continuare de către fiii ei, căci Ministerul Agriculturii a preluat, în 1920, întreaga fermă de la Voila, organizand-o ca „fermă model“.
Între anii 1940-1944, la Castelul Voila a fost instalată o unitate germană care avea misiunea de a organiza apărarea antiaeriană a Câmpinii, unde, la acel moment, exista cea mai mare rafinărie din Europa. În timpul şederii la Câmpina, nemţii au construit barăci care există şi astăzi. Dealul Voila era împânzit de tot felul de baterii antiaeriene încât, se spune, că nici Berlinul nu dispunea de o apărare antiaeriană atât de puternică.
După răsturnarea guvernului Antonescu, la 23 august 1944, pericolul ca germanii să incendieze totul în retragerea lor era foarte mare, însă datorită unei operaţiuni secrete a ofiţerilor români, Câmpina, rafinăriile şi castelul Voila au fost salvate de la o distrugere iminentă.
În schimb, odată cu năvălirea ruşilor în România, castelul de la Voila a fost devastat. Potrivit aceleiaşi monografii, ruşii au vrut să ia şi faianţa de la baia din pavilionul administraţiei, dar au renunţat văzând că nu se putea dezlipi.
Preventoriu pentru fiii nomenclaturiştilor
După instaurarea regimului comunist, la 6 martie 1945, atât Castelul cât şi ferma de la Voila au fost preluate de către Comitetul Central al Partidului Comunist care va organiza aici un Preventoriu cu o destinaţie specială, unde era internaţi şi şcolarizaţi îndeosebi copiii nomenclaturiştilor. Comuniştii au ridicat după 1962 şi alte clădiri care se adaugă celor existente.
Curând după instalarea lui Nicolae Ceauşescu s-a pus în discuţie situaţia Preventoriului de la Voila după ce postul de radio Europa Libera dezvăluise, prin câteva emisiuni succesive, regimul privilegiat de care se bucurau, în general, fiii nomenclaturiştilor. Lui Ceauşescu nu-i convenea să se comenteze că fiii activiştilor politici au probleme cu sănătatea fizică şi psihică şi a decis desfiinţarea acestui preventoriu.
Disputat de trei ministere, al Agriculturii (care îl avusese în posesie între anii 1920-1945), Ministerul Turismului (care între timp preluase şi palatul lui Bibescu din Breaza) şi Ministerul Sănătăţii, castelul a fost câştigat în cele din urmă de reprezentanţii de la Sănătate.
Astfel, la 1 martie 1971 începea, în castel, activitatea Spitalului de Psihiatrie Voila, iar unitatea medicală a beneficiat de lucrări de renovare a reţelei de apă, de canalizare, compartimentare a unor pavilioane.
Din păcate, cutremurul din martie 1977 a afectat foarte grav structura castelului, care deja era atacat de o ciupercă greu de combătut. Doar un tertip a salvat din nou castelul. Directorul de atunci al spitalului, Ara Kerestegian, a obţinut fondurile pentru renovare după ce a adus ca argument principal valoarea istorică a castelului, faptul că, în salonul spaţios de la parter se desfăşurase, în iunie 1948, consfătuirea organizată de Biroul Informativ al Partidelor Comuniste, în cadrul căreia s-a discutat „poziţia sectoristă a Partidului Comuniştilor din Iugoslavia în frunte cu Josip Broz Tito“.
Zona din jurul castelului este una de vis FOTO spitalulvoila.ro
În prezent, pe fostul domeniu Ştirbei, în castel, dar şi în clădirile adăugate ulterior, funcţionează acelaşi spital Voila, dat în folosinţă în 1971, unde adulţi, copii şi adolescenţi sunt trataţi pentru boli psihiatrice. În parcul imens al castelului şi în vechea livadă, amplasate în condiţii optime pentru sănătate, de la linişte, până la aer ozonificat, suferinţele acestora sunt ameliorate.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
