„La Ziduri“, ruinele curţii boierului Bălăceanu, drama unui monument istoric ajuns în paragină

Ruinele curţii Bălăceanu pot fi văzute în comuna Tătărăştii de Sus

Ridicate în urmă cu trei secole şi lăsate la voia întâmplării de aproape 100 de ani, ruinele curţii Bălăceanu din comuna teleormăneană Tătărăştii de Sus supravieţuiesc în ciuda neglijenţei autorităţilor şi intemperiilor naturii. Locul a fost ridicat de Constantin Bălăceanu, care a vrut să stabilească aici noua capitală a Ţării Româneşti.

”La Ziduri” este numele pe care localnicii din Tătărăştii de Sus, Teleorman, l-au dat ruinelor rămase din ansamblul fortificat al Bălăcenilor, ridicat aici în urmă cu trei sute de ani. Zidurile solide rămase încă în picioare în ciuda trecerii timpului şi neglijenţei autorităţilor apar în documente oficiale ca monument istoric. Ceea ce se mai poate vedea la Tătărăştii de Sus reprezintă însă doar o palidă amintire a curţii ridicate aici de marele boier Constantin Bălăceanu. Din curtea care prindea un conac, grajduri, biserică şi anexe şi care se întindea pe o suprafaţă de 5.400 metri pătraţi. au mai rămas în picioare doar nişte zidurile groase, un turn la intrare, alte câteva turnuri mici în colţuri şi urme ale pivniţele caselor. Ansamblul arhitectural care s-a vrut o curte voievodală a fost ridicat în secolul al XVII-lea de către familia boierilor Bălăceanu. 

Constantin Bălăceanu era ginerele lui Şerban Cantacuzino şi aspira la tronul Ţării Româneşti. La Tătărăştii de Sus visa să-şi amenajeze noua reşedinţă voievodală, după urcarea sape tron. Construcţia a început în 1684, însă nu a fost niciodată pe deplin terminată, aşa cum a visat-o ctitorul iniţial Bălăceanu. După moartea acestuia, ansamblul a ajuns în proprietatea Zoicăi, sora lui Bălăceanu, căsătorită cu boierul Anghelache Amiras. Zoica a continat lucrările la ansamblul arhitectural şi se ştie că la data morţii soţului ei biserica era finalizată pentru că boierul a fost înropat aici. 

Curtea voievodală distrusă de cutremure

După moartea boierului Amiraş, Zoica Bălaceanu a cedat, în 1817, drepturile de proprietate asupra curţii de la Tătăraştii de Sus sub formă de donaţie lui Ştefan Bellu. Acesta îi promisese că o va lua de soţie, iar în actele cu care s-a parafat înţelegerea a fost trecută condiţia îngrijirii curţilor.  

Bellu nu s-a ţinut de cuvânt şi după ce s-a văzut stăpân peste domeniu a refuzat să o mai ia de soţie pe Zoica. A urmat în ani, un şir lung de procese în care a fost contestată donaţia făcută de familia Bălăceanu. Curţile boiereşti  nelocuite în 1881 au fost grav afectate de cutremurul din acest. O parte din ziduri s-au prăbuşit şi curtea a ajuns o ruină. Documentele istorice arată că la începutul anilor 1900 aici încă mai era funcţională biserica. 

Cutremurele din 1940 şi 1977 au provocat avarii şi mai serioase asupra ansamblului. Au căzut mare parte din turnurile de supraveghere şi zidurile conacului şi s-a distrus şi biserica.

Cetatea Soarelui

Ruinele curţii Bălăceanu de la Tătărăştii de Jos au fost numite în trecut ”Cetatea Soarelui”. Locul a fost astfel construit încât să fie scăldat în lumină soarelui, de la răsărit până la apus. Astăzi scăldate în razele soarelui mai sunt doar zidurile în ruină.  

A mai rămas în picioare o mică parte a complexului şi o parte din biserică. Din lăcaşul de cult s-au mai păstrat unele coloane, câteva grinzi şi lespezi. Încă se mai pot desluşi urme ale picturii în frescă. De cealaltă parte a şoselei care traversează comuna au mai rămas  rămăşiţe ale pivniţelor casei boiereşti. În 2006 aici s-au efectuat săpături arheologice.

Astfel a fost descoperit pavimentul bisericii şi treptele de intrare făcute din piatră şi cărămidă. În cadrul cercetărilor s-a căutat şi mormântul ctitorului bisericii,dar nu s-a găsit. În lipsa fondurilor pentru restaurare, complexul fortificat se degradează pe zi de trece.