BBC, despre calvarul familiei Bodnariu în Norvegia, Barnevernet şi defectele unei legi generoase în intenţie, dar inflexibile

Cazul familiei Bodnariu, care a rămas fără cei cinci copii, luaţi de Barnevernet, a stârnit îngrijorare atât în Norvegia, cât şi în străinătate faţă de practicile instituţiei însărcinate cu protecţia minorilor în ţara scandinavă, transmite BBC într-un reportaj.

Protestatari din întreaga lume, dar şi profesionişti de frunte din Norvegia acuză că asistenţii sociali acţionează adeseori prea rapid în a separa copiii de familiile lor, cu prea puţine justificări, mai ales atunci când cel puţin unul dintre părinţi este imigrant, scriu jurnaliştii de la BBC. 

Cum s-a schimbat viaţa familiei Bodnariu

Viaţa lui Marius şi Ruth Bodnariu s-a schimbat total şi brusc într-o după-amiază de luni, în noiembrie anul trecut, când două maşini negre s-au apropiat de ferma lor, situată într-o vale.

Cei doi băieţi mai mici, cu vârste de cinci şi doi ani, şi bebeluşul lor de numai trei luni se aflau în acel moment în sufrageria lor mare, luminoasă şi modernă. Ruth aştepta ca de obicei autobuzul şcolar care urma să le aducă înapoi acasă pe cele două fiice ale lor, în vârstă de 8 şi 10 ani.

Însă, în acea zi de luni, autobuzul nu a mai venit. În schimb, Ruth a văzut cele două maşini necunoscute. Una a continuat de-a lungul drumului principal, cealaltă a apărut pe aleea fermei, iar o femeie de la serviciul local de Protecţie a copilului a bătut la uşă şi i-a spus lui Ruth să vină la secţia de poliţie pentru interogatoriu. Femeia respectivă i-a mai precizat că cele două fiice ale sale se află în cealaltă maşină, pentru a fi puse de urgenţă în grija statului. De asemenea, i-a comunicat lui Ruth că trebuie să îi predea Protecţiei sociale şi pe cei doi fii ai săi mai mari.

A doua zi, două maşini negre au apărut din nou. Cuplul a presupus că totul a fost o greşeală, iar copiii au fost aduşi înapoi acasă. Dar soţii Bodnariu s-au înşelat. Patru poliţişti au ieşit din cele două maşini şi le-au luat şi bebeluşul.

Campanii de susţinere în lumea întreagă

Această întâmplare a declanşat o campanie de protest la nivel mondial, desfăşurată atât online, cât şi pe străzi. Mii de oameni s-au alăturat manifestaţiilor în sprijinul lui Ruth şi Marius în mai multe ţări de pe patru continente. Serviciul norvegian de protecţie a copiilor – Barnevernet – a fost acuzat de către protestatari de „răpire“, atât în acest caz , cât şi în alte situaţii contestate la nivel internaţoinal. 

Dar povestea soţilor Bodnariu nu este la fel de simplă precum cred unii, scriu jurnaliştii de la BBC. Ei au fost acuzaţi că le-au administrat copiilor pedepse corporale, iar în Norvegia acest lucru este complet ilegal.

Stând în sufrageria lor, înconjurată de jucării care n-au mai fost folosite de mult timp, Ruth, o asistentă medicală de pediatrie, a cărei familie a trăit în această vale de generaţii întregi, şi Marius, un expert în calculatoare originar din România, aproape lăcrimează în timp ce vorbesc despre ce s-a întâmplat.

Ruth recunoaşte că şi-a plesnit, ocazional, copiii. „Ei nu au găsit niciun semn fizic sau ceva de genul atunci când au făcut examenul medical asupra lor. Copiii au fost şi sunt toţi bine“, spune ea.

„Dar legea din Norvegia este foarte clară până la cel mai mic detaliu. Nu este permis niciun fel de corecţie fizică şi nu am fost niciodată conştienţi de faptul că este atât de strictă“, adaugă ea.

Avocatul familiei nu a permis adresarea mai multor întrebări, întrucât Ruth şi Marius sunt anchetaţi.

Pe de altă parte, obţinerea poziţiei Barnevernet în acest caz este imposibilă, deoarece autoritatea norvegiană nu discută cazuri individuale, pentru a proteja intimitatea copiilor şi a evita stigmatizarea lor pe viitor. 

Dar cei care s-au solidarizat cu familia Bodnariu sunt îngrijoraţi nu doar de modul abuziv în care au fost luaţi copiii, dar mai ales şi pentru ce s-a întâmplat după aceea.

Cei cinci copii au fost împărţiţi între trei familii adoptive de urgenţă. Marius şi Ruth au călătorit opt ore pentru a ajunge la întâlniri supravegheate cu bebeluşul şi separat cu cei doi băieţi mai mari.

Cei doi soţi mai spun că Barnevernet le-a transmis iniţial că va avea loc o întâlnire imediat după ce copiii au fost luaţi, pentru a discuta în ce condiţii ar putea fi reunită familia. Dar, spun ei, întâlnirea a avut loc mult mai târziu, iar agenda a fost cu totul diferită.

„Până atunci ne-am implicat deja în consiliere de familie (…), dar la acea întâlnire nici nu au vrut să se uite la planul nostru“, spune Marius. „De fapt, ei au spus că stabilesc întâlnirea pentru a ne informa că vor depune un caz pentru a ne lua definitiv copii“, continuă el.

Campania în favoarea cuplului a fost sprijinită pe larg în România, ţara de origine a lui Marius, dar şi de către creştinii evanghelici din întreaga lume, pentru că cei doi sunt penticostali.

Mulţi protestatari sunt de părere că familia Bodnariu este victimă a discriminării pe motive religioase şi naţionale. Au existat, de asemenea, alte campanii de amploare în numele unor familii de imigranţi ai căror copii au fost luaţi cu forţa în îngrijire în Norvegia, pentru motive mai mult sau mai puţin asemănătoare.

Alte cazuri de copii luaţi cu forţa din familie

Un caz care a implicat o familie de cehi stabiliţi în Norvegia a generat un conflict diplomatic între Norvegia şi Cehia. Preşedintele ceh Milos Zeman i-a acuzat pe asistenţii sociali norvegieni că au acţionat ca nişte nazişti, o acuzaţie pe care Ministerul pentru Copii a descris-o ca fiind absurdă şi nedemnă de comentarii.

Denunţatorii Barnevernet au atras atenţia şi asupra unor cazuri controversate în care copiii unor familii integral norvegiene au fost luaţi în îngrijire, fără nicio justificare sau în încercarea de a găsi soluţii alternative adecvate.

Într-o scrisoare deschisă de protest adresată Ministerului Copiilor, 170 de specialişti norvegieni implicaţi în protecţia minorilor – avocaţi, psihologi, experţi în asistenţă socială – acuză Barnevernet că este o „organizaţie disfuncţională, care face ca erori de judecată de amploare, cu consecinţe grave“.

Psihologul Einar Salvesen, unul dintre iniţiatorii scrisorii, afirmă:

„Există o lipsă de ceea ce aş numi factorul uman. O lipsă de empatie, care să ofere într-adevăr o atmosferă prin care oamenii să poată învăţa. E mai mult ca o intervenţie specifică poliţiei, ca şi cum trebuie să aflăm ceva e în neregulă cu tine“.

Norvegia a fost mult timp mândră de resursele pe care le alocă protejării copiilor. În 1981 a fost prima ţară din lume care a numit un mediator pentru copii - un funcţionar independent însărcinat cu protecţia drepturilor copilului. Ideea a fost preluată de atunci în toată Europa şi în afara acesteia.

Barnevernet subliniază că în marea majoritate a cazurilor când observă că se întâmplă ceva în neregulă într-o familie nu desparte copiii de părinţi, ci lucrează cu ei pentru a rezolva problemele şi să menţină familia unită.

Însă numărul de copii şi tineri luaţi în îngrijire a crescut cu jumătate din 2008 până în 2013. Acest fenomen s-a datorat într-o anumită măsură şocului naţional din 2005, când un băiat în vârstă de opt ani, Kristoffer,  a fost bătut până la moarte de către său tatăl vitreg.

Cele mai multe dintre cazuri din prezent nu implică însă violenţa parentală, consumul de droguri sau abuzul de droguri. Motivul cel mai des invocat în prezent pentru un ordin de luare în îngrijire este pur şi simplu „lipsa abilităţilor parentale“.

Acesta este motivul pe care Barnevernet l-a invocat şi pentru a lua în îngrijire fiica unui norvegian numit Erik şi a soţiei lui chineze. Filmuleţe făcute acasă cu fetiţa o arată stând culcată în pătuţul ei, aparent alertă şi receptivă în timp ce interacţionează cu părinţii ei.

Barnevernet, însă, susţine că lipsa contactului vizual şi alte semne dezvăluie că acel copil suferă de daune psihologice grave. Potrivit autorităţii norvegiene, părinţii nu au putut satisface nevoile emoţionale ale copilului, în parte pentru că mama ei a fost deprimată.

Cu doar câteva zile înainte ca Barnevernet să înceapă evaluarea acestei familii, un medic de la clinica locală a concluzionat că fetiţa se dezvoltă în mod normal. Dar acest lucru nu a fost menţionat în faţa judecătorilor, care au confirmat ordinul de îngrijire. De asemenea, potrivit bunicului fetei, Yngve, nici alte elemente probatorii pe care familia le-a prezentat pentru a-şi recupera copilul nu au fost luate în seamă.

„Am înaintat un raport foarte mare cu privire la punctele forte şi punctele slabe psihologice ale fiului meu“, spune el. „Ei nu au menţionat niciun cuvânt despre acest lucru. Aşa închid ei ochii şi spun că ne putem baza doar pe evaluările pe care le-au făcut oamenii care lucrează pentru Barnevernet“, acuză bunicul.

În câţiva ani de atunci, Yngve – directorul Arhivelor de Stat din Bergen – a exercitat presiuni asupra autorităţilor, fără succes, să îl lase pe el şi pe soţia lui Bente, un fotograf profesionist, să ia nepoata în grija lor.

Pe vremuri un pilon al unităţii – el a fost numit la locul de muncă personal de către regele Norvegiei –, Yngve este acum unul dintre criticii politicii de protecţie a copilului din ţara sa. „Am crescut cu ideea că Norvegia are cel mai bun sistem din lume pentru copii. ONU spune asta tot timpul. Între timp, am descoperit că nu e aşa“, spune el.

Yngve crede că Barnevernet s-a interesat de nepoata sa pentru că iniţial a fost îngrijită parţial de bunica ei din China, pentru a-i permite mamei să se odihnească. Aceasta practică este firească în China, dar nu şi în Norvegia, iar acest lucru a declanşat suspiciunea autorităţilor, consideră Yngve.

„Barnevernet are propria definiţie a normalităţii“, apreciază el.

Potrivit unui jurnalist norvegian interesat de acest subiect, copilul cu mamă străină are de patru ori mai multe şanse decât cel cu mamă norvegiană să fie luat cu forţa din familie.

Nu există însă nicio dovadă că diferenţa culturală a jucat vreun rol în îndepărtarea nepoatei lui Yngve sau a copiilor lui Marius şi Ruth, iar autorităţile neagă orice discriminare în aceste cazuri sau în altele.

Cum se apără autorităţile novergiene

Kai-Morten Terning, subsecretar al Ministerului Copiilor şi Egalităţii, spune că nu poate să înţeleagă motivul protestelor internaţionale faţă de ţara sa. „Noi nu avem mulţi copii în îngrijire alternativă, în comparaţie cu, să zicem, alte ţări nordice“, subliniază el.

Potrivit lui, în urma scrisorii deschise a celor 170 de specialişti, ministerul doreşte o „revizuire amplă a bunăstării copilului, pentru a vedea ce merge bine şi pentru a învăţa, de asemenea, din cele mai bune practici“.

Oficialul norvegian a refuzat să comenteze situaţia familiei Bodnariu – sau alte cazuri. În schimb, fiind întrebat dacă pedeapsa corporală uşoară ar fi un motiv suficient pentru luarea în îngrijire a copiilor, el a menţionat:

„Avem programe pentru părinţi pentru a evita folosirea pedepsei corporale, dar părinţii trebuie să cunoască legea şi s-o aplice în Norvegia, indiferent de context“.

Bebeluşul s-a întors acasă

După mai mult de patru luni, perioadă de timp în care Ruth a fost nevoită îmbutelieze laptele matern pentru a-l duce la întâlnirile de două ore cu bebeluşul ei, ce aveau loc de două ori pe săptămână, cu totul neaşteptat, el a fost înapoiat familiei săptămâna trecută.

Evocând situaţia celorlalţi patru copii, Marius şi Ruth spun că nu se aşteaptă la nicio mişcare din partea autorităţilor, cel puţin până după şedinţa de judecată, programată la sfârşitul lunii mai.

„Ne-am dori să le explicăm situaţia“, spune Ruth.