Ce a fost ieri şi ce e azi cooperaţia. De la „sectorul capitalist“ din comunism la „sectorul comunist“ din capitalism

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Denumirile multora dintre societăţile cooperative dau impresia unei nostalgii revolute, dar păstrarea lor în timp este unul dintre secretele succesului
Denumirile multora dintre societăţile cooperative dau impresia unei nostalgii revolute, dar păstrarea lor în timp este unul dintre secretele succesului

Societăţile cooperative erau considerate, înainte de 1989, firmele „capitaliste“ ale regimului şi cooperatorii erau priviţi oarecum pieziş pentru independenţa lor. Acum pare să fie invers, sunt un fel de „comunişti“ ai capitalismului pentru că - spre deosebire de acţionari - ei mizează pe drepturi egale între deţinători.

Cooperativele sunt un model de business despre care nu se prea vorbeşte, dar care continuă să-şi demonstreze viabilitatea la peste 130 de ani de la apariţie.

Branduri de ieri şi de azi: „Muncitoarea“ şi „Sârguinţa“

În timp ce comercianţii şi industriaşii din oricare alt sector al economiei caută nume de un modernism uneori exagerat pentru brandurile lor, cooperatorii au rămas fideli unor valori precum munca, sârguinţa sau stăruinţa.
Şi chiar aşa se numesc majoritatea societăţilor cooperative meşteşugăreşti (SCM-uri).

Iată câteva exemple: Muncitoarea Topoloveni, Munca şi Arta Bucureşti, Prestaţiunea Iaşi, Deservirea Caracal, Arta Modei Focşani, Sârguinţa Râmnicu Vâlcea sau Stăruinţa Craiova.

„Pentru ce să le schimbăm, dacă aşa suntem cunoscuţi, dacă tot după numele acestea caută partenerii de afaceri?“ se întreabă cooperatorii, întrebaţi despre aceste denumiri.

Munca şi Arta, spre exemplu, confecţionează uniformele Armatei, SPP-ului, şi altor instituţii de stat, „încă de la apariţia lor“, după cum afirmă reprezentanţii acestei SCM.

Un patrimoniu greu de apărat

Cooperaţia este moştenitoarea unui patrimoniu de invidiat, pentru simplul motiv că unităţile sale se află aproape exclusiv în zona centrală a fiecărei localităţi - de la satele pierdute prin munţi la marile oraşe ale ţării. Aşa le-a aşezat istoria.

Iar un spaţiu comercial ori de producţie din zona (ultra)centrală aprinde imaginaţia oricărui „rechin“ imobiliar, cu sau fără spate politic.

Au rămas celebre în analele istoriei postdecembriste încercările (ingenioase, de altfel) de naţionalizare a acestui patrimoniu - sau, în loc de „naţionalizare“, a se citi acapararea de către puterea politică din primii ani ai deceniului 2000-2010.

Şi acum, pentru cele mai multe cooperative, problema locativă este extrem de controversată. Clădirile sunt ale lor, dar terenurile sunt ale statului.

„Partidul comunist punea la dispoziţia cooperativei un teren, iar clădirile care găzduiau liniile de producţie erau construite prin eforturile membrilor cooperativei, prin reinvestirea profitului“, explică reprezentanţii sistemului cooperatist.

Cooperativele din cadrul actualei UCECOM (Asociaţia Naţională a Cooperativelor Meşteşugăreşti) deţineau, la sfârşitul anului 2011, aproape 2.700 de unităţi. Valoarea totală a imobilizărilor corporale (clădiri, terenuri, mijloace de transport, utilaje şi alte active fixe) ale membrilor UCECOM era de 427 de milioane de lei - cu menţiunea că, de cele mai multe ori, evaluările contabile sunt realizate mult sub preţul real.

Cele mai bogate erau, la nivelul entităţilor judeţene, Bucureştiul (cu active fixe de 48 de milioane de lei), Clujul (cu 30 de milioane de lei) şi Prahova (cu 28 de milioane de lei).

La nivelul cooperativelor afiliate individual, topul este dominat de Casa de Modă Venus (cu active estimate la şase milioane de lei), Tehnica Sticlei Bucureşti (3,6 milioane de lei) şi Prestarea Drobeta Turnu-Severin (trei milioane de lei).

CENTROCOOP, la rândul său, deţinea numai în mediul rural, în anul 2010, peste 9.000 de spaţii comerciale.

Mai valoroase sunt, desigur, magazinele, atelierele sau fabricile deţinute de cooperaţie în oraşe, în special în cele mari. Cooperativa Metalo-Casnica, de pildă, are în proprietate 42 de spaţii în Bucureşti, cooperativa Prestarea - 23 de spaţii, iar Prodcomcoop deţine 10.200 de metri pătraţi construiţi în Bulevardul Timişoara, tot în Capitală.

Şi unele unităţi de cazare sau restaurante situate în zone cu vad (Cetatea Neamţului, diverse staţiuni constănţene). Una dintre societăţile arondate UCECOM, Hefaistos-CM, deţine unităţi de cazare în patru din cele mai populare zone turistice autohtone: Eforie Nord, Mamaia, Covasna şi Sovata.

Nu toate spaţiile deţinute de cooperaţie sunt, însă, valorificate. Vorbim, aşadar, de o miză imobiliară estimată la prima vedere la circa jumătate de miliard de euro (calculul este brut şi ia în vedere exclusiv eventualitatea vânzării spaţiilor, nu şi închirierea lor).

Numai pe Calea Victoriei, SCM Igiena are două spaţii (numerele 14 şi 54), producătorul de încălţăminte Comart, la fel (nr. 12 şi 101), casa Venus deţine două imobile (nr. 21 şi 122), iar Romartizana are spaţiul cuprins între numerele 16 şi 20.

O bună parte din aceste imobile sunt închiriate, în condiţiile în care preţul/mp este cuprins, în această zonă, între 55 şi 65 de euro.

Ce (n-)a schimbat Revoluţia

„Eram obligaţi să ne deschidem puncte de lucru la parterul blocurilor, aveam anumite norme de export, nu conta dacă ieşeam pe pierdere sau nu“, îşi amintesc cooperatorii.

cooperatia

Dar erau şi părţi pe care le regretă: „exista un număr de comenzi ferme de la stat, deci meşteşugarii nu se temeau că ar putea rămâne pe drumuri“.

De asemenea, în ciuda percepţiei exterioare, pornirile capitaliste nu ar fi fost atât de hulite: „erau în aceste bresle câţiva oameni inteligenţi, cu gândire antreprenorială, care înfiinţaseră un fond central de finanţare la nivel naţional, complet independent de stat“.

Aşa se face că, în realitate, Revoluţia nu a adus aproape nicio schimbare în structura cooperativelor - nici nu avea cum, pentru că această structură nu a fost „inventată“ de comunişti, ci a apărut cu mai bine de 130 de ani în urmă.

„Modul nostru de organizare nu s-a modificat. Schimbări drastice au fost, dar în privinţa volumului comenzilor şi a tipului materiilor prime, nu a structurii. Acum totul e la nivel micro faţă de atunci. Gândiţi-vă că înainte de Revoluţie eram 1.800 de oameni, 800 lucrau la domiciliu, restul în secţii. Acum avem 36 de membri cooperatori“, îşi aminteşte oficialul unei cunoscute SCM din Capitală.

„Nu am luat nici cinci bănuţi de la bănci vreodată. Avem un depozit constant de care ne folosim în situaţiile mai grele, însă de credite nici nu vorbim. Câteodată, lucrurile merg foarte bine, altă dată ne descurcăm de pe o zi pe alta“, precizează cooperatorul.

De ce e preferabilă o cooperativă

Cooperativa meşteşugărească este o formă de organizare foarte bună, chiar dacă mulţi au greşit şi şi-au bătut joc, distrugând tot după '90.

„Faţă de alt tip de firme, pe noi ne frige doar treaba cu preţurile. La noi totul este cu acte. În schimb, concurenţii angajează la negru, nu-şi plătesc taxele...“

De altfel, cooperatorii nu-şi explică de ce nu este mai populară această formă de organizare, pentru că „este cea mai corectă, fiecare primeşte cât munceşte, în funcţie de ce munceşte. De-aia la noi nimeni nu face vreodată greve“.

Iată cum a sintetizat preşedintele UCECOM, Sevastiţa Grigorescu, situaţia cooperatorilor: „În comunism eram trataţi ca nişte capitalişti, astăzi suntem văzuţi ca nişte comunişti“.


Cum funcţionează cooperativele

Spre deosebire de societăţile de tip SRL sau SA, societăţile cooperative au câteva caracteristici care le deosebesc în peisajul economic.

Cooperatorii deţin părţi egale (nu inegale, ca acţionarii) şi sunt în acelaşi timp acţionari şi angajaţi ai cooperativelor. De asemenea, decizia este luată în mod colectiv şi de regulă profiturile sunt împărţite şi reinvestite după un plan bine stabilit.

Menţionăm că România s-a aflat, în anii 1800, printre fondatorii mişcării cooperatiste internaţionale.


Agricultura, noua provocare

Cooperativa a revenit la modă, dacă este să luăm în calcul că fermierii care formează astăzi o astfel de structură se laudă cu acest lucru, se fac comparaţii cu cooperativele de tradiţie din vestul Europei (a se vedea cazul Franţei, mai ales) şi, foarte important, auzim mereu politicieni îndemnându-i pe agricultori să se unească în cooperative.

O diferenţă mare între asociaţiile de producători şi cooperativele din România rămâne însă lipsa unei voci la nivel naţional.

Dacă asociaţiile agricole s-au reunit sub umbrela Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR sau în confederaţia PRO AGRO ori în sindicate precum Agrostar, o astfel de suprastructură nu există pentru cooperativele agricole.

Dar cei din cooperativele agricole nici nu par interesaţi de politica de la Bucureşti.

Scopul lor este altul: „Majoritatea cooperativelor au luat fiinţă tocmai ca să aibă acces mai uşor la subvenţii. Noi nu suntem membri ai unei forme de asociere superioare pentru că, de fapt, interesul nostru este să avem piaţă de desfacere pe plan local. Nu avem treabă cu Ministerul Agricultorii. Dânşii nu ne cer nimic, noi nu le cerem nimic, decât drepturile noastre ca şi fermieri europeni. Ne îndeplinim obligaţiile fiscale şi atât“, a explicat pentru Agrointeligenţa preşedintele Biocoop, prima cooperativă ţărănească ecologică din România.

Două legi reglementează cooperativele

În România, cooperativele sunt reglementate de două legi, şi anume:
** Legea 566/2004 – Legea cooperaţiei agricole, care reglementează doar sectorul cooperaţiei agricole
** Legea 1/2005 – Legea Cooperaţiei, care prevede la rândul ei posibilitatea constituirii de societăţi cooperative de valorificare (asociaţii de persoane fizice care se constituie în scopul de a valorifica produsele proprii sau achiziţionate prin distribuţie directă sau prin prelucrare şi distribuţie directă) şi de societăţi cooperative agricole – asociaţii de persoane fizice care se constituie cu scopul de a exploata în comun suprafeţele agricole deţinute de membrii cooperatori, de a efectua în comun lucrări de îmbunătăţiri funciare, de a utiliza în comun maşini şi instalaţii şi de a valorifica produsele agricole.

Cooperativa agricolă se constituie şi funcţionează cu minimum cinci persoane şi exercită o activitate economică, tehnică şi socială destinată furnizării de bunuri, servicii şi locuri de muncă, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.


Cooperaţia Meşteşugărească, în cifrele anului 2015

La UCECOM sunt asociate, direct sau indirect, 506 entităţi cooperatiste (societăţi cooperative meşteşugăreşti, uniuni judeţene şi asociaţii de societăţi cooperative meşteşugăreşti), însumând un număr de circa 16.000 de persoane.

Peste 87% din cooperatorii membri UCECOM au o dublă calitate - asociat la muncă şi la capital, adică membrii cooperatori sunt şi proprietari, dar şi lucrători în propriile cooperative.

Activităţile cooperaţiei meşteşugăreşti se desfăşoară în aproape toate centrele urbane ale ţării, acoperind practic întreaga sferă economică (circa 2.440 de unităţi, din care peste 300 de unităţi de producţie, circa 1.780 de unităţi de prestări servicii şi peste 360 de unităţi comerciale.

Potrivit datelor prezentate joi, 2 iunie, la seminarul „Societăţile cooperative şi noua realitate economică“ (în deschiderea Târgului COOPEXPO din complexul Romexpo Bucureşti), statisticile la nivelul UCECOM arată astfel:
- venituri totale: 490 de milioane de lei
- cifra de afaceri netă: 450 de milioane de lei
- livrări intracomunitare şi export: 21 de milioane de euro, în 12 ţări destinatare, din care cele mai mari ponderi le deţin Marea Britanie, Italia, Portugalia şi Germania
- comerţ cu amănuntul: 60 de milioane de lei
- investiţii: 14 milioane de lei
- total activ: 670 de milioane de lei
- capitaluri proprii: 530 de milioane de lei.

În fine, ponderea sumelor constituite de membrii asociaţi ai UCECOM ca impozite, taxe şi contribuţii la bugetul consolidat al statului a fost, în 2015:
- 40% din valoarea adăugată
- 34% din cifra de afaceri netă
- 31% din total venituri.

Domeniile în care astăzi activează cu precădere cooperativele sunt producţia de confecţii textile şi tricotaje, de confecţii de piele, mobilier, artă populară sau sticlă şi produse metalice, dar şi reparaţii auto sau cosmetică.

În aceste zile, până duminică seara, Pavilionul C5 din Romexpo găzduieşte Târgul COOPEXPO (intrarea liberă), unde puteţi găsi articole de artizanat, lemn, jucării, decoraţiuni interioare şi alte produse obţinute în cooperativele meşteşugăreşti.

cooperatia
Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite