Pasiunea unui străin îndrăgostit de România: iranianul care creşte animale exotice şi de rasă în Prahova
0Iranianul Reza Taheri sau Sebi, aşa cum el însuşi se recomandă, se ocupă cu mare dragoste, la Floreşti, în Prahova, de o fermă populată cu cele mai neobişnuite animale. Sebi s-a asimilat atât de mult ţării noastre, încât vorbeşte despre „noi, românii“.
Are 48 de ani, din care aproape 25 i-a petrecut în România, şi îl cheamă Reza Taheri, un nume la care bărbatul aproape că nu mai reacţionează pentru că toată lumea îl ştie de Sebi, „iranianul de la Floreşti“ sau „Sebi iranianul“. Se consideră român get-beget, lucru pe care îl punctează în conversaţie prin sintagma „noi, românii“, rostită însă cu accentul oriental inerent.
Auzindu-i dezamăgirea despre cum ne pier tradiţiile şi îngrijorarea privind viitorul, realizezi că Sebi este, poate, mai român decât mulţi dintre cei care s-au născut pe aceste meleaguri. Dar, înainte de a deveni român, Sebi a avut şi o altă poveste personală, cea din ţara natală, Iran, una care l-a contaminat cu „drogul“ puternic care îl macină şi acum, dragostea de animale.
Cartierul animalelor din Teheran
În copilărie, atunci când nu era de găsit pe nicăieri, Reza Taheri era căutat de familia sa în cartierul din Teheran unde se comercializau toate animalele pământului. „Era un cartier special al oraşului, unul fascinant pentru mine, cu magazine de desfacere dedicate exclusiv animalelor şi cu lupte de cocoşi pe străzile lăturalnice. Orice mişca pe lumea asta puteai să găseşti acolo, de la peşti până la broaşte, şerpi şi papagali. Era un circ, o agitaţie şi o aglomeraţie îngrozitoare care mie îmi plăceau foarte mult. Pe atunci, în Iran nu era interzis să comercializezi animale sălbatice, acum s-au schimbat şi acolo reglementările. Am fost în urmă cu aproximativ trei luni, special pentru a vedea dacă mai există, dar cartierul în care ajungeam atât de des în copilărie s-a schimbat foarte mult. Chiar dacă are acelaşi specific, a devenit un fel de zonă de măcelării şi pet-shop-uri“, povesteşte iranianul.
Din incursiunile la târgurile de animale, micul Reza se întorcea frecvent acasă cu un câine, o pisică sau cu un peşte, spre supărarea părinţilor, care nu ştiau ce să-i mai facă. „Drogul“ s-a instalat însă după ce a descoperit, în acelaşi cartier de animale, un iranian care creştea cocoşi de rasă. „Bătrânul acesta avea cei mai frumoşi cocoşi şi nu mă puteam dezlipi de cuştile lor. Am luat decizia de a munci o vară gratis la el doar pentru a fura puţin din secretele creşterii unor astfel de exemplare. Într-un final, mi-am dat seama despre ce este vorba, fapt confirmat şi de bătrânul crescător: secretul este să-i creşti cu dragoste. De atunci, drogul, microbul ăsta pentru animale, nu m-a mai părăsit niciodată“, explică iranianul.
A dat masterul pe afaceri
Absolvent al unei facultăţi de inginerie, Reza Taheri a ajuns în România imediat după Revoluţie. Îşi dorea să-şi aprofundeze cunoştinţele într-un master la Politehnica din Bucureşti, atras de calitatea învăţământului din România, dar şi de accesibilitatea vieţii de aici. „Atunci, totul era foarte ieftin în ţară, iar contextul – unul agitat. Se făceau firme pe bandă rulantă, astfel că am fost luat de valul afacerilor şi am abandonat masterul. Am avut tot felul de businessuri, în general buticuri şi tarabe. Se câştiga foarte bine“, povesteşte Sebi de la Floreşti.
În aceeaşi perioadă şi-a cunoscut şi viitoarea soţie, pe Marilena, o româncă absolventă de Stomatologie.
S-au stabilit în Bucureştii Noi, unde vechiul microb l-a făcut să crească opt câini de rasă, apoi la Snagov, unde a crescut tot felul de animale. A treia locuinţă a fost la Ploieşti, într-o casă cu o curte mică. „De cel puţin un câine nu m-am despărţit niciodată, însă eu voiam să cresc multe animale. I-am spus soţiei că eu o iau razna dacă nu ne mutăm într-un loc mai mare. Aşa am ajuns la Floreşti“, explică bărbatul modul în care a ajuns în comuna din Prahova, aflată la aproximativ 20 de kilometri de Ploieşti, unde are acum ferma de animale.
„Dragoste masochistă“
Câinii de rasă nelipsiţi au fost urmaţi imediat, la Floreşti, de păsările, dar mai ales de cocoşii de rasă pentru care Sebi spue că are „o dragoste masochistă“. „Nu am studii în domeniu, însă am citit atât de mult despre animale şi am o experienţă atât de îndelungată, încât am ajuns la concluzia că animalele efectiv «vorbesc» cu tine, te înţeleg şi te simt. Ceea ce ne rămâne este ca şi noi să ne comportăm la fel. Ca şi oamenii, animalele au personalităţi diferite. Am un cocoş alb, dintr-o specie rară, care efectiv mă bate atunci când bag mâna în cuşca lui, însă atunci când este bolnav, mă lasă să-i fac tratament, fără să mă ciupească. La fel, atunci când sunt plecat la vreo expoziţie, este apatic. După ce se face bine sau mă întorc, mă bate din nou. Este un fel de dragoste masochistă, însă îl înţeleg perfect şi nu mă supăr“, vorbeşte Sebi despre animalele sale ca despre nişte membri ai familiei.
Cu amintirea vie a cartierului de animale din Teheran, Sebi şi-a mărit treptat ferma de la Floreşti cu animale dintre cele mai exotice. A încercat să aducă mereu ceva nou, cât mai rar şi mai căutat. Astfel, spune că a fost primul care a adus în ţara noastră porcii vietnamezi, iar românii au prins gustul Crăciunului cu o carne fără colesterol.
Au urmat oile cameruneze, iepuri din rase dintre cele mai diverse, raţe, gâşte, dar şi păuni, papagali, iguane, maimuţe şi struţi. „Noi avem cel mai bun exemplu la ţăranii noştri care îşi cresc totul în curte şi sunt oameni sănătoşi. Nu pot înţelege cum ai BMW în curte, dar nu faci loc şi pentru patru găini, de la care să mănânci ouă fără hormoni, şi pentru un câine, care te răsplăteşte cu dragostea lui. Eu îmi produc singur tot ce îmi trebuie pentru consumul propriu: brânză, iaurt, carne. Nu ştiu cum, dar noi, românii, am ajuns din mari grădinari, mari consumatori. La fel am făcut şi cu industria, şi cu agricultura“, filozofează Sebi iranianul.
O altă mare dezamăgire a sa este faptul că „în ţara noastră“ totul este politic şi nu mai contează dacă ai şcoală sau măcar experienţă. „Eu, de exemplu, nu am studii despre animale, dar mă informez de unde pot. Am întâlnit medici veterinari care habar nu aveau ce să-i facă unui porc. Păi cum a ocupat el postul? Mai grav este că asta se întâmplă la nivel foarte înalt. Aşa nu vom ajunge nicăieri“, crede bărbatul.
Mormanul de cenuşă
În 2013, ferma de la Floreşti era unul dintre locurile din România de unde oamenii puteau procura hrană sănătoasă, iar crescătorii de animale – exemplare rare, de la diverse tipuri de păsări până la animale mari. De asemenea, era şi un loc de unde erau procurate animale exotice de către grădinile zoologice din ţară.
În august 2013, hala de peste 1.000 de metri pătraţi în care avea tone de furaje şi numeroase păsări şi animale a fost mistuită, în doar câteva ore, din cauza unui scurtcircuit. Paguba a fost evaluată de fermier la peste 200.000 de euro.
„A fost o lovitură mare de tot, dar nu pentru bani, ci pentru că acolo am simţit că mi-am pierdut mult suflet, pe care îl pusesem în fiecare animal şi pasăre de care aveam grijă. Am hotărât că nu mă mai apuc niciodată de aşa ceva, însă viaţa mi-a dat o lecţie prin fiul meu. Mă uitam la mormanul de cenuşă şi îi spuneam că s-a terminat. Iar el, pe atunci având vreo 9 ani, mi-a zis că dau dovadă de laşitate. «Ne-ai îmbolnăvit pe toţi cu dragostea pentru animale şi acum te laşi? Nu este corect, trebuie să mergi mai departe», mi-a spus cu o maturitate la care nu mă aşteptam. Oricum, a fost şi un lucru bun în asta. Nu aveam asigurare, pentru că altfel aş fi fost bănuit că am incendiat intenţionat. Pentru că aşa suntem noi, românii, suntem foarte cârcotaşi“, povesteşte bărbatul episodul din urmă cu trei ani, care a fost la un pas să-i schimbe destinul. Iranianul are şi o fată, care anul acesta a împlinit 18 ani.
Sconcşi, nutrii, şerpi şi maimuţe
Treptat, Sebi şi-a refăcut ferma, iar acum, la Floreşti, trăiesc în bună pace specii din toată lumea, de la iepuri imenşi, diverse tipuri de oi şi capre, păsări şi cocoşi de expoziţie, raţe, gâşte, porci vietnamezi, sconcşi, nutrii şi exemplare rare de câini. Acestora li se adaugă „vedetele“, precum iguane, papagali, şerpi şi maimuţe, care au apărut şi în videoclipuri ale unor muzicieni din România, precum Deepcen-tral, Delia, 3 Sud Est.
De fermă se ocupă doar Sebi, ajutat de soţie şi de cei doi copii. „La 5.00 m-am trezit, până la 6.00 fac sport, iar până la ora 9.00, când iau micul-dejun, toate animalele sunt hrănite, iar caprele mulse. Când faci totul cu drag, treaba merge foarte repede, aproape de la sine. Mâinile murdare sunt dovada faptului că munceşti şi faci performanţă, iar până când nu strângi tu singur mizeria din grajduri şi din cuşti, nu poţi vorbi despre «animalele tale»“, spune bărbatul care crede că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place, însă la cel mai înalt nivel. „Vrei să fii gunoier? Ai grijă să ajungi unul faimos!“, încheie Reza Taheri.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
