Experimente misterioase în piramida ridicată de comunişti. Ce a descoperit românul care a replicat construcţia după 30 de ani

Amenajată acum trei decenii în scopul oficial de epurare terţiară a apelor uzate, piramida de la Piteşti, considerată zeci de ani un obiectiv misterios, a fost locul de desfăşurare a unor cercetări legate de influenţele formei geometrice asupra structurilor vii şi nevii. Efectul de piramidă studiat aici l-a incitat atât de tare pe un piteştean, încât omul şi-a construit o copie fidelă a enigmaticei piramide.

Construită între 1983 şi 1985 în perimetrul Staţiei de Epurare Piteşti, cu fonduri de la Ministerul Agriculturii şi C.N.S.T, enigmaticul edificiu, un obiectiv ce a aparţinut Institutului de Cercetări Biologice Bucureşti şi, mai apoi, Institutului de Cercetări Ecologice, a avut o activitate complexă, în mare parte rămasă necunoscută opiniei publice. Promotoarea acestui proiect şi a activităţilor desfăşurate aici până în 2003, care au pus la încercare imaginaţia piteştenilor, a fost prof. univ. dr. Marioara Godeanu, care a desfăşurat aici o serie de studii legate de efectul de piramidă, în paralel cu activitatea “oficială”, pe care autorităţile au “servit-o” la acea vreme populaţiei.

“În perioada comunistă nu puteai afirma că vrei să faci cercetări din categoria celor «neortodoxe». Ideea oficială era că se vor face studii legate de epurarea apei prin metode alternative. Evident, s-a lucrat şi în această direcţie, tocmai de aceea piramida a fost amplasată pe teritoriul Staţiei de Epurare Piteşti: apa trecută prin staţia de epurare era purificată prin nişte jgheaburi, cu ajutorul unor plante exotice care se hrăneau cu substanţele organice din ea. Apa ieşea mai curată, într-adevăr, însă metoda nu avea efecte practice pentru că nu reuşea să purifice decât 10 litri pe secundă, faţă de 2.000 de litri/s, debitul staţiei de epurare”, explică, pentru „Adevărul“, Gheorghe Bălan, inginer hidrotehnist la Staţia de Epurare a Apelor Uzate Piteşti.

Cea mai interesantă dintre activităţile desfăşurate în clădirea construită ca o replică fidelă a Piramidei lui Keops nu era însă cea legată de epurarea terţiară a apelor uzate, ci cercetarea referitoare la influenţa piramidei asupra structurilor vii şi nevii.

“În paralel s-au realizat cercetări legate de efectul de piramidă. Lucruri oarecum «paranormale» pentru unii, care nu puteau fi puse pe tapet la momentul respectiv. Construcţia, realizată la scara 1:10, cu toţi parametrii piramidei din Egipt, permitea efectuarea unor studii referitoare la influenţele acestui corp, care, ca orice corp geometric, are un centru de greutate aflat la o treime de bază şi două treimi vârf. Până aici este o chestiune de geometrie elementară. Teoriile legate de piramide spun că în centrul acesta de greutate se concentrează anumite forme de energie subtilă, neconvenţională şi se pot întâmpla fel de fel de fenomene. Doamna Godeanu a cercetat aceste lucruri pe care le-a pus în evidenţă în diverse moduri, unele pe care le ştim şi noi, altele care, probabil, au rămas secrete”, mai spune inginerul Gheorghe Bălan.

Experimentele efectuate în piramida de la Piteşti au confirmat unele influenţe ale corpului geometric asupra structurilor vii şi nevii. Zeci de cercetători de la diverse institute din ţară au asistat la diverse experimente “neobişnuite” realizate aici.

“Chestiunile simple, vizavi de care nu mai există secrete, sunt legate de germinarea seminţelor. În centrul de greutate al piramidei se puneau la germinat, ca probă, un număr de 100 de seminţe, iar într-o altă probă, martor, alte 100 de seminţe, acestea din urmă fiind ţinute în aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate, însă în afara centrului de greutate. Cele din centru de greutate germinau în proporţie de circa 90%, pe când celelalte, în proporţie de doar 50%. Deci, era clar că se întâmpla ceva. Un alt experiment evidenţiat aici este cel referitor la cristalizarea unor săruri, de exemplu sulfat de cupru sau chiar clorura de sodiu. O soluţie pusă într-un cristalizor, în acest centru de greutate, cristaliza, după evaporarea apei, diferit de ceea ce se întâmpla cu soluţiile puse în afara centrului de greutate”, mai spune inginerul.

Multe dintre rezultatele acestor cercetări fie au rămas secrete, fie zac şi astăzi, nefolosite, prin sertarele diverselor structuri care au preluat arhivele Institutului de Cercetări Biologice Bucureşti şi Institutului de Cercetări Ecologice, în subordinea cărora a funcţionat piramida de la Piteşti. 

Rezultatele cunoscute ale cercetărilor au constituit un veritabil exerciţiu de imaginaţie pentru piteşteni.

"Plantele se încălzesc şi de la altceva decât de la razele soarelui"

La un kilometru de piramida din care, acum, a mai rămas doar o ruină, undeva la marginea oraşului, în Prundu Mic, un piteştean şi-a construit o locuinţă care respectă întocmai proporţiile piramidei de la Piteşti şi, implicit, pe cele ale Piramidei lui Keops.

“Casa s-ar putea să pară, din afară, aiureală. Dacă vă gândiţi la Raportul liniei de aur este un număr iraţional (1,618), şi în paralel la raportul de piramidă (la două treimi se vârf şi o treime de bază), veţi înţelege că lucrurile nu sunt întâmplătoare. La construirea casei am luat în calcul orientarea piramidei de la Piteşti şi dimensiunile ei - grade, lungimile muchiilor, etc. Am vorbit personal la telefon cu doamna ceretător care s-a ocupat de experimentele de acolo şi am ajuns la ceea ce se vede”, mărturiseşte, pentru „Adevărul“, Paul Sorescu.

Acoperişul casei lui Paul Sorescu

Piteşteanul, care este electrician de profesie, spune că viaţa i s-a schimbat în bine de când locuieşte sub acoperişul piramidal, unde, spune el, constată, la rândul său, “efectul de piramidă”.

“Plantele pe care le ţin acolo iarna nu îngheaţă, se încălzesc şi de la altceva decât de la razele soarelui care părund prin policarbonat. Este vorba despre alte energii. Iarna poţi să dormi liniştit acolo fără să faci focul. Ştiu ce spun: am dormit o iarnă acolo, sus, cu soţia, şi nu a fost nevoie de nicio altă sursă de căldură”, explică Paul Sorescu.

Casa lui Paul Sorescu

Piteşteanul şi-a utilat corespunzător piramida, folosind un sistem de ventilare care evită supraîncălzirea  în interiorul construcţiei realizate din policarbonat.

“Dacă vă uitaţi la piramida de pe hârtia de un dolar, acolo sus, unde se vede ochiul de pe bancnotă, am montat un ventilator trifazic, care are turaţie variabilă. Există nişte flapsuri care, atunci când se încălzeşte foarte tare înăuntru, vara, se lasă la baza piramidei, astfel încât se telescopează vârful pentru a trage aerul cald de acolo”, mai spune proprietarul ineditei construcţii.