Atacul „lupilor singuratici” asupra Europei continuă. Cine sunt ei şi cum acţionează

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
terorism

Seria de atacuri sinucigaşe din Germania vine să confirme analizele, oficiale sau confidenţiale, produse în ultimele săptămâni de unităţile de analiză şi evaluare din cadrul unor mari servicii de informaţii sau de către Europol, text pe care, acum câteva zile, v-am oferit posibilitatea de a-l consulta în integralitate.

Cunoaşteţi de acum faptele. Nu vă opriţi însă la înregistrarea, pur şi simplu, a acestor acte de violenţă extremă. Important este să înţelegem procesul radicalizării, mecanismele folosite de recrutorii profesionişti, deloc întâmplător concentraţi în ultimul an pe selecţia şi formarea „Lupilor singuratici“ pe care i-aţi văzut acum în acţiune.

Principiul de la care pleacă organizaţiile teroriste este că pregătirea, antrenamentul şi menţinerea în stare pre-operaţională sau de alertă a membrilor unei celule implică o acţiune pe termen lung sau foarte lung, cu costuri directe foarte mari, combinate cu investiţiile în reţele logistice de sprijin, constituirea unor refugii şi a releelor necesare pentru asigurarea retragerii sau a liniilor de fugă, plus aparatura adeseori foarte sofisticată de care e nevoie pentru fabricarea de identităţi, cele necesare implantării în teritoriu străin.

Acesta este contextul în care, în paralel cu acţiunea de constituire şi menţinere a reţelelor de tip clasic, planificatorii strategici ai reţelelor teroriste au decis cu ceva timp în urmă să acorde un interes deosebit „armelor ieftine” cu efect imediat şi garantat pe care-l reprezintă „luptătorii singuratici”. Oameni foarte tineri, personalităţi dezechilibrate sau foarte aproape de un moment psihologic de explozie maximă, adolescenţi în criză existenţială, disimulându-şi cu grijă stările paroxistice... cei care foarte greu sau cu mult prea multe riscuri ar fi putut să devină subiectul unei recrutări clasice pe termen lung, pur şi simplu pentru că analiza psihologică arătase deja că erau însinguraţi, asociali şi refuzau principiul sacrosant al subordonării absolute.

Cine face evaluarea? Aici este întrebarea esenţială, deoarece vedem intrând în scenă decidentul real, unul dintre personajele cheie de care dispun fiecare dintre organizaţiile teroriste, psiholog specializat în perioada adolescenţei, cu pregătire de profiler şi cu studii suplimentare de analiză psihiatrică. El însuşi recrutat, cu sume realmente imense, din elita unei profesii foarte noi, analiza psihologică a profilului tinerilor terorişti şi chemat să facă o estimare obiectivă asupra unui grup de tineri. Adeseori, îmi spunea o sursă cu care am discutat îndelung la Bruxelles aceste subiect, omul în cauză poate chiar să nu ştie la ce urmează să servească analiza care i se cere. El trebuie doar să analizeze grupul de tineri respectivi – aleşi în prealabil printre cei care şi-au manifestat interesul apropierii de jihadism – şi să determine care dintre ei se află cel mai aproape de punctul de explozie, care poate fi determinat să acţioneze foarte rapid şi la un mod sacrificial-violent împotriva societăţii pe care o refuză, o dispreţuieşte sau o urăşte.

Este posibil? Cu siguranţă, afirmă sursa mea, profiler cu îndelungă experienţă internaţională.

„Eu însumi, dacă-mi dai doar să urmăresc un grup de 20 de tineri pentru o jumătate de oră, doar privindu-le dincolo de un perete-oglindă reacţiile faciale şi cele corporale, mersul, poziţionarea faţă de restul grupului, interacţiunea sau refuzul de apropiere de ceilalţi, fără să aud nimic, pot determina cu o acurateţe mai mult decât rezonabilă potenţialul de dezechilibru al unui tânăr, selectând cu precizie pe cel care se anunţă o bombă potenţială”.

Imediat, tânărul indicat ca subiect cu înalt potenţial este preluat de recrutorul profesionist al organizaţiei teroriste care începe o recrutare „pe repede înainte„ care vizează un singur lucru, anume conducerea mentală a persoanei în cauză pe drumul foarte scurt care-i oferă posibilitatea de a se răzbuna astfel încât societatea să fie lovită grav şi fapta sa să fie reamintită ca un act exemplar de voinţă şi de curaj. Ţinta fizică a răzbunării este lăsată la alegerea viitorului atentator-sinucigaş, căruia i se repetă obsesiv că el este cel care va avea puterea de viaţă şi de moarte, el devine Dumnezeul răzbunării, el devine Justiţiarul tuturor umiliţilor, sărmanilor şi refuzaţilor de sorţii. Poate lovi oriunde, oricând pentru că i se spune:

„în lumea asta a occidentului perfid şi înşelător, nu există nimeni care să fie nevinovat. Ei sunt Cruciaţii necredincioşi şi trebuie să plătească pentru asta”.

O îndoctrinare foarte simplă şi eficientă, deoarece prinde pe un context psihologic foarte special şi într-o situaţie foarte fluidă în Europa. Pe de o parte, subiecţii recrutării sunt aleşi din aşa numita „generaţie a refuzului identitar“, adolescenţi în grupa de vârstă 14-25 de ani, prima sau a doua generaţie de urmaşi ai grupurilor de migranţi pe care Europa i-a primit fără rezerve în perioada de glorie a anilor '60-'90. Acum cu un sentiment al dezrădăcinării din cauză că procesul constituirii unor comunităţi închise şi izolate în propriile lor credinţe şi mentalităţi religioase a mers mereu în creştere, cu un refuz marcat al ofertelor de integrare socială. Rezultatul este cel de acum: „tineri fără identitate”, pradă uşoară  a mesajului mollahilor: „nu vreţi să vă întoarceţi la ce sunteţi cu adevărat, să vă dezbrăcaţi de falsa şi înşelătoarea haină a occidentului care oricum vă dispreţuieşte şi să vă asumaţi adevărata identitate a Islamului, singura credinţă adevărată pentru care merită să te sacrifici”?  

image

Peisajul fluid al Europei de acum este al doilea fenomen favorizant: dacă sunt posibil de radicalizat unii dintre tinerii din familiile musulmane din comunităţile europene, atunci cu atât mai uşor este de identificat un moment de ruptură în cazul unui adolescent ajuns în Europa cu valul de refugiaţi, debusolat, dezorientat, negăsindu-şi nici locul şi nici şansele visate într-o societate care nu seamănă cu nimic din ce ştia el de acasă. Drept care, va identifica rapid recrutorul profesionist, poate să apară gestul instantaneu de respingere, făcut în termenii soluţiilor comune din ţara de provenienţă: gestul de violenţă extremă, actul sinucigaş, răzbunare pentru onoarea pierdută.

Nu este un raţionament pe care să-l putem înţelege sau accepta. Dar pentru aceşti tineri nu este altceva decât transferul comportamentelor din ţările de origine în ceea ce ei consideră o lume ostilă, cea a spaţiului european, o lume fără valori morale care să-i inspire şi de care se simt acum infinit mai departe decât au fost vreodată părinţii sau bunicii lor, cei pe care ei îi acuză de a fi accepta, pentru bani. să-şi vândă sufletele şi identitatea naţională. Lor li se asociază, din motive diverse, tineri autohtoni de obicei din familii înstărite, dezabuzaţi şi dornici de aventuri extreme sau fete, provenind tot din medii sociale elitiste, căsătorite cu tineri islamişti cu care sunt gata să plece în teatrele de război.

Toate paradigmele de inserţie socială sau de integrare imaginate de ţările Europei occidentale au falimentat pe deplin. Un eşec care tinde acum să se transforme în bază pentru confrunări între grupuri sociale, căci reacţiile de autoapărare au început deja să apară, cu o susţinere sau accept tacit al populaţiei din ce în ce mai exasperată de ineficienţa organelor de ordine şi lipsa de decizie a politicenilor.

Mai mult, îi văd repetând noua mantra: „Situaţia e gravă, fiţi pregătiţi că vor mai urma noi atacuri teroriste”, instaurând stări de urgenţă, prelungindu-le mereu fără rezultate vizibile în teren, altele decât creşterea nivelului atentatelor, singurul lucru previzibil.

Pe măsură ce ele survin, este limpede că moare o anume idee despre Europa liniştii, prosperităţii şi dezvoltării, a proiectului european de proiecţie a toate acestea în spaţiile externe proprie. Iar reacţia previzibilă este una de forţă, de aplicare extrem de strictă a prevederilor existe şi de demarare a unui proces de refulare a migranţilor ilegali, sute de mii, care nu au primit drept de azil.

Cum se va face exact acest lucru? Cât de rapid? Deocamdată nu există un răspuns, căci birocraţia de la Bruxelles este încă în stadiul la care reflectă asupra modalităţii de elaborare a unui document comun european pentru cei care urmează să fie expulzaţi de pe teritoriul UE (în cazul în care vă interesează, aveţi în finalul acestui text un document confidenţial al Preşedinţiei UE pe această temă).

Europa se transformă, din ce în ce în ce mai rapid, în „Fortăreaţa Europa”, singurul mod credibil, în imediat, de supravieţuire. Numai că aşa nu va putea trăi la nesfârşit, De unde nevoia unei reaşezări instituţionale care se va produce, exact ca reflex de supravieţuire. Vom vedea cum.

Document comun european pentru cei care urmează să fie expulzaţi de pe teritoriul UE

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite