De ce îşi părăsesc copiii părinţii: „A devenit, cumva, o modă să-ţi laşi părintele în casă, singur şi amărât“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din ce în ce mai mulţi copii îşi părăsesc părinţii în România. Unul dintre cele mai întâlnite motive este faptul că părinţii nu le pot oferi ceea ce îşi doresc, în special din punct de vedere financiar. Există o latură şi mai tristă a acestui fenomen, în cazul copiilor care îşi abandonează părinţii aflaţi la vârste înaintate.

Copiii minori îşi părăsesc părinţii din cauza lipsei de iubire, aceasta fiind una dintre principalele cauze ale fenomenului care ia amploare.

În trecut, nu prea auzeai ca în România copii să îşi părăsească părinţii, deoarece familia reprezenta o cultură extrem de sudată în societatea noastră.

”Familia era bateria, energia, sursa care te susţinea, îţi dădea un ţel în viaţă, te ajuta să depăşeşti momente dificile din viaţă. Nu se accepta ca un individ să trăiască singur”, declară psihologul Stelian Chivu.

În prezent, lacunele din legislaţie permit, culmea, abuzurile venite din partea copiilor. Există cazuri de adolescenţi, relatează specialistul, care şi-au ameninţat părinţii că, dacă nu le cumpără tabletă, se dau cu capul de pereţi şi apoi sună la Poliţie, pentru a-I reclama că i-au maltratat.

Şi anturajul este un factor important în decizia copiilor de a-şi părăsi părinţii. Aceştia fac alegeri greşite, iar în cazul fetelor acestea se dovedesc de multe ori fatale, mai ales când ajung pe mâna traficanţilor de carne vie.

Copii înţeleg de ce mai multe ori prost libertatea de care se bucură, în sensul că pot absolut orice le trece prin cap, fără consecinţe.

”Aceşti copii vor avea puternice stări depresive”

Sunt şi tineri care, la vârsta majoratului, aleg să se despartă de părinţi pentru a-şi croi propriul drum în viaţă, însă lipsa de experienţă îi aduce de multe ori în situaţii care ajung să le pună în pericol viaţa.

”Fără o construcţie psihologică solidă, fără o construcţie afectivă zdravănă, familia contează din ce în ce mai puţin pentru ei, pe primul loc sunt banii şi mai târziu aceşti copii vor avea puternice stări depresive, de anxietate şi izolare, pentru că ei nu se <<alimentează>> cu iubire”, explică Stelian Chivu.

În exterior sunt mulţi factori stresori, iar dacă părinţii nu ştiu să îşi protejeze copilul, el va deveni din ce în ce mai nervos şi nu va mai reuşi ulterior să se controleze deloc.

Pe vremea comunismului, copii munceau foarte mult. Era bine, pentru că aceştia se mişcau mult şi era rău pentru că nu mai avea atât de mult timp pentru carte. În prezent, puţini sunt copii care mai muncesc.

Ei au o cu totul altă structură psihologică, iar acest lucru se datorează şi tehnologiei, care a evoluat foarte mult.

Înainte, dacă avea probleme, copilul vorbea cu familia sau duhovnicul din sat. Acum, pe adolescenţii îi preocupă doar să se joace pe calculator, iar stările lor depind foarte mult de emoţiile generate de aceste jocuri.

Cu 50-100 de ani în urmă, familiile româneşti erau extrem de numeroase, spre deosebire de situaţia de faţă, când majoritatea tinerilor aleg să aibă un copil, maxim doi.

”Părinţii rămân pe ultimul loc”

O soluţie pentru a opri înstrăinarea copiilor faţă de proprii părinţi sunt şcolile, care se concentrează mai mult pe comunicarea cu aceştia, pe descoperirea talentelor lor şi aplicarea unui sistem de recompense, decât a unuia care pune accent pe pedepse.

Şcolile de acest gen trezesc în copil acele abilităţi pe care le are sau pe care ar putea să le manifeste în viitor ca talente. O altă soluţie este ca părinţii să fie educaţi cum să-şi crească copii, pentru că marea majoritate o fac acum după ureche.

Dacă copilul învaţă la şcoală să comunice, el va avea încă de mic ca şi criterii de bază iubirea, comunicarea, iertarea, ajutorul, dragostea de familie şi cea de ţară.

Lipsa iubirii şi a comunicării sunt cauzele pentru care copii deveniţi adulţi şi stabiliţi la casele lor uită de părinţi. 

Persoanele de vârsta a treia sunt trimise la centre pentru bătrâni în cazurile fericite, dar cel mai adesea sunt abandonate în propriile locuinţe şi lăsate la mila sorţii. 

Copii îşi motivează gestul prin faptul că nu mai au timp să se îngrijească de bătrâni, pentru că au, la rândul lor, propria familie sau pentru că au avut de suferit în copilărie şi vor astfel să se răzbune pe părinţi.

”Adultul se vede realizat, are probabil mai multe slujbe, în weekend-uri vrea să iasă cu familia, iar părinţii rămân pe ultimul loc. În multe situaţii, părinţii de vârsta a treia sunt abandonaţi de copii pentru că a devenit cumva o modă să îţi laşi părintele abandonat în casă singur şi amărât, să te duci pe la el când îţi aminteşti sau să îl suni, ori să îl duci la azil. Cei care fac aşa ceva nu înţeleg că mâine, poimâine, o să fie şi ei bătrăni, deci o să se găsească în aceeaşi situaţie”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite