Buşteni, staţiunea „născută“ din calea ferată, o fabrică de hârtie şi schi

Buşteniul la începutul secolului XX FOTO rotarybvp.ro

Una dintre cele mai cunoscute staţiuni din România a făcut un salt imens de la zona nelocuită de la sfârşitul secolului al XVII-lea la orăşelul prosper de munte de la începutul secolului XX. Calea ferată, fabrica de hârtie şi schiatul au avut un aport decisiv

Despre începuturile localităţii Buşteni nu s-au păstrat atestări documentare, ba chiar izvoarele vremii amintesc despre faptul că, la sfârşitul secolului al XVII-lea, în zona de pe Valea Prahovei unde este localizată astăzi staţiunea „nici vorbă nu era de vreun sat”.

Abia la 1782, domnitorul Mihai Şuţu înfiinţează, lângă Sinaia, un cătun numit Izvorul, din care, mai târziu, iau naştere localităţile vecine Buşteni, Poiana Ţapului şi Azuga. Până la 1782, singura locuinţă din Buşteni era„Slonul de piatră”, cel mai mare han din zonă, amplasat în actualul cartier Zamora de astăzi. Aici opreau negustorii care treceau din Ţara Românească în Transilvania pentru a se ospăta, odihni şi adăpa caii.

Un indiciu despre numele localităţii vine din faptul că actuala zonă Valea Cerbului, pe atunci sălbatică şi plină de gropi, se numea „La buşteni“, nume care mai târziu se va extinde la întreaga aşezare. Administrativ, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Buşteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al judeţului Prahova. El ocupa atunci malul drept al râului Prahova şi partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul şi Valea Albă.

Carol I, ctitoul modern al Buşteniului

Micuţul cătun cunoaşte o dezvoltare explozivă începând cu anul 1846, când demarează lucrările la şoseaua care străbate toată Valea Prahovei, de la Câmpina la Predeal, şi, 30 de ani mai târziu, a căii ferate care unea Ploieştiul de Predeal.

Ambele investiţii au fost gândite de regele Carol I care poate fi considerat ctitorul modern al Buşteniului. Aflat aproape de Sinaia, Buşteniul a beneficiat din plin de atenţia Case regale care a construit în sat o biserică (1889) şi un local pentru şcoala care funcţiona din 1865 şi în care, în 1892, învăţau 90 de elevi (dintre care 30 de fete).

Fabrica de hârtie, impulsul decisiv

Povestea staţiunii Busteni este, însă, şi povestea fraţilor Carol şi Samuel Schiel şi a unei industrii care a dăinuit vreme de peste un secol, naşterea şi activitatea Fabricii de Hârtie „C&S Schiel, Succesorii-Buşteni”, care a deschis, de fapt, calea apariţiei oraşului montan din zilele noastre.

La începutul anului 1882, sesizând imensul potenţial economic al „aurului verde“, doi tineri investitori, Carol şi Samuel Schiel, fiii unui pastor luteran stabilit la Râşnov, au demarat construcţia unui veritabil centru forestier, al cărui nucleu a rămas cunoscut sub numele de „Fabrica de Hârtie C&S Schiel, Succesorii-Buşteni“.

Câteva luni mai târziu, în ziua de 1 octombrie 1882, a început producţia de celuloză şi de hârtie. Fabrica producea hârtie de mucava, apoi şi hârtie de paie, de împachetat şi pentru tipar. Comenzile din ce în ce mai mari, care au sosit aproape instantaneu, şi necesitatea asigurării unui flux constant de materie primă i-a determinat pe cei doi investitori să arendeze importante parcele din pădurile care se întindeau pe pantele munţilor din zonă.

Schiatul, aduc de tineri din Europa

Tot în aceeaşi perioadă s-a dat startul activităţii turistice. Existau deja câteva hoteluri şi se puteau închiria vile de către turişti. Însă abia la începutul secolului al XX-lea apare fenomenul care va spori faima staţiunii, schiatul. Prin anii 1907-1908, tinerii care veneau în vacanţă din străinătate, aduc cu ei moda schiului, a „alunecatului pe patine de lemn, bob şi sanie“ la Sinaia şi la Buşteni, pe Valea Albă şi Coştila.

Rapid, au fost ridicate construcţii de o frumuseţe aparte care erau închiriate turiştilor care doreau să scape de „zăpuşala si praful oraşelor“. La rândul lor, bucureştenii cu bani şi-au ridicat vile de relaxare. 

Printre antreprenorii care şi-au încercat norocul pe Valea Prahovei a fost şi scriitorul ardelean Ioan Slavici. Acesta a cumpărat un teren în zona Buşteniului, iar în 1903, a înfiinţat, cu un anume Roman Ciorogariu, un stabiliment balnear, exploatând apele minerale curative care izvorau din munte. Protipendada care însoţea vara Casa Regală la Sinaia se oprea, pentru tratamente, şi la Buşteni, astfel că afacerea a avut succes câţiva ani ani buni.

Buşteniul a fost declarat oraş în anul 1946.

Vă mai recomandăm

Viaţa de investitor a scriitorului Ioan Slavici. Cum a falimentat afacerile cu băi minerale şi casinoul pe care le-a finanţat

Buşteni: misterul sferelor luminoase din grota Castelului Cantacuzino

Istoria ofiţerului ungur care s-a spovedit pe patul de moarte. Povara furtului din biserica ctitorită de Carol I l-a urmărit până în ultima zi a vieţii