FOTO Reportaj printre minunile naturii din Moieciu de Sus, un paradis încă neştiut la marginea Ţării Bârsei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Moieciu de Sus, o minune de zonă turistică FOTO Costel Crângan
Moieciu de Sus, o minune de zonă turistică FOTO Costel Crângan

Zona aflată la limita dintre superbele masive Bucegi şi Piatra Craiului este binecuvântată cu peisaje minunate, oferă numeroase posibilităţi de cazare, dar este şi foarte aproape de o mulţime de obiective istorice, culturale şi de agrement, ce pot fi vizitate în orice anotimp.

Până acum vreo două decenii, Moieciu de Sus, din comuna Moieciu, judeţul Braşov, una dintre cele mai frumoase destinaţii turistice din România, era doar un sat de munte izolat, fără şosele, fără nicio facilitate turistică, fără nicio perspectivă pentru cei nici 200 de locuitori ai săi.

Satul cuprindea în 1990 nu mai mult de 70 de case modeste şi cam 100 de sălaşuri pentru fân şi vite, înşirate cale de zeci de kilometri pe văile pline de farmec ale pâraielor Turcu, Stăncioiu, Valea Popii, Băngăleasa şi ale zecilor lor de afluenţi limpezi şi curaţi ca lacrima de prunc.

Geografic, locul trebuie plasat fără ezitare în Ţara Bârsei (deşi, potrivit specialiştilor în etnografie, aceasta s-ar termina câţiva kilometri mai la nord, adică la la Bran), căci este delimitat, de-a stânga şi de-a dreapta, de cele două masive splendide care străjuiesc dintotdeauna ţinutul oierilor braşoveni: Bucegii şi Piatra Craiului.

De fapt, localitatea se află în apropiere de una dintre cele mai vechi căi de comunicaţie de pe teritoriul românesc, Rucăr-Bran, cunoscută, se pare, chiar înainte de ocuparea Daciei de către romani. 

Există dovezi arheologice că acest vechi drum comercial şi militar lega, în vremea ocupaţiei romane, localităţile Cumidava (Râşnov) şi Jidava (Poenari de Muscel). Culoarul Rucăr-Bran era folosit cu precădere de către negustorii medievali. La Bran, chiar în apropierea castelului omonim şi la numai 5 kilometri de Moieciu, se afla până acum vreun secol o impunătoare vamă (acum muzeu), cu o garnizoană militară aferentă, unde mărfurile erau supuse taxării. 

Absolut impresionant este şi faptul că localitatea Moieciu este singura din România aflată la graniţa dintre patru judeţe, acestea fiind: Braşov (din care face parte comuna) şi vecinele de hotar Prahova, Dâmboviţa şi Argeş.

La pas pe Valea Popii şi pe Valea Băngăleasa

Nu se poate şti al cui merit este, poate că există un soi de armonie întru salubritate între localnici şi turişti, dar zona Moieciu de Sus este una dintre cele mai curate zone montane pe care le-am întâlnit în România. Cu totul surprinzător, zecile de pâraie care împânzesc zona nu sunt colmatate de bidoane din plastic şi pungi de celofan, ca-n alte locuri, ci se bucură doar de dezordinea „arhitecturală“ creată de torenţii care se abat asupra albiei şi despre care localnicii spun că o fac destul de rar.

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

Din această perspectivă, dar şi din cea a peisajului montan destul de blând, la Moieciu de Sus este ideal să faci drumeţii. Poţi să te plimbi cu orele pe zecile de kilometri asfaltaţi pe Valea Popii sau pe Valea Băngăleasa, prilej cu care poţi să te minunezi de plaiurile ce te duc cu gândul la Apuseni, să mai guşti câte ceva din fructele zonei sau să admiri arhitectura sutelor de pensiuni turistice construite mai cu seamă în ultimul deceniu.

Dacă vă ţin picioarele, puteţi să vă abateţi şi pe potecile de munte. Fie de-a lungul Văii Băngăleasa (a cărei şosea asfaltată se termină chiar la drumul pietruit, interzis maşinilor, de la intrarea vestică în Parcul Natural Bucegi), fie de-a lungul Văii Popii, care şerpuieşte molcom şi tăcut, la jumătatea căii dintre Bucegi şi Piatra Craiului, netulburată decât în prima ei parte de vehiculele cu motor (accesul acestora este închis, de la un punct încolo, cu o barieră).

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

Pe ambele văi (dar şi pe altele; vă putem recomanda şi Valea Lungă, din Moieciu de Jos, un loc special, cu apă limpede, zmeuriş la tot pasul, iar sus, pe munte, cu o fâneaţă ce oferă o privelişte extraordinară) se pot face drumeţii lungi, cale de foarte mulţi kilometri, în linişte perfectă. Doar susurul pâraielor şi tălăngile vitelor vă vor atrage atenţia. Iar aerul curat şi curăţenia desăvârşită vă vor uimi.

Este bine să ştiţi că pe traseele amintite, după bariere, camparea este interzisă (de fapt, trebuie o autorizaţie specială, greu de obţinut), la fel şi făcutul focului, aşa că, deşi o să întâlniţi numeroşi turişti pe acolo, nu o să aveţi parte nici de fum de grătare, nici de muzică la maximum şi nici de alte „surprize“ omniprezente, bunăoară, pe Valea Prahovei.

image

Şi mai e ceva. La capătul Văii Popii, am găsit un plai minunat, la poalele căruia, pe o aşezătură ce părea să sugereze un fel de amfiteatru, era amenajat un teren de fotbal ad-hoc. Iar pe el, două cete de copii, în tricouri colorate, cu însemne de firmă specializată, se întreceau de zor. Aveam să aflăm, de la însoţitorii lor, că sunt micuţii fotbalişti de la un centru de copii şi juniori din Bucureşti, care primiseră o frumoasă şi nesperată vacanţă la munte. Şi cum la pensiunea închiriată nu prea era loc de antrenamente serioase, cu mingea şutată până la cer, au ales pajiştea a cărei iarbă de munte rivalizează cu cel mai desăvârşit gazon.

Pe două şi patru roţi, pe culmi domoale

Evident, prin zonă se poate merge şi cu bicicleta. Iar dacă nu v-aţi adus una de acasă, puteţi închiria un vehicul cu două roţi din unul dintre cele cinci-şase centre din zona Moieciu. În funcţie de tipul de bicicletă (mai de duzină sau profesională), o oră costă între 10 şi 20 lei, iar o zi – între 30 şi 100 de lei, echipamentul de protecţie fiind inclus. 

Desigur, sunt şi variante de tarif adaptate poftelor fiecăruia, de genul o jumătate de zi sau chiar o săptămână întreagă. Există şi oferte speciale, pentru grupuri cu ghid (cu mountain bikes) şi chiar care includ filmarea turistului pe parcursul „turei“.

Găsiţi şi trei centre de unde se pot închiria ATV-uri, însă trebuie să reţineţi că nu aveţi voie să mergeţi cu ele decât pe drumurile asfaltate (e drept, în zona Moieciu sunt vreo 25 de kilometri de drumuri secundare asfaltate, ideale pentru plimbarea cu ATV-ul). Dacă vă prind pădurarii cu ATV-ul în zonele protejate (adică în afara localităţii, spre munte), riscaţi nişte amenzi foarte mari.

Una dintre cele mai interesante opţiuni de plimbare pe traseul Cheile Grădiştei-Moieciu de Sus este cu căruţa trasă de cai. Lungimea traseului este negociabilă, căci se plăteşte cu ora. Există şi vreo două trăsurele, însă publicul preferă, din ceea ce ne-am dat seama, căruţa clasică, mocănească, cu roţi din gumă.

image

O oră de plimbare cu atelajul face între 80 şi 120 de lei (de regulă, este negociabil, după „talentul“ fiecăruia), ceea ce nu-i chiar piperat dacă ţinem cont că în căruţă încap patru-şase turişti. Practic, preţul ajunge, deci, în jurul a 20-30 de lei de căciulă. Experienţa, însă, face toţi banii.

„Limesul Transalutanus”

Chiar dacă zona este excelentă pentru drumeţii montane de dificultate scăzută şi medie, trebuie să ştiţi că, pe o rază de numai 50 de kilometri, se află sute de obiective culturale, istorice, religioase şi de agrement ce merită văzute. Fără îndoială, cele mai cunoscute şi, poate, şi cele mai importante dintre acestea sunt Castelul Bran, aflat la numai 5 kilometri de Moieciu de Jos şi la 13 kilometri de Moieciu de Sus, dar şi minunatul muzeu al satului brănean.

De la Moieciu de Sus şi până la două obiective intens vizitate de turişti – Cetatea Râşnov şi peştera Valea Râşnovului – sunt doar 23 de kilometri şi mai puţin de 10 kilometri până în superbele sate Peştera – unde au fost găsite urme de locuire încă din perioada paleolitică şi chiar există o peşteră, chiar dacă fără veleităţi turistice – şi Măgura – unde s-a filmat prima ediţie a emisiunii „Serviţi, vă rog!“, de la ProTV.

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

Din Moieciu de Sus, este foarte la îndemână şi un drum până la Peştera Dâmbovicioara, la numai 40 de kilometri. Şi dacă tot faceţi acest drum, un ocol de numai 8 kilometri, până la celebrul sat mocănesc Rucăr, este aproape obligatoriu. Tot în acest drum este şi legendara cetate Oratia. 

O astfel de excursie se poate face cu maşina, în doar o jumătate de zi, şi veţi avea prilejul să vedeţi una dintre cele mai cunoscute peşteri româneşti, dar şi să degustaţi brânzeturi celebre, nemaipomenita ţuică de prune argeşeană şi rafinatele dulceţuri de munte (cele din zona Drumul Carului-Fundata sunt nemaipomenite).

Este bine să ţineţi minte că, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice făcute cu câţiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coşuleţ au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificaţii romane din Dacia, cunoscute sub numele de „limesul transalutanus“.

De rezervat pentru Crăciun şi Revelion

Dacă e vară sau toamnă plăcută şi aveţi câteva zeci de minute libere, puteţi face o tură şi până la Fundata, cea mai nouă staţiune de schi din România. Drumul de 5 kilometri (măsurat de la Cheile Grădiştei) se poate face în câteva minute cu maşina, sau în vreo oră şi jumătate pe jos. 

Iarna, este deja o altă poveste, căci pârtia este deschisă mai tot timpul în lunile decembrie, ianuarie, februarie şi martie, iar la Fundata există numeroase posibilităţi de cazare, şi mai modeste, dar şi de lux (staţiunea este, practic o extensie a complexului turistic „Cheile Grădiştei“, aflat la mică distanţă mai la vale).

Şi dacă tot am pomenit de iarnă şi ar cam fi vremea să vă rezervaţi locurile pentru petrecerea sărbătorilor de Crăciun şi Revelion, să spunem că pârtii de săniuş sunt cu duiumul în zonă. Peste 30, dintre care două treimi nu sunt administrate de cineva anume (deşi tocmai asta le face să fie pline de farmec), dar vreo zece sunt întreţinute de proprietarii pensiunilor limitrofe care asigură, contra cost, şi ceva săniuţe. Preţurile sunt modice, între 10 şi 20 de lei pe zi. În plus, există şi două patinoare măricele în aer liber, disponibile în sezonul rece, dar fără echipament de închiriat.

Patru, trei, două...

Foarte aproape de Moieciu este şi staţiunea Pârâul Rece, pe drumul dintre Râşnov şi Predeal (un traseu minunat pentru biciclişti), însă dacă nu aveţi chef să ajungeţi până acolo, sus, puteţi să vă opriţi pe Valea Râşnoavei, un loc minunat pentru picnic şi pentru drumeţie. Bonus: puteţi vizita Cheile Râşnoavei, care vă vor încânta, fără îndoială.

terapie prin calarie baia mare

Şi mai aproape, la nici 20 de kilometri, este Pănicel, un loc de agrement special, unde se poate face echitaţie pe tot parcursul anului. Herghelia se află la circa doi kilometri de Râşnov (pe un drum lateral ce merge circa 500 de metri de la DN72A), are patru cai şi două iepe, dar şi trei ponei care, cu siguranţă, îi vor extazia pe cei mici. 

Lucrurile nu se fac la întâmplare la Pănicel, căci dincolo de oferta turistică şi gastronomică, este de ţinut minte că acolo există un manej acoperit, unde se poate face echitaţie în condiţii excelente chiar şi iarna. ;

 Drum de trei ore de la Bucureşti

De la Braşov până la Moieciu de Sus nu-i cale tocmai lungă, căci nu-s decât 42 de kilometri (pe DN 73A, în direcţia Râşnov-Bran-Moieciu), însă se fac în aproximativ o oră, căci în zona Branului este mai mereu un trafic aproape enervant de aglomerat, iar drumul este în continuă urcare.

De la Bucureşti, pe Valea Prahovei, se poate coti pe traseul Predeal-Pârâul Rece-Râşnov (fără să mai ajungeţi la Braşov, deci), peste munte, caz în care drumul total are exact 186 de kilometri şi se face în circa trei ore. De altfel, de la Predeal la Moieciu de Sus sunt numai 45 de kilometri, iar drumul durează cam o oră.

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

Accesul este relativ uşor şi dinspre Târgovişte sau dinspre Piteşti, trecând prin legendara aşezare a Rucărului. Sunt doar 117 kilometri de la Târgovişte (sau Piteşti) până la Moieciu de Sus, însă traseul se face în cam două ore şi jumătate, căci drumul (E574) este atât de frumos, încât îţi taie respiraţia şi pofta de viteză. 

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

De la Rucăr până la Drumul Carului, şoseaua trece prin locuri mirifice (cum ar fi pasul Posada, podul Dâmboviţei, cetatea Oratia, pasul Giuvala şi Şleaul Mândrului), urcă până aproape de 1.300 de metri altitudine, coboară la vreo 600 în Moieciu de Jos (după incredibilul Drum al Carului), pentru a urca apoi, iar, la aproape 1.000 de metri, prin Cheile Grădiştei şi foarte aproape de cea mai nouă staţiune de schi din România: Fundata.

Odată ce aţi ajuns în Moieciu de Jos, din orice direcţie, trebuie doar să intraţi pe şoseaua către Primărie (DN7F) şi apoi să ţineţi asfaltul prin localitate, apoi prin satul Cheia şi prin Cheile Grădiştei (de unde se desprinde drumul de vreo 5 kilometri până la pârtia de la Fundata), pentru ca, după circa 10 minute, să ajungeţi la Moieciu de Sus.

Câte ceva de-ale gurii pentru turiştii pofticioşi

Chiar dacă la Moeciu de Sus nu sunt prea multe restaurante, oportunităţile culinare nu-s deloc puţine. Doar vreo 12-15 pensiuni servesc masa şi altor persoane decât cele cazate acolo, dar asta nu înseamnă că nu se poate mânca grozav, şi mai ales sănătos, în zonă.

Trebuie spus că tradiţia creşterii animalelor n-a murit la Moieciu odată cu explozia turismului. Ba chiar se poate afirma, fără teama de a greşi, că cele două ocupaţii şi-au dat mâna şi sunt reprezentative pentru ceea ce catastifele de la UE şi de la Guvern numesc „agroturism“. 

Plaiurile din apropierea satului sunt înţesate de vite, iar ceva mai departe, găseşti şi ceva oi. Dacă întrebi la două-trei pensiuni, este imposibil să nu dai de una care are de vânzare lapte proaspăt, brânză, smântână, telemea sau caş. Preţurile sunt decente (laptele e mai ieftin ca la supermaket, brânza de oaie e la preţ de piaţă). 

image

Găseşti şi ceva afumături, e drept, mai rar, la cinci-şase case. Slănină mai ales, dar şi cârnaţi, căci aproape că nu-i gospodărie din Moieciu care să nu aibă propria afumătoare, fie că vorbim despre „scule“ complexe, cu gadgeturi moderne, fie de ceva mai mult de-o lozniţă ca pe vremea dacilor. Afli aşadar nişte afumături de vis, la preţuri cuprinse între 15 şi 30 de lei kilogramul, ceea ce aruncă în derizoriu piaţa de produse tradiţionale de la Bran, acolo unde cârnaţii şi şuncile similare costă aproape dublu.

Berbecuţi pentru proţap şi găini pentru ciorbă

Sunt în zonă şi vreo trei-patru locuri de unde se poate comanda un berbecuţ pentru pus la proţap, multe pensiuni având astfel de dispozitive de prăjit carnea. Însă mult mai facil puteţi face rost de o găină de curte, care costă cam 50-60 de lei bucata, vie, sau de câteva ouă proaspete.

În schimb, cei care caută un fast-food vor fi cumplit de dezamăgiţi. Nu există aşa ceva cât e Moieciu de mare, singurul „stabiliment“ cât de cât acceptabil pentru amatorii de astfel de lucruri gătite repede-repejor fiind o minunată gogoşerie. Acolo veţi găsi (cam scumpi, ce-i drept) nişte langoşi de te lingi pe degete, cu gem de zmeură, de fragi sau de coacăze, dar şi cu brânză de-a locului, mai bună de o mie de ori decât orice moft lactat franţuzesc.

image

Şi dacă tot am ajuns pe teritoriul dulcelui, să spunem că pe văile Moieciului de Sus sunt cel puţin zece locuri din care se pot cumpăra şerbeturi, dulceţuri şi gemuri făcute din fructe de pădure, din cetină sau cu alte arome ale naturii. Evident, nu vă opreşte nimeni să urcaţi pe munte şi să „atentaţi“ pe cont propriu la unul dintre multele zmeurişuri. 

Singura condiţie este să nimeriţi sezonul când fructele sunt coapte şi să aveţi grijă la „concurenţa“ din sălbăticie. Chiar dacă urşii nu vin prea des pe la Moieciu de Sus (localitatea fiind înconjurată de fâneţe şi de locuri umblate de păstori), viespile îmbătate de dulceaţa zmeurei pot fi uneori destul de agresive.

În fine, nici peştele nu lipseşte din farfurie şi din peisaj. Aici, rege este păstrăvul, care, deşi se avântă pe pâraiele limpezi, nu se lasă prins prea uşor, aşa că nădejdea saramurii stă tot în cele două păstrăvării din zonă (la Moieciu şi la Bran), care furnizează mai mereu marfă proaspătă pentru pofticioşi. ;

Cazări pentru toate buzunarele: rustice sau luxoase

De-a lungul frumoaselor văi din zona Moieciu de Jos, Cheia, Moieciu de Sus, s-au construit în ultimii ani peste 300 de pensiuni şi de hoteluri, iar numărul locurilor de cazare puse la dispoziţia turiştilor este impresionant: potrivit autorităţilor locale, peste 8.000. De fapt, 95% din clădirile din Moieciu de Sus oferă cazare, fie că vorbim despre o ofertă fiscalizată, fie de mica înţelegere între drumeţul ostenit şi gazda doritoare să facă un ban neobservat de ochiul ca de soacră acră al Fiscului.

Majoritatea vilelor arată nemaipomenit, iar utilităţile precum apa caldă, încălzirea centrală, grătarul şi terenul de sport nu prea lipsesc de la niciuna. De altfel, proprietarii de pensiuni par a se întrece în a le oferi turiştilor spaţii special amenajate pentru sport, inclusiv terenuri cu iarbă sau cu tartan, ba chiar şi aparate pentru gimnastică de întreţinere.

Moieciu de Sus FOTO Costel Crângan

În medie, o cameră cu două locuri şi cu baie proprie se poate închiria, în plin sezon (iulie-august) cu 80-90 de lei pe noapte, dar există şi variante rustice (caz în care baia este la comun, iar dotările mai puţine), cu preţuri pe măsură: 50-70 de lei o cameră cu două locuri.

Bineînţeles, turiştii cu pretenţii pot alege una dintre pensiunile cu patru sau cinci margarete, care oferă condiţii de lux (inclusiv SPA, piscine încălzite, saună, meniuri vânătoreşti şi alte „fineţuri“), la preţuri adecvate: între 150 şi 250 de lei pentru o cameră cu două locuri, pe noapte.

În majoritatea pensiunilor de la Moieciu, patul suplimentar este bonus din partea gazdei (iar dacă se plăteşte, nu depăşeşte 30 de lei pe noapte), iar grupurile care iau o proprietate la cheie sau pe termen ce depăşeşte trei zile primesc reduceri bunicele. 

Ca să dăm şi un exemplu, la jumătatea lunii august, o frumoasă vilişoară din Moieciu de Jos, nou-nouţă, cu patru camere (trei duble şi una triplă) cu băi proprii şi toate utilităţile, verandă superbă, bucătărie echipată, grătar, afumătoare, sufragerie cât să încapă 20 de inşi, foişor, teren de sport (handbal, minifotbal, volei, baschet) cu gazon impecabil, acces la râu din curte, se închiria la cheie cu doar 300-350 de lei pe noapte (în funcţie de lungimea sejurului).

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite