Mădălina Creuset, chirurgul român care a implementat în Franţa diagnosticul cancerului mamar în 48 de ore: „Nu cred că medicii plecaţi se vor mai întoarce“

Chirurgul român Mădălina Creuset face carieră în Franţa FOTO Arhiva personală

Mădălina Creuset este unul dintre cei 4.000 de medici români care profesează în Franţa. O face la cel mai înalt nivel, în chirurgia plastică, la Polyclinique de la Baie - Normandie. A lăsat în urmă România acum 8 ani, dezamăgită de corupţia sistemului sanitar românesc, dar, mai ales, împinsă de dorinţa de a vedea rezultatele sacrifiicilor făcute pentru meseria pe care o iubeşte.

Când a plecat din România, în 2008, era medic primar. Lucrase la Spitalul de Urgenţe Iaşi, la Spitalul Floreasca, la Spitalul Municipal Bucureşti (în anii de rezidenţiat), la Spitalul Sf. Pantelimon - Bucureşti şi Clinica Medicover.

"Consider că am avut o bună pregătire în domeniul meu, mai ales că eu nu am făcut rezidenţiatul într-o singură clinică: am făcut trei ani la Iaşi, cu domnul Profesor Luchian şi apoi, cu domnul Profesor Stamate, am făcut un an la domnul Profesor Lascăr şi un an la doamna Profesor Doina Ionescu, căreia îi datorez orientarea mea spre chirugie plastică. În specialitatea mea, nu erau tratate în limba română (doar un mic manual de arsuri), deci am învăţat după tratate americane sau franceze, cărţi pe care nu ni le permiteam, dar pe care le copiam la xerox după originale aduse prin grija domnului Profesor Luchian, sau prin schimburi între colegi. Rezidenţiatul a fost foarte dur, cu ore de muncă pe care nu le număram (rămâneam şi câte 3 zile în spital, încontinuu), mai ales că toate clinicile în care am lucrat erau în spitale de urgenţe. Nu regret această muncă titanică, doar că am făcut sacrificii personale, care mai târziu m-au costat scump", povesteşte medicul Mădălina Creuset.

Contactul său cu sistemul sanitar francez avusese loc mult mai devreme. Între anii 2000-2002, beneficiase de o bursă la Paris (un an de chirurgie a mâinii şi un an de chirurgie plastică, reconstructivă şi estetică), perioadă în care a avut şansa să cunoască inclusiv sistemul privat care în România era abia la început.

"În timpul celor doi ani petrecuţi la Paris, am lucrat în şase clinici private, am făcut cursuri universitare la Ecole de chirurgie de Fer à Moulin şi o Diplomă Universitară de microchirurgie la aceeaşi şcoală. Accesul facil la informaţie (biblioteca medicală cu tot ce îţi poţi dori) m-a determinat să învăţ încontinuu în această perioadă, ajunsese aproape ca un drog , mi se părea că nu voi reuşi niciodată să cuprind tot ce aş dori să ştiu. Apoi, am învăţat cum poate fi utilizată complementaritatea dintre sistemul medical public şi privat în folosul pacienţilor şi libertatea pe care medicii o au, de a exersa profesia în cele mai bune condiţii", mai spune Mădălina Creuset.

După cei doi ani petrecuţi în  Franţa, s-a întors în România, unde, până în 2008 a lucrat atât în sistemul public cât şi în cel privat şi a încercat să pună în practică ce a învăţat în Franţa.

"Am făcut un parteneriat public-privat între spitalul şi clinica privată unde lucram, cu speranţa că şi în România se va schimba organizarea comunistă a sistemului şi vom putea avansa către o altă organizare. A durat trei ani până s-au schimbat atât managerul de la spitalul public, cât şi managerul de la clinica privată, şi nu a mai fost posibilă nicio colaborare. În 2007, am făcut o diplomă de management sanitar pentru a înţelege încotro o ia sistemul şi unde se doreşte să ajungem. Unul dintre profesori, la sfârşitul unui curs, ne-a explicat corupţia din sistem şi că, de fapt, nu se urmăreşte nici o finalitate, ci doar se întreţine o maşină de făcut bani pentru foloase personale şi că, dacă el ar fi tânăr, şi-ar face valiza şi ar pleca spre ţări cu sisteme organizate, cu reguli, unde poţi să îţi faci bine meseria pentru care ai muncit atâţia ani", mărturiseşte Mădălina Creuset.

A fost momentul în care a decis să-şi schimbe viitorul, pentru că atunci a luat cu adevărat în calcul ideea de a lăsa în urmă sistemul sanitar românesc.

"Am luat diploma, dar am luat şi hotărârea de a emigra, pentru că nu mai puteam pierde alţi ani din viaţă, doar pentru faptul că nu m-am născut la momentul potrivit , în locul potrivit. Muncisem atât de mult pentru această profesie, am sacrificat complet viaţă personală, şi aveam nevoie să văd rezultatul acestui sacrificiu. De la început, am dorit să întru în sistemul privat francez, nu am dorit să mă întorc în spitalul public, pentru că aveam o vârstă şi doream să am toată libertatea în exercitarea profesiei. Am căutat 6 luni pe internet, într-o lună am trimis 10 CV-uri şi în 7 zile am primit trei cereri de interviu. Am plecat în Franţa două săptămâni, am făcut cele trei interviuri şi am fost acceptată la cele trei clinici. Apoi, dificultatea a fost să fac o alegere. Din momentul când am luat hotărârea să emigrez, până am emigrat efectiv, a durat 1 an", mai spune ambiţioasa româncă.

În 2008, la momentul plecării sale, în Franţa nu erau prea mulţi medici români. Mărturiseşte că a fost primită cu mare reticenţă de colegii francezi.

"Nu am solicitat niciun ajutor financiar de instalare, de fapt nu am solicitat niciun ajutor şi mi-am asumat toate riscurile pentru mine şi familia mea (soţul şi cei doi copii). Soţul meu este francez, dar nu este medic şi m-a urmat în această aventură cu toată încrederea. Iniţial, am lucrat într-o clinică privată (în Franţa, medicii nu sunt salariaţi ai clinicii, ci sunt PFA, deci profesie liberală în totalitate) şi după nouă luni m-am asociat cu un alt chirurg plastician francez, care urma să iasă la pensie. Timp de 5 ani am lucrat în două clinici private, aflate la 50 km distanţă, de luni până vineri între 10 şi 12 ore pe zi, sâmbăta şi duminica încă 3-4 ore.", povesteşte Mădălina Creuset.

"Nu este prea simplu şi nici prea glamour"

Adaptarea a fost grea, dar eforturile i-au fost răsplătite. N-a regretat nicio clipă că a luat decizia de a-şi continua cariera în Franţa.

"Ceea ce vreau eu să transmit, este faptul că exersarea în liberal este grozavă, dar ai mai puţine concedii decât un medic salariat, nu ai concedii medicale plătite şi eşti obligat să îţi iei asigurări private care să îţi asigure veniturile în caz de boală (şi care sunt foarte scumpe), plăteşti o asigurare de malpraxis exorbitantă, îţi plăteşti formarea medicală continuă obligatorie şi ai şi salariaţi (secretare, ajutor operator). Deci, nu este prea simplu şi nici prea glamour", mai spune medicul român.

Este de opt ani în Franţa şi, tot de atâta timp, într-o continuă perfecţionare şi ascensiune profesională. Face parte din Comitetul Director al clinicii în care lucrează, dar şi în Comitetul de Bloc Operator.

"Am iniţiat un program de diagnostic al cancerului mamar în 48 de ore, în strânsă colaborare cu colegii mei radiologi, oncologi şi anatomo-patologi; astfel, pacienta este operată într-un interval între 10 şi 14 zile de la diagnostic. Ca şi chirurg plastician, particip la tratamentul acestor paciente prin reconstrucţia mamară imediată sau secundară. În prezent, sunt înscrisă la o diplomă universitară de tehnici chirurgicale oncologice şi reparatorii senologice, care îmi va permite să operez pacientele ca şi chirurg oncolog, adică să fac tratamentul chirurgical atât din punct de vedere oncologic, cât şi reconstructiv", mai spune chirurgul plastician.

Nu s-a întrebat niciodată în câţi ani ar fi ajuns în România la acest nivel profesional. Ştie sigur că şi-ar fi făcut meseria cu acelaşi devotament şi acasă.

"Eu sunt aceeaşi persoană şi în România şi în Franţa, cu aceeaşi putere de muncă şi aceeaşi dedicaţie pentru pacienţi şi pentru această profesie. Problema este mediul în care lucrezi. Corupţia care macină România în toate domeniile nu a ocolit sistemul sanitar şi în acest domeniu, consecinţele sunt grave, pentru că mor oameni, cum bine am văzut în cazul Colectiv, în cazul infecţiilor nosocomiale, în cazul bebeluşilor... Şi nu doar corupţia. Faptul că noi am trecut de la o societate complet etatizată la o societate a capitalismului sălbatic, care nu mai respectă nicio regulă şi care, mai ales, face abstracţie de orice lege a produs o mutaţie în mentalitatea oamenilor, în modul lor de comportament, şi nu în sensul bun. Mai simplu, ne-am câştigat libertatea, şi apoi nu am mai ştiut ce să facem cu ea", mai spune dr. Mădălina Creuset.

S-a considerat întotdeauna o persoană ceva mai rebelă decât altele şi mărturiseşte că a apreciat libertatea, în toate formele ei, o libertate pe care, iată, România n-a reuşit să i-o asigure la nivelul profesional pe care îl visa.

" Nu am mai putut să rămân în România pentru că societatea s-a alterat, permiţând o libertate teoretică, dar în practică eşti îngrădit administrativ, financiar şi mai ales obligat să faci compromisuri de toate felurile, ca să supravieţuieşti. În Franţa este corupţie, dar un anume fel de corupţie în sfere înalte, care nu atinge viaţa omului de rând, iar legile societăţii sunt astfel concepute încât protejează populaţia de abuzul puterii. La noi este invers, legile, sau, mai ales, interpretarea lor, favorizează abuzul puterii, iar eu nu m-am putut adapta la un astfel de mediu, sau, mai degrabă, am refuzat să mă adaptez", mai spune medicul român.

Pentru că în cei opt ani petrecuţi în Franţa a avut timp să înţeleagă foarte bine diferenţele dintre sistemul sanitar în care profesează şi cel lăsat în urmă, acasă, înţelege şi resorturile actualului exod al medicilor români către Occident.

"Fiecare din cei 4000 de medici români care muncesc în Franţa - majoritatea în sistemul public - are povestea lui şi motivele lui şi nu ştiu dacă putem să le reducem la un numitor comun: unii au dorit o carieră universitară (la noi, cariera universitară este alterată de cumetrii), alţii au dorit să trăiască mai bine, alţii au dorit să profeseze în siguranţă, alţii doresc să facă parte dintr-o societate cu reguli, alţii nu au reuşit să aibă un post în România (adică un examen corect ca să ocupe un post) etc. Cred, totuşi, că şi atitudinea societăţii româneşti şi, mai ales, a guvernanţilor din ultimii 26 de ani, de dispreţ şi de lipsă de recunoaştere a valorii sociale a profesiei medicale, a contribuit în mare măsură la exodul medicilor", spune chirurgul român.

Mădălina Creuset spune că dincolo de salarizare, sunt şi alte aspecte ce îi motivează pe aceşti oameni să aleagă sistemul sanitar francez.

"De ce Franţa? Emigrarea nu este un lucru facil. Trebuie să ai curaj, voinţă şi tenacitate că să rezişti şi apoi să te adaptezi. În general, pierzi cam 5 ani din viaţă până reuşeşti să te integrezi într-o altă ţară. După 10 ani, respiri aproape normal. Apoi, nu oricine îşi asumă riscul să pornească de la zero. Din punct de vedere cultural, suntem mai apropiaţi de Franţa şi, în general, şcoala de medicină românească a fost întotdeauna francofonă. După 1990, când ştiinţa şi cultura americană, via IT şi internet, s-a infiltrat în societatea românească, s-a mai redus un pic influenţa franceză", spune medicul român. 

Mădălina Creuset spune că din punct de vedere al sistemului medical, România şi Franţa au şi ceva în comun – conceptul de acces în mod egal a tuturor cetăţenilor la tratamente medicale, dar spune că ceea ce le diferenţiază este tocmai aplicarea acestui concept.

"În Franţa, accesul egal la tratamente medicale se bazează pe o filozofie de sistem: solidaritate (fiecare beneficiază de tratament în funcţie de nevoi şi fiecare cotizează în funcţie de posibilităţi financiare), uniformitate (pacientul beneficiază de acelaşi tratament şi dacă se tratează la Paris şi dacă se tratează la Brest; cei care locuiesc în zone defavorizate sunt transportaţi până la cel mai apropiat centru unde pot fi trataţi pentru boala respectivă) şi accesibilitate (orice pacient îşi alege medicul, clinica sau spitalul unde vrea să se trateze şi are acces în mod egal în sistemul public sau privat). În România, teoretic, pacienţii au acces în mod egal la tratamente medicale; practic însă, nu poţi fi tratat la Vaslui ca la Bucureşti, oamenii nevoiaşi nu se pot trata în clinici private, când despre solidaritate ce să mai vorbim – 4,5 milioane de oameni plătesc asigurări pentru 12 milioane, care nu plătesc deloc", mai spune Mădălina Creuset.

"Nu cred că medicii care au plecat se vor întoarce"

În privinţa şanselor ca România să-şi aducă medicii înapoi renumitul chirurg plastician e sceptic.

"Nu cred că medicii care au plecat se vor întoarce, sau poate foarte puţini; nu poţi să iei viaţa de la capăt de mai multe ori, pentru că înaintezi în vârstă şi scade energia, entuziasmul şi apetitul pentru schimbare", spune Mădălina Creuset.

Crede însă că se mai poate face ceva pentru oprirea hemoragiei sistemului sanitar românesc.

"În primul rând, să fie recunoscută valoarea socială a profesiei medicale, adică să li se redea medicilor demnitatea. Medicii se simt umiliţi, agresaţi şi socotiţi răspunzători pentru starea actuală a sistemului, ceea ce este complet eronat. În al doilea rând, să fie schimbat sistemul medical de sus până jos, pentru că avem o epavă de sistem comunist pe care au fost grefate elemente ale societăţii informatizate, rezultând un fel de Frankenstein: să se înceapă cu schimbarea modului de finanţare (eliminarea monopolului CNAS, posibilitatea asigurărilor private complementare, asigurări de stat pentru persoane în situaţie precară), schimbarea modului în care Ministerul Sănătăţii pilotează sistemul; organizarea în teritoriu, dotarea în teritoriu, adoptarea de noi legi privind statutul şi exercitarea profesiei medicale (organizare profesională şi sindicală, formarea medicală continuă, învăţământul medical, pasajul public-privat), salarizarea corectă a personalului medical pentru eliminarea definitivă a "plicului", politica medicamentului şi, nu mai întru în detalii. Sunt multe modele de sisteme medicale, fiecare cu plusuri şi minusuri. Trebuie însă definită o filozofie de sistem şi transpusă în practică", spune medicul român. 

Mădălina Creuset consideră că unul cei mai importanţi paşi ce trebuie făcuţi în această direcţie este depolitizarea completă a managementului spitalelor şi a organizării teritoriale (direcţiile sanitare) pentru asigurarea unei continuităţi în organizarea şi funcţionarea sistemului.

"În ultimul an, a fost o criză sanitară pe săptămână şi a devenit din ce în ce mai vizibil că sistemul şi-a atins limitele, de la care nu mai poate urma decât un colaps; actualul Guvern şi actualul Parlament îşi vor încheia în curând mandatele, dar după alegeri, cred că mobilizarea medicilor în favoarea schimbării definitive a sistemului se va accentua. În procesul acesta de "vindecare" al societăţii româneşti ar fi de dorit o solidarizare a populaţiei cu acţiunile medicilor pentru a forţa clasa politică să adopte legile necesare care să permită această schimbare", mai spune, în încheiere  Mădălina Creuset.