INTERVIU Adrian Mutu: „Puteam să-l depăşesc demult pe Hagi. Acum îmi pare rău că am refuzat naţionala!“

Adrian Mutu dezvăluie că îi pare rău că a refuzat de câteva ori echipa naţională şi din acest motiv nu a marcat mai multe goluri decât naşul său pentru prima reprezentativă.

Adrian Mutu a depăşit prima lună la Dinamo, ca manager general al clubului. Are deja şase săptămâni şi spune că nu e zi în care să nu înveţe ceva. Nu concepe să fie perceput ca piesă de decor sau trofeu de imagine pentru „alb-roşii” şi de aceea îşi asumă orice declaraţie, chiar dacă unii se simt lezaţi de vorbele lui. „Fiecare a început de undeva, nu? Eu am venit să ajut nu să încurc”, spune Mutu, din start. Pe parcusul discuţiei de aproape o oră, am descoperit un Adrian Mutu dispus să taie cu vorbele aceleaşi linii directe precum şuturile care scuturau porţile adverse. Sigur, nu putem vorbi acum despre un Mutu performant după terminarea carierei de jucător, despre un Mutu mare preşedinte, dar fostul fotbalist poate propune un model în ceea ce priveşte eliminarea vorbelor de complezenţă, a scuzelor de carton şi îndeamnă la realism şi responsabilitate.

Eşti sau nu certat cu Ioan Andone?
Suntem în aceeaşi barcă, nu suntem certaţi. Nu vreau să îl deranjez pe el ca antrenor, dar nici nu am venit aici să fiu spectator. Eu cred că ceea ce am spus a fost spus cu diplomaţie şi responsabilitate. Nu am criticat. Pur şi simplu am spus ce am avut de spus cu scopul de a îmbunătăţi situaţia.
Vine derbyul cu Steaua, primul tău meci tare ca manager. Cum pleacă Dinamo în această dispută?
Steaua ne este superioară ca buget. E o echipă care a investit mult şi constant. Valoric vorbind nu este o diferenţă prea mare între noi şi ei. Individual avem şi noi fotbalişti de nivel apropiat cu al lor. Ambiţia şi determinarea vor face diferenţa în acest derby.

Ca jucător, ai amintiri frumoase din meciurile cu Steaua?
Sincer, nici nu prea mai ştiu. Cred că am dat un gol contra lor. Eu n-am jucat prea mult în România. La 20 de ani plecam la Inter, n-aş putea să spun că m-au marcat meciurile cu Steaua, dar ştiu foarte bine că ele sunt pe viaţaă şi pe moarte pentru suporteri, indiferent de situaţia celor două echipe.

Afară cum se simt derbyurile?
Sunt tensionate şi acolo. Atmosfera apasă peste tot înaintea unui meci cu orgolii multe. Numai că acolo sunt jucători mari care preiau presiunea, o anihilează cumva prin atitudinea lor. Ştii ce face diferenţa într-un derby cu încărcătură? Luciditatea. Cu cât eşti mai responsabil cu atât ai randament mai bun. Nebunia din tribune te poate face să te pierzi. Să faci faulturi inutile sau dure, să încerci să finalizezi când poţi să pasezi. Sunt lucruri care în entuziasmul tribunei te influenţează.

Fluierăturile?
Eu în cariera mea am fost fluierat destul, dar pe mine mă ambiţiona asta. Mie chiar îmi plăcea să mă iau puţin cu publicul advers. Aveam o motivaţie în plus să dau gol. Bine, şi dacă nu-mi ieşea jocul ce era la gura ălora. Face parte din portofoliul unui fotbalist să-şi ordoneze emoţiile şi să-şi cenzureze trările.  Dar aşa cum criticile aduc lucruri bune, aşa şi fluierăturile pot aduce reuşite.

Avem un campionat atât de slab precum se spune?
E o competiţie sub cea din anii în care am jucat eu la Argeş sau la Dinamo, dar talente încă producem. Nu cred că suntem într-o gaură atât de neagră, însă ne lipseşte rigoarea, ordinea, disciplina şi bineînţeles infrastructura.

Care sunt soluţiile să ieşim de aici?
În primul rând trebuie să ne gestionăm noi mai bine resursele şi posibilităţile. Să fim realişti să să renunţăm la ideea de a investi azi un leu, cu gândul de a câştiga mâine cinci lei. Apoi, aştept şi eu ca şi mulţi alţii ca politicienii României să epuizeze acea listă interminabilă de priorităţi naţionale şi să facă ceva pentru sport. Peste tot în lume sportul e sprijinit, la noi e o prăpastie uriaşă.

Hagi spunea că ne pierdem identitatea fotbalistică. Că nu mai suntem latini şi jucăm numai bufa bufa.
Sunt echipe şi echipe. Noi, Dinamo, nu agreem asta, cred că avem un joc plăcut, jucători tehnici, vivaci. E adevărat că fotbalul nostru e parcă prea precaut, nu riscăm, uneori poate echipele sunt ţinute tactic în frâu, jucătorii se tem să dribleze sau să tragă la poartă, dar nu e cazul să generalizăm. Nu putem vorbi despre o strategie comună în fotbalul românesc pentru că ea nu există. Adevărul e că fiecare se descurcă cum poate.

Sunt tineri de valoare în Liga I?
Sigur. Mie îmi plac Răzvan Marin, Denis Man, Dorin Rotariu, Nedelcearu. Vin copii din urmă.

Ce sfat ai pentru ei?
Nu vreau să dau eu sfaturi. Ştiu şi ei că trebuie să fie serioşi şi să dea totul. Le-aş spune însă că şansa pe care o au aici nu ar avea-o în străinătate. Acolo se promovează destul de greu jucătorii tineri. Cluburile merg direct pe valori, doar dacă eşti vreun geniu intri direct în prima echipă. Eu nu-mi amintesc să fi avut prea mulţi puşti colegi la echipele mari.

Ai peste 100 de goluri în Serie A. Crezi că te va depăşi vreun român?
La cum stau lucrurile acum, nu. Cine să mă depăşească? Pe viitor ar fi bine pentru fotbalul nostru să mai apară un nebun ca Mutu care să facă de toate dar să dea peste 100 de goluri în Serie A. Iar campionatul Italiei, când jucam eu acolo, era cel mai puternic din lume.

Acum nu mai e?
Anglia mi se pare cel mai tare. Apoi Spania şi pe locul trei Germania şi Italia.

Care e cel mai bun unsprezece din care ai făcut parte?
Wow. Greu de spus. Să zicem aşa: Buffon – Zanetti, Cannavaro, Blanc, Zambrotta – Nedved, Viera, Del Piero – Zamorano, Ibrahimovici, Ronaldo brazilianul.

Şi Mutu?
Mutu rezervă. Cu Terry, Drogba, Makelele, Desailly, Crespo, Vieri. Pot să fac cinci echipe.Nu-i uit pe Roberto Baggio, Seedorf, Cordoba, Recoba, Panucci, Gilardino, Lampard, Petit, Gallas, Melchiot, Veron, Ferrara, Camoranesi, Trezeguet. Am avut colegi mulţi de foarte mare valoare.

Din România?
Hagi cu Generaţia de Aur cât am prins din ea. Apoi Chivu, Contra, Lobonţ, cei care am mers la Euro 2008. Am avut o echipă bună deşi unii ne înjurau şi atunci.

Să trecem la antrenori. Cine te-a ajutat cel mai mult?
Cesare Prandelli. Am avut o relaţie specială cu el. M-a antrenat patru ani la Fiorentina. Am dat atunci peste 60 de goluri în Serie A. După ce a plecat el la naţionala Italiei, în 2010, am început să mă tai şi eu. Prandelli va fi naşul copilului pe care eu şi Sandra îl aşteptăm. Asta ca să îţi dai seama ce relaţie am avut cu el.

La polul opus?
Mourinho mi-a făcut cel mai mult rău, dar timpul a demonstrat că a devenit un mare antrenor.

Piţurcă?
Cu Piţi nu am nimic, ce a fost a fost. El antrenează pe unde antrenează, nici nu ştiu pe unde mai e, dacă mai e pe undeva. Am spus ce am avut de spus la vremea respectivă. Nu pot să fac o comparaţie între Mourinho şi Piţurcă. Nici nu există. Mourinho e la un nivel imposibil de comparat cu Piţi. Mult prea sus.

Care e cea mai tentantă ofertă pe care ai refuzat-o?
Real Madrid m-a vrut pe când eram la Fiorentina. Dar nu pot spune că am refuzat eu oferta. Fiorentina nici n-a vrut să discute transferul meu. Oferte au mai fost de-a lungul timpului.

E adevărat că puteai ajunge la Steaua?
Da. De mai multe ori. Prima dată a fost când aveam 13 ani. Steaua a vrut să mă ia, era Teo Anghelinei antrenor la juniori, dar nu m-a lăsat domnul Stroe. Şi când am ajuns la Dinamo, am stat o noapte la un hotel în Bucureşti, având trei oferte pe masă, Steaua, Dinamo şi Rapid. Dinmao m-a dorit probabil cel mai mult şi de aceea am semnat acolo.

Mai ţii minte ce ai făcut cu primii bani câştigaţi din fotbal?
Da. Mi-am luat un parfum. Aqua di Gio, era la modă pe vremea aceea. Şi cred că nişte haine. Eram fan Steilmann.

Ce e mai important pentru un jucător? Echipa de club sau naţionala?
Ambele. De la echipa de club iei banii, dar naţionala te defineşte. Acolo îţi faci cea mai bună reclamă. De aceea eşti cunoscut ca românul x, sârbul y, neamţul z. Altfel erai simplu x,y,z.

Care e cea mai frumoasă amintire a ta ca fotbalist?
Campania de calificare la Euro 2008 şi meciul cu Cehia, de la Constanţa, când am dat două goluri. A fost campania în care Piţurcă n-a avut ce face, decât să se bucure de pe bancă la golurile mele. Vezi, sunt amintiri de la naţională. Am dat la viaţa mea vreo două sute de goluri, dar cele mai aproape îmi sunt cele pentru România.

Ai refuzat vreodată naţionala?
Da, şi acum îmi pare rău. Au fost meciuri cu echipe mici la care nu am venit. Dacă jucam contra lor aveam 55 de goluri la naţională, nu 35. L-aş fi depăşit demult pe Hagi. Aşa am rămas la egalitate.

Ce le-ai spune jucătorilor de la actuala reprezentativă?
Să aibă răbdare. Să aibă ei răbdare cu lumea, să nu clacheze dacă nu sunt susţinuţi aşa cum şi-ar dori. Şi să nu-şi piardă încrederea. Altfel nu pot reuşi.

E adevărat episodul din 2011, de la meciul cu Bosnia?
Da. La şedinţa tehnică i-am spus lui Răzvan Lucescu, care era selecţioner, să atacăm Bosnia. El dorea să pregătească meciul mai precaut. Oricum nu mai aveam şanse de calificare şi atunci de să mai fim reţinuţi. Hai să-i atacăm. Să ne suim pe ei. Răzvan a înţeles şi a pregătit meciul ofensiv. Am bătut Bosnia cu 3-0 şi am ratat şi un penalty. Cred că a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale naţionalei din ultimii an

„Am avut un şoc când am venit în România. La Petrolul nu aveam bază de antrenament. Mi se părea uluitor ca o echipă cu un aşa stadion şi public să nu aibă unde să se antreneze”   „Relaţia dintre un patron şi un preşedinte trebuie să fie bazată pe trei coordonate: respect-comunicare-colaborare. Fără asta e imposibil să ai rezultate”   „Ioan Becali a fost cel mai bun impresar al meu. Dacă eu ceream cinci el îmi aducea 8. Se bătea pentru drepturile jucătorului până în pânzele albe şi obţinea totul pentru jucător!” „Mi-ar place ca peste cinci ani să fiu Mutu antrenorul, nu Mutu preşedintele. Cred că am ce să ofer ca antrenor. Până la urmă sunt cam singurul care a lucrat cu Lippi, Capello, Prandelli, Ranieri, Mourinho” 35 de goluri în 77 de meciuri la echipa naţională are Adrian Mutu, între 1999 şi 2013

A vorbit cu Reghe despre decenţă

Adrian Mutu consideră că el şi cei din generaţia lui care activează în fotbal trebuie să dea tonul unei alte atmosfere. „Am vorbit şi cu Reghe şi cu alţii să terminăm cu cu ironiile, răutăţile şi declaraţiile care nu-şi au rostul. Trebuie să dăm altă imagine fenomenului. Să fim mai ponderaţi, mai eleganţi, să nu ne atacăm. Nu o să mă vedeţi niciodată pe mine să sar la gâtul cuiva. Daca am de reprosat o pot face si altfel. Poate că lumea fuge de la stadion şi din cauza asta”, a spus Adrian Mutu.