Povestea tragică a lui Tigran Nazarian, tânărul care a învins în instanţă aroganţa Ministerului Sănătăţii, dar a câştigat prea târziu medicamentul salvator

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tigran Nazarian, un tânăr de 25 de ani din Bucureşti, diagnosticat cu cancer la rinichi în urmă cu doar câteva luni, s-a stins săptămâna trecută, în plin război cu Ministerul Sănătăţii şi CNAS. Tânărul a câştigat, la Curtea de Apel Bucureşti, medicamentul pe care cele două autorităţi ar fi trebuit să i-l pună la dispoziţie gratuit, însă n-a mai apucat să ia decât o doză din tratament.

Până în luna mai a acestui an, Tigran (cetăţean român de naţionalitate armeană) n-a avut niciun motiv să creadă c-ar avea vreo problemă. Primul simptom care avea să-l îngrijoreze a fost o durere de picior, pe care medicii care l-au consultat iniţial au pus-o pe seama celor câteva kilograme în plus.

“Am fost cu el la Spitalul Floreasca, la Urgenţe minore. I s-au făcut nişte radiografii şi au zis că nu are nimic. El fiind uşor supraponderal, i-au spus că ar trebui să slăbească. Mai târziu, am aflat de la un alt doctor că pe radiografiile care i s-au făcut acolo, se vedea, totuşi, că are o tumoare pe rinichi. Dacă interveneau atunci, erau riscuri mai mici de metastază”, povesteşte, pentru „Adevărul“, Vahe Hovakimyan, vărul lui Tigran.

Cumpitul diagnostic, de cancer la rinichi, i-a fost pus câteva săptămâni mai târziu, în timpul unei excursii în Germania.

“Se afla la un văr de-al nostru care locuieşte acolo, când l-a prins atât de tare durerea, încât s-au dus urgent la spital. I-au făcut un computer tomograf şi au văzut tumoarea. L-au operat acolo, pentru că nu mai era transportabil din cauza durerilor. I-au scos rinichiul stâng, dar deja avea metastază pe oase, pe coloană şi bazin”, povesteşte ruda băiatului.

Deşi tânărul avea card european de sănătate, familia a fost nevoită să suporte toate costurile intervenţiei şi spitalizării băiatului în Germania.

"Nici nemţii nu sunt atât de corecţi pe cât credem noi. Au spus că e fals cardul. A plătit totul din buzunar, deşi erau obligaţi să facă totul gratuit, pentru că era vorba de o urgenţă", povesteşte vărul tânărului, jurist de meserie.

A început un tratament contra-cronometru pentru viaţă: medicamente extrem de scumpe, toate suportate de pacient şi nu toate cu efect. Pentru fiecare zi din cele pe care mai avea să le trăiască Tigran, familia tânărului a cheltuit enorm. Întors în România, lui Tigran i s-a prescris Afinitor, un medicament aflat pe lista celor din Programul Naţional de Oncologie, pe care pacienţii ar trebui să-l primească gratuit. Teoretic, pentru că în practică, acest lucru s-a dovedit imposibil. Şi de data aceasta, băiatul şi-a cumpărat singur pastilele, în condiţiile în care o singură cutie de medicament costă 3.500 de euro. Ajunsese, oricum, la zeci de mii de euro cheltuite în câteva luni.  

"Pe 3 octombrie 2016, am depus dosarul pentru Afinitor. Pe 3 noiembrie trebuia să aflăm răspunsul. Singurul răspuns primit a fost că medicamentul nu poate fi pus la dispoziţie, deoarece n-a fost făcut încă protocol terapeutic în acest sens. Am aflat că ordinul pentru protocolul terapeutic este propus de CNAS către Minister, iar comisiile de specialitate ale Ministerului trebuie să-l aprobe, urmând să-l  emită prin ordin comun al Ministrului Sănătăţii şi CNAS. De la minister ne-au spus, incontinuu, că mâine se publică, că poimâine se publică. Am stat cu speranţa că, până la începutul lunii decembrie, se vor rezolva şi am continuat să cumpărăm pe banii noştri medicamentul. Doar că pastilele cumpărate i se terminau şi protocolul tot nu mai venea. Aşa că i-am acţionat în instanţă", mai spune Vahe Hovakimyan, cel care l-a şi reprezentat pe vărul său în instanţă.

"Mi s-a părut o aroganţă uriaşă din partea Ministerului"

În trei zile, Curtea de Apel Bucureşti a citat toţi reclamaţii: Ministerul Sănătăţii, CNAS şi CAS Bucureşti. Şi a început procesul a cărui cea mai dureroasă parte a fost felul în care cele trei autorităţi au ales să se apere în faţa unui muribund, care-şi cerea medicamentul.

"Prin ordonanţă preşedinţială am cerut de la toţi trei să pună la dispoziţe de urgenţă, cu 100% compensare, medicamentul. Numai că ei, în instanţă, au pasat problema de la unul la celălalt. Casa a arătat spre Minister - pentru că nu era obligată ca din Fondul National Unic de Asigurări de Sănătate să asigure medicamentul. Fiind un caz extraordinar, Ministerul trebuia să-l asigure. De fapt, aşa am considerat şi noi, că Ministerul a fost cel care nu şi-a făcut datoria. Ministerul a spus «Nu», Casa trebuie să-l asigure. Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult este că Ministerul Sănătăţii a ridicat, în proces, excepţia lipsei de interes procesual în cauză. Ca şi cum pacientul nu avea interesul să dea în judecată Ministerul. Mi s-a părut o aroganţă uriaşă", explică juristul Vahe Hovakimyan.

"Am ajuns nişte roboţi sociali"

Vehemenţa cu care s-au apărat cele trei autorităţi i-a indignat nu doar pe membrii familiei, ci şi pe cei care, întâmplător, s-au aflat în sala de judecată, oameni simpli sau jurişti. Printre ei, şi avocatul argeşean Liviu Stancu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, care i-a apostrofat public pe apărătorii autorităţilor care se războiau cu pacientul.  

"Oamenii erau perplecşi în sală. În conditiile în care omul era pe moarte, juriştii respectivi se zbăteau să explice <<lipsa de interes procesual în cauză>>! Pe mine m-a enervat, juridic vorbind, încrâncenarea pe care au dovedit-o în timpul pledoariei, de a explica judecătorului că nu e treaba lor. În condiţiile în care discutam de viaţa unui om, autoritatea care trebuia să se ocupe de subiectul ăsta ridica excepţia lipsei de interes în subiect. Am ajuns nişte roboţi sociali. În societate ne comportăm de parcă nu contează decât sfera noastră minimală de interes profesional. În rest, nu mai există nimic, nici durere, nici tragedii. E o problemă de alienare în educaţie... De fapt, este o problemă a oamenilor care alcătuiesc această instituţie, ca reacţie individuală a fiecărui om, strict interesat să-şi asigure locul de muncă şi salariul. Dramatismul situaţiei e şi mai mare dacă te pui în pielea oamenilor veniţi în sală să reprezinte interesele unui minister, a unor oameni care lucrează într-o  instituţie, pe un salariu de 1500 de lei, trimişi acolo pe nişte mize uriaşe (...). Autoritatea publică s-a transformat în exact inversul a ceea ce ar trebui să fie - una care asigură buna funcţionare a relaţiilor sociale. A devenit o autoritate publică interesată, formal, doar să existe, să acţioneze şi să toace un buget ", a declarat, pentru Adevărul, avocatul Liviu Stancu.

Avocatul Liviu Stancu

Title
Title

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi CNAS şi a admis cererea lui Tigran Nazarian formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale. "Obligă pârâtele, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, să asigure reclamantului pe bază de prescripţie medicală şi în regim de compensare 100% medicamentul Afinitor (DCI Everolimus)", după cum se arată în hotărârea instanţei amintite, publicată pe 29 noiembrie, anul curent.

Pe 5 decembrie, Tigran a luat ultima tabletă din medicamentul pe care şi-l cumpărase singur. Pe  6 decembrie, în timp ce se afla internat la spitalul Sf. Pantelimon din Capitală, i-a sosit şi prima cutie de Afinitor - 100% gratuit.

"Medicamentul i-a  venit cu puţin înainte să moară. A mai apucat să ia doar o pastilă, după care d-na. doctor i-a oprit tratamentul pentru că, pe fondul administrării unui alt medicament paralel, se declanşase o hemoragie. Următoarele două zile nu l-a mai luat, apoi a murit. A fost toată familia, acolo, cu el, vreo 60 de inşi, iar cei de la Spitalul Pantelimon au fost foarte amabili şi au înţeles exact durerea noastră", povesteşte vărul tânărului.

Familia lui Tigran se războieşte în continuare cu cele trei autorităţi, în procesul pe fond, care încă nu s-a încheiat.

"În procesul de fond am cerut Ministerului Sănătăţii şi CNAS să publice de urgenţă protocolul şi pentru fiecare zi în care nu l-au publicat, să plătească daune de 1000 de lei, fiincă aşa e în lege, iar în al doilea rând am cerut să ni se deconteze medicamentul pe care l-am cumpărat din buzunarul nostru, pe luna noiembrie. Iar pentru toate cheltuielile din Germania, depunem un dosar, să vedem cât ne dau din toată suma, care se ridică undeva la 40-50 de mii de euro", mai spune Vahe Hovakimyan.

"Să nu se mai joace cu vieţile oamenilor"

Tigran Nazarian este cetăţean român de naţionalitate armeană. S-a născut în Armenia, însă familia sa s-a stabilit în România încă de pe vremea când el avea doar un an. Tânărul era căsătorit şi a lăsat în urmă, printre cei îndureraţi, şi un băieţel în vârstă de un an şi trei luni.

În aşteptarea protocolului pentru Afinitor se află şi alţi pacienţi bolnavi de cancer.

"Nici la această oră, protocolul nu e gata, iar cei care sunt în astfel de situaţii pot obţine medicamentul doar prin instanţă, aşa cum am procedat noi. Însă la noi a fost un caz special pentru că am invocat faptul că pacientul era foarte tânăr, iar instanţa a fost impresionată şi a fixat termen în trei zile. Dar nu e o regulă. Dacă avea 60 de ani, lucrurile nu se mişcau aşa repede. Sunt oameni care au, poate, 40, 50, 70 de ani şi au nevoie de medicament. E vorba de viaţă şi moarte. Nu vorbeşti de o chestie pe care s-o mai amâni. E posibil ca oamenii să trăiască pentru ceea ce faci tu, ca minister, sau să moară pentru ceea ce nu faci. Le-aş cere din adâncul sufletului meu să nu se mai joace cu vieţile oamenilor, să se intereseze de toate medicamentele noi care apar şi au efecte pozitive, să le testeze şi să le bage repede în Programul Naţional de Oncologie, să le pună la dispoziţia bolnavilor", spune vărul lui Tigran.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite