De unde provin de fapt denumirile lunilor anului

Denumirea lunii Decembrie vine de la latinescul „decem“, care înseamnă zece. Decembrie a fost, iniţial, a zecea lună a anului, în vechiul calendar roman. Calendarul s-a reformat şi extins la 12 luni, dar denumirile lunilor anului au rămas aceleaşi

Majoritatea denumirilor lunilor calendaristice folosite astăzi sunt moştenite de la vechiul calendar roman. Iniţial, calendarul roman era format din doar 10 luni care aveau, fiecare, câte 30 sau 31 de zile, rezultând în final un an cu 304-305 zile. Până la reforma calendarului din vremea lui Cezar, romanii concepuseră un calendar cu 12 luni, dintre care patru luni aveau 31 de zile (Martius, Maius, Quintilius, October), şapte luni aveau câte 29 de zile (Aprilis, Junius, Sextilis, September, November, December, Ianuarius) şi una singură, Februarius, avea 28 de zile. După vechiul calendar roman anul începea la 1 Martie şi avea 355 de zile. 

Pentru ca lunile anului să coincidă cu anotimpurile, romanii intercalau la fiecare doi ani câte o lună suplimentară de 22 de zile numită Mercedonius. Luna care apărea o dată la doi ani se afla între zilele de 23 şi 24 februarie Astfel, anul ajungea să numere 366 de zile. După reforma calendarului, anul a ajuns să însumeze 12 luni. Denumirile de astăzi ale lunilor anului s-au păstrat însă aproape neschimbate.

Denumirea primei luni a anului-Ianuarie-vine de la latinescul ”ianua”, care înseamnă „drum“, cale sau trecere. Denumirea provine de la numele zeului Ianus Bifrons, care apărea reprezentat cu două feţe unite, ce priveau în direcţii diferite, către anul vechi şi către anul care începea. Zeul simboliza începutul şi sfârşitul. În vechiul calendar roman, Ianuarie era luna a XI-a, însă după reformă făcută de Numa Pompilius a ajuns prima lună a anului. Denumirea populară a lunii-Gerar-are legătură cu temperaturile scăzute din această perioadă.

”Februa” însemna purificare

Denumirea lunii februarie vine tot din latină, fiind un derivat al cuvântului ”februa”, care înseamnă purificare. Luna a fost închinată zeului Februs, care era considerat stăpânul bogăţiilor subpământene.

În vechiul calendar roman, februarie era, de fapt, ultima lună a anului şi era dedicată ceremoniilor pentru purificarea oamenilor şi a locurilor considerate păgâne. Între luna februarie şi expresia” ţap ispăşitor” există o legătură care datează tot din perioada romană. O dată la cinci ani, în luna februarie, romanii derulau un ritual al curăţirii, prilej cu care sacrificau ţapi, deoarece acestea erau cele mai ieftine animale. Denumirea populară a lunii-Făurar- are legătură cu meseria de fierar, acesta fiind luna în care meşterii făuritori de unelte agricole se pregăteau pentru lunile de primăvară în care urma să se lucreze pământul.

Numele lunii Martie provine de la zeul Mars, care era iniţial zeu al agriculturii, al renaşterii naturii. În vechiul calendar, Martie era prima lună a anului. Denumirea populară de Mărţişor sau Germănar are legătură cu legendele Martei, din Peninsula Balcanică, în care erau redat războiul dintre iarnă şi primăvară.

Aprilis şi Maius

”Aprilis” era numele cu care romanii denumeau a patra lună a anului. Numele vine de la verbul ”aperio”, care însemnă a deschide, aprilie fiind considerată luna în care se deschid mugurii plantelor. În popor, luna este denumită ”Prier” sau ”Traista-n băţ”. ”Prier” vine de la lună puternică, iar a doua denumire populară are legătură cu vremea capricioasă din această lună.

Denumirea lunii Mai vine de la latinescu ”maius”, denumirea dată de Romulus senatorilor romani. În popor, lunii a cincea a anului i se mai zice Florar, Frunzar sau Pratar, ultima denumire fiind derivată din latinescul ”pralum”, care înseamnă pajişte. Romanii considerau că aceasta este luna în care raiul coboară pe pământ.

”Iunia” era un vechi nume roman. Se spune că denumirea lunii ”iunie” vine de la numele lui Iunius Brutus, unul dintre fondatorii republicii romane. O altă variantă ar fi că numele lunii vine de la zeiţa Iuno, soţia zeului Jupiter care era protectoarea femeilor măritate. Denumirea populară de Cireşar vine de la faptul că aceasta este luna în care se coc cireşele.

Iulie este luna lui Iulius Cezar, august este luna lui Augustus

În vechiul calendar roman, iulie era a cincea lună, fiind numită şi Quirinalis. Iulius Cesar, fondatorul calendarului, se născuse în luna Iulie şi luna a fost denumită după numele împăratului. În tradiţia populară, luna este denumită ”Cuptor”, datorită temperaturilor ridicate din această perioadă.

Luna August se numea în vechiul calendar roman Sextilis, fiind a şasea lună a anului. Împăratul Octavian Augustus a vrut să nu fie mai prejos decât Cezar şi a schimbat denumirea acestei luni cu August. Fiindcă luna lui Cezar avea 31 de zile şi nu a vrut ca luna sa să fie mai prejos, a făcut în aşa fel încât august să aibă tot 31 de zile. Denumirea populară a lunii de ”Gustar” are legătură cu prima degustare a strugurilor. Lunii august i se mai spune, în popor, şi Secerar, cu trimitere la începutul recoltatului.

Septembrie era, iniţial, a şaptea lună a anului

Denumirea lunii Septembrie vine de la faptul că această lună era a şaptea în vechiul calendar roman. Chiar dacă astăzi este luna a noua, denumirea de Septembrie s-a păstrat. Denumirea populară de ”Răpciune” vine de la vremea schimbătoarea din această perioadă. Lunii i se mai spune în popor şi Vinitel, fiind luna în care începe recoltarea strugurilor şi prepararea vinului.

Ca şi în cazul lunii Septembrie, denumirea lui Octombrie vine de la poziţia pe care o ocupa această lună în vechiul calendar-poziţia a opta. Denumirea populară de Brumărel vine de la faptul că în Octombrie cade prima brumă. Numele lunii Noimebrie vine de la cifra 9 (novem), aceasta fiind poziţia pe care luna o ocupa în vechiul calendar. Noiembrie este ”Brumar” fiind luna în care vremea se strică. Decembrie vine de la cifra 10 (decem), aceasta fiind a zecea şi ultima lună a vechiului calendar roman. Denumirea populară de ”Andrea” sau ”Indrea” are legătură cu înţepăturile gerului din această lună.