Despre epidemia de singurătate, o nouă boală modernă, la Adevărul Live

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Constantin Conea FOTO Dorin Constanda
Constantin Conea FOTO Dorin Constanda

Suntem în epoca în care suntem mai conectaţi ca oricând şi, totodată, mai singuri ca oricând, spun specialiştii. Resimţim singurătatea mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă şi de zilele în care se celebrează iubirea, de Sfântul Valentin şi de Dragobete. Cât de periculoasă este însingurarea şi ce e de făcut ne spune psihoterapeutul Constantin Cornea, la Adevărul Live.

Emily Dickinson o numea „oroarea de a nu fi observat“. Dar astăzi, singurătatea nu mai poate însemna acelaşi lucru. Facem aproape orice ca să fim observaţi în reţelele sociale, stăm conectaţi aproape non-stop. Totuşi, psihologii spun că suntem mai singuri ca oricând. Ei vorbesc chiar despre o epidemie de singurătate ca boală a omului modern, indiferent de vârstă.

Despre singurătate în toate formele ei, dar şi despre modul în care o putem gestiona vorbim la Adevărul Live cu psihoterapeutul Constantin Cornea.

Principalele idei enunţate în timpul discuţiei

Cât de des se confruntă un psihoterapeut cu persoane care vin la cabinet pentru că au o problemă cu singurăttaea? Foarte des, spune specialistul. Este vorba despre persoane care se simt singure pentru că nu au un partener, dar şi de persoane care se simt singure în cuplu.

Singurătatea este percepută ca un element negativ, omul fiind o fiinţă socială, dorindu-şi societatea pentru că în felul acesta îşi formează imaginea despre sine, îşi creşte stima de sine, află lucruri noi despre el sau despre alţii.

Singurătatea – dacă nu vorbim de o tulburare de personalitate sau de un element religios – este cea mai puţin propice omului.

Singurătatea este o chestiune de percepţie. Sunt persoane care au o dorinţă mai mare de afecţiune, de a-şi petrece timpul cu cineva, care nu se simt bine neapărat cu ele însele sau care nu au activităţi prin care să-şi consume timpul.

Sunt persoane care se simt singure la 12 ani, dar şi persoane în vârstă care se simt singure. Pe de altă parte sunt şi persoane care nu au partener de cuplu, dar au o viaţă socială intensă, nu se simt singure. Sau au o carieră la care ţin – sunt foarte multe femei de carieră care suferă de singurătate după 35-40 de ani, după ce au un business extraordinar sau au crescut foarte mult în carieră şi percep singurătatea într-un mod extrem de agresiv.

Nu e cel mai bun gând să faci un copil pentru a-ţi omorî singurătatea ca femeie. Copilul trebuie să se nască din dragostea a două persoane, nici pe departe din sentimentul de însingurare al unei persoane. Societatea nu suportă adevăruri foarte dure sau greu de digerat.

Un adevăr ingrat pentru femeile din România este acela că nasc copiii pentru ele, pentru nevoia lor de afecţiune, pentru a primi ceea ce consideră că ar fi trebuit să primească de la partener. De aceea sunt atât de multe persoane singure în societtatea românească.

Societăţile civilizate au formate locuri în care persoanele singure se pot întâlni, se moderează aceste întâlniri. Noi suferim din acest punct de vedere, nu avem investitori care să deschidă cafenele, ceainării speciale. Iar o persoană singură găseşte destul de greu la noi un partener.

Cuplurile nu rezistă foarte mult pentru că alegerea partenerului e făcută în funcţie de conjunctură, nu e cel mai bun partener pe care-l cunosc.

Iubirea la prima vedere este sexualitate, nu este iubire. O persoană de care te îndrăgosteşti  atunci când o vezi, te îndrăgosteşti pentru că ţi-o doreşti strict sexual. Se încadrează într-un şablon sexual  şi ţi-o doreşti. Este una din marile minciuni de fundamentare a cuplurilor. Persoanele care-şi aleg partenerul pe principiul plăcerii descoperă că acel cuplu nu rezistă nici măcar acei 3 ani din teorie pentru că dragostea se duce odată cu sexualitatea.

Un cuplu are tot felul de trepte. În urma sexualităţii trebuie să rămâi cu prietenie, cu amiciţie, cu anumite elemente comune. Foarte multe cupluri după ce dispare sexualitatea se descoperă singuri, stingheri în cuplu încercând măcar să nu se deranjeze în cuplu. Să nu-şi încurce vieţile reciproc decât să construiască. Rareori am întâlnit cupluri care să-şi dorească să construiască lucruri împreună şi pentru care să tragă amândoi. Descopăr cupluri care rămân împreună 20 de ani neoferindu-şi lor o şansă şi neoferind o şansă altora la fel ca ei.

Nu rămân pentru că au un copil împreună, ci pentru că le e frică de schimbare. Nici societatea nu te ajută să-ţi găseşti un partener. Din cauza fricii sunt atâtea cupluri care se distrug reciproc, distrugând eventual şi copiii.

Şi mai singur decât în cuplu nu există. Cel mai bine este să înţelegi când o relaţie de cuplu se termină. Ca atunci când un job nu-ţi mai oferă satisfacţie. Viaţa în doi ar trebui să aibă ca principală componentă satisfacţia din toate perspectivele posibile.

Urâm la ceilalţi ceea ce de fapt urâm la noi. Iubim la ceilalţi ceea ce de fapt am vrea şi noi să avem. Se vorbeşte de cealaltă jumătate. Din punctul meu de vedere jumătăţi perfecte nu există.

Pentru o viaţă de cuplu trebuie să te cunoşti cu celălalt să ai aproximativ aceleaşi scopuri în viaţă, o anumită educaţie de culplu, anumite cercuri de prieteni pe care să le păstrezi izolate. În societatea românească cuplurile face aproape toate aceleaşi greşeli de „aşa nu“ vizavi de începerea unei vieţi de cuplu.

3 paşi de „aşa nu“

 1 - intru într-o relaţie cu cineva doar dacă iubesc. Iubirea are ca componentă 90% sexualitatea. E puţin probabil că cei care iubesc să şi construiască ulterior ceva.

2. Dacă doi se iubesc foarte tare şi formează un cuplu, tendinţa lor este să se izoleze de restul oamenilor. Ceea ce face ca începutul relaţiei să fie foarte intens. Iar ce e intens, se termină repede.

3. Odată intraţi în cuplu tind să-şi controleze reciproc viaţa. tendinţa e să gonească din jurul lor toţi acei prieteni care li se par incompatibili vieţii de cuplu. O persoană care intră într-o relaţie renunţând la prietenii toxice sau nu de fapt renunţă la o viaţă pe care a avut-o atunci. Şi la care va dori cândva să se întoarcă după ce iubirea din cuplu se va uza.

Formidabil ar fi să intru într-o relkaţie de cuplu cu cineva pe care-l iubesc, să am răbdare ca pe lângă sexualitate să încapă şi prietenie şi cultură, să ai familii prietene cu care să te poţi compara uneori.

De multe ori există singurătatea de unul singur, singurătatea de cuplu şi singurătatea faţă de terţi. Sunt 3 forme de singurătate.

Din punct de vedere psihologic nu am nevoie de sărbători care să-mi confirme statutul în relaţie. Se pare că omul modern are nevoie de un motiv exterior lui pentru a-i reaminti că-şi iubeşte partenera, că-şi iubeşte familia, că e cazul să facă un gest. Din nefericire, oamenii de azi sunt atât de tare ofertaţi de sistemul informaţional, de un mediu absolut toxic din perspectiva jobului unde se cer foarte multe resurse, astfel încât omul se întoarce stors acasă şi dacă nu are un Sfântul Valentin sau un Crăciun uită să mai cumpere flori pentru a face un gest.

Din punctul meu de vedere introducerea cursurilor de sexualitate în şcală e un lucru prost în societatea românească. Dacă dai copiilor cursuri de sexualitate mai devreme decât presupune maturitatea lor, nu faci decât să instigi nişte instincte la acel copil. Ar trebui un cod al bunelor maniere în primul rând în clasele I-IV: ce înseamnă să vorbeşti cu o persoană de sex opus; ce înseamnă să respecţi o persoană mai în vârstă decât tine; ce înseamnă să respecţi o autoritate.

Cuplurile nu rezistă pentru că oamenii nu au educaţie

Multă lume e singură pentru că suntem un popor necivilizat. Dacă am fi o societate civilizată oamenii ar putea face cunoştinţă chiar şi în metrou ca persoană singură sau să accepte o invitaţie la cafea pur şi simplu.

Cauzele pentru care suntem singuri sunt şi la noi şi la societate. Ce deosebeşte societatea românească de alte societăţi es lipsa civilizaţiei, este primul factor educaţional. Mişcarea feministă e un alt motiv. Ea a modificat foarte tare percepţia socială. În loc să vină ca o soluţie, a venit ca un factor degradant pentru femeie. A venit cu femeia pe câmpul de dezvoltare al bărbatului, cu femeia care a preluat toate perceptele bărbatului, ceea ce e minunat, dar uită să mai fie femeie.

Nu trebuie să rămâi niciodată în cuplu de dragul copiilor, dacă din comportamentul tău faţă de soţ copiii nu au ceva bun de învăţat. Chiar dacă mulţi spun că faţă de copii îşi joacă bine rolurile, de fapt ei vor să creadă asta. realitatea e că oferă copiilor un exemplu negativ. Aceşti copii vor creşte nu tocmai educaţi în spiritul ideii de cuplu, de a şti să dea şi să primească sentimente.

Copilul nu creşte frumos doar alături de părintele biologic, ci alături de acela care-i poate oferi ceva intelectual şi emoţional.

Reţelele sociale arată că omul arată o nevoie. Dacă însă ajungem să le confundăm cu comunicarea şi relaţia de prietenie e grav.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite